227 matches
-
de specii. Cea mai gravă amenințare la adresa lor este pierderea și degradarea habitatelor. O altă problemă o constituie apariția de specii străine, mai ales alge caulerpa taxifolia. Invazia algelor este monitorizată regulat, ele fiind periodic înlăturate pentru a proteja habitatul bentonic. Tipurile indigene de plante cultivate și rasele de animale domestice sunt numeroase. Între acestea se numără cinci rase de cai, cinci rase de vite, opt rase de ovine, două de porci și una de găini. Chiar între speciile indigene se
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Labridele trăiesc solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare sau în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi pe
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
din apă. Femela ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 3 ani, iar masculii la 2 ani. Femela depune în martie-mai 6000-7000 de icre de fiecare kg, în niște gropițe făcute de ea; icrele au 4 mm diametru și sunt bentonice, dar nelipicioase. Are importanța economică, fiind pescuit. ul are o carne albă, foarte gustoasă, care are, atunci când este proaspătă, un miros de cimbru. Se strică foarte repede și de aceea trebuie sărat în cel mult 1-2 ore după ce a fost
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
puiet de pește, îndeosebi de scobar ("Chondrostoma nasus"), dar și din propria specie (de altfel cel mai accentuat canibalism dintre toți peștii îl găsim la lostriță) și doar în lipsa puietului consumă insecte, larve de insecte și diferite specii de nevertebrate bentonice. Pentru a prinde insectele și larvele de insecte cutreiere lungul apei uneori kilometri întregi, iar dacă găsește pui de scobar nu se deplasează departe. Lostrița este susceptibilă la boli bacteriene, cum ar fi boala enterică a gurii roșii ("Yersinia ruckeri
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoëto-Nanojuncetea"; Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de "Chara"; Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Comunități cu salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
spre gură și la mișcare. Se cunosc circa 2 500 specii, majoritatea de apă dulce, puține marine, litorale și terestre (în mușchi, licheni). Unele dintre rotifere sunt forme libere, fie plutitoare sau înotătoare (planctonice), fie târându-se pe fundul apei (bentonice). Alte forme bentonice sunt sesile, adică fixate pe fundul apei prin extremitatea lor posterioară și, în cele mai dese cazuri, înconjurate de tuburi protectoare. Puține specii sunt parazite, unele la plante, altele la animale. Corpul rotiferelor este împărțit în trei
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
la mișcare. Se cunosc circa 2 500 specii, majoritatea de apă dulce, puține marine, litorale și terestre (în mușchi, licheni). Unele dintre rotifere sunt forme libere, fie plutitoare sau înotătoare (planctonice), fie târându-se pe fundul apei (bentonice). Alte forme bentonice sunt sesile, adică fixate pe fundul apei prin extremitatea lor posterioară și, în cele mai dese cazuri, înconjurate de tuburi protectoare. Puține specii sunt parazite, unele la plante, altele la animale. Corpul rotiferelor este împărțit în trei părți distincte: una
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
secolul al XIX-lea începe să se contureze definirea unei direcții de cercetare bine conturată a biologiei marine. Edward Forbes (1815-1854) poate fi considerat ca unul dintre marii fondatori ai biologiei marine. El a cercetat fauna marină prelevând numeroase probe bentonice. A realizat o hartă cu distribuția geografică a unor hidrobionți în mările Europei. Împreună cu alți biologi, între care Michael Sars, a reușit să aducă argumente împotriva teoriei azoice, care consideră că de la o anumită adâncime nu există viață pe fundurile
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Europei. Împreună cu alți biologi, între care Michael Sars, a reușit să aducă argumente împotriva teoriei azoice, care consideră că de la o anumită adâncime nu există viață pe fundurile oceanice. În 1850 au reușit să descopere și să descrie, 19 specii bentonice de la adâncimea de 500 m. Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
apă dulce, trăiește în râuri și lacuri de joasă altitudine cu apă rece, limpede, curată, bine oxigenată, cu fundul pietros sau nisipos. Este moderat eurihalină, și poate fi găsită și la gurile râurilor în ape salmastre. Felul de viață este bentonic; peștele trăiește mai mult izolat și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Este fotofob, și are un vârf maxim de activitate în timpul amurgului și noaptea, ziua stă ascuns sub pietre mari. Lungime obișnuită 6-10 cm, ajungând rareori la 13-15 cm
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
ventrală se observă totdeauna 5-15 dungi cafenii transversale, foarte evidente. Masculii sunt mai mari, au botul mai larg, iar ventralele mai lungi ca femelele. Se hrănește în principal cu pești mici, puietul și icrele altor specii de pești, cu nevertebrate bentonice, cum ar fi crustacee (în mod deosebit lătăușul), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide), anelide, hirudinee și moluște. Dar poate, de asemenea, să se hrănească cu alge (diatomee, desmidiacee, alge albastre și verzi). La vârsta de 3-4 ani, atinge
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
În comuna există o suprafață mare de fântâni pe care populația le folosește în alimentarea cu apă. Fântânile se află în condiții foarte bune deoarece sunt îngrijite cu mare atenție de către om. În preajma comunei s-au găsit zăcăminte de argile bentonice care se utilizează în industria alimentară și în epurarea apelor poluate, au mai fost găsite substanțe minerale caustobiolite (arzătoare) cum este cărbunele brun, ale cărui rezerve sunt însă foarte neînsemnate și nu au importanță industrială. Vegetația este component al naturii
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
specii nu se hrănesc de loc, alte specii se hrănesc cu alge unicelulare sau chiar cu frunze tinere de plante fanerogame. Se cunosc chiar specii care au atacat mugurii florilor de la arbori fructiferi din America. Larvele și nimfele sunt acvatice, bentonice, fiind întâlnite mai ales în apele curate și bine oxigenate din zona montană. Adulții depun ouăle în ape curate. După 6-8 săptămâni de la depunerea ouălor apar larvele, totdeauna acvatice. Larvele sunt la început foarte mici, cresc și năpârlesc de mai
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
două protonefridii scurte neramificare de care pornesc câte un duct ce se deschide pe segmentul 11. Dezvoltarea este slab studiată. Larva posedă un număr incomplet de segemte. Creșterea kinorihilor este însoțită de năpârlirea periodică. kinorinhii sunt animale marine sau salmastre, bentonice, populând fundul marilor și oceanelor până la o adâncime de 5 mii m, se întâlnesc pe alge coloniale, bureți, briozoare, polipii hidroizi în mâl, nisip. Se alimentează cu cu detritus organic sau cu diatomee. Densitatea indizivilor variază între 10 mii-45 mii
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
Țiparul sau chișcarul ("Misgurnus fossilis") este un pește dulcicol, bentonic, din familia cobitide ("Cobitidae") ordinul cipriniformelor ("Cypriniformes"), din apele stătătoare sau lent curgătoare, cu funduri mâloase și cu vegetație. Trăiește, de obicei, pe fund, îngropându-se deseori în acesta. Este răspândit în Europa și Asia: Europa centrală și sud-estică; iar
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
le (s) sunt un ordin de pești batoidei cartilaginoși marini bentonici de mărime mijlocie din subclasa elasmobranhiatelor ("Elasmobranchii") răspândiți în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Pacific și cel Indian. Au corpul discoidal, turtit dorsoventral, și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite. Ochii și spiraculele mici sunt situate pe
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este roșie, pe când a înotătoarelor anale și caudale, albastră. Depune icre bentonice pe la sfârșitul primăverii. Se hrănește cu crustacee, moluște și pești. Se poate folosi în acvarii mari, publice. Lungimea maximă este de 60 cm. Obișnuit atinge 15-35 cm și o greutate de până la 1,7 kg. În Marea Neagră atinge o lungime
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
ca somonul, iar altele sunt adaptate definitiv în apele dulci, ca păstrăvii. Salmonidele sunt în majoritate pești migratori, care cresc și se maturează în mări, iar pentru reproducere pătrund în apele dulci. Unele specii se hrănesc cu plancton și nevertebrate bentonice, în timp ce altele sunt răpitoare hrănindu-se cu alte specii de pești. Importanța lor economică este foarte mare. Salmonidele au o carne roșcată fără oase, foarte gustoasă și de aceea sunt foarte mult pescuite și crescute în mod artificial. Forme fosile
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
cu debite mici, alături de păstrăv și lipan. A fost întâlnită și pe versantul sudic al Carpaților și chiar în pâraiele mici de deal, din regiunea București. Poate trăi și în ape curgătoare, ce seacă mult în timpul secetei. Este o specie bentonică, trăiește în grupuri mici, compuse din pești de diferite vârste și dimensiuni. Mreana vânătă este moderat fotofobă și preferă apele de lângă mal cu multă vegetație și numeroase adăposturi în albia râului, locuri unde stă ziua. În timpul verii caută ape proaspete
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
în cicluri, fiecare femela depune până la de trei ori pe sezon. În fiecare ciclu femela depune câteva sute de icre. Perioada de incubație durează 1-2 săptămâni, alevinii trăiesc pe fundul apei, până la resorbția sacului vitelin, iar puietul duce o viața bentonică și se hrănesc cu plancton, microinvertebrate, detritus organic. Are o valoare economică mică. Carnea are mai puține oase și e mai gustoasă ca cea de mreană obișnuită, iar icrele sunt netoxice. Totuși, dată fiind talia ei mică, nu are decât
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau în perechi. Majoritatea carangidelor sunt pești răpitori iuți care se hrănesc cu pești mai mici, crustacee și cefalopode. Unele specii se hrănesc exclusiv în zonele pelagice, în timp ce cele mai multe se hrănesc cu pradă bentonică sau epibentonică. Speciile din genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex. "Mugilidae"). Peștele pilot ("Naucrates ductor") însoțește rechini și se hrănește cu
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu, dar bazinele adiacente nu au fost încă cercetate într-un mod cuprinzător. În 2005 populația aspretelui din râul Vâlsan era apreciată la circa 100 exemplare. Aspretele este o specie dulcicolă bentonică reofilă, nemigratoare, tipică apelor repezi de munte cu o adâncime de 20-80 cm, cu ape reci (10 - 20șC) și curgătoare, cu fund tare format din pietre, pietriș, nisip și bolovani mari. Nu staționează în zonele râului al căror pat al
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
montanus", "Wormaldia occipitalis", "Hydropsyche pellucidula", "Hydropsyche" sp., "Stenophylax permistus", "Athripsodes sp.") 7%, chironomide (familia "Chironomidae") 5,4%. Oligochetele (familia "Lumbricidae") și crustaceele amfipode gamaride (familia "Gammaridae") au fost găsite într-un număr nesemnificativ ("Lumbricidae" 0,2%, "Gammaridae" 0,5 %). Larvele bentonice ale efemeropterelor sunt hrana principală a aspretelui. Din efemeroptere, predomină în hrana aspretelui larvele speciei "Rhithrogena semicolorata" (78%), urmată de larvele speciei "Baetis rhodani" (16%). Rezultă că aspretele se hrănește preponderent cu larvele de "Rhithrogena semicolorata" sau, cu alte cuvinte
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
speciei "Baetis rhodani" (16%). Rezultă că aspretele se hrănește preponderent cu larvele de "Rhithrogena semicolorata" sau, cu alte cuvinte, are o selectivitate pentru aceste larve. Înainte construirii barajului în amonte de Brădetu în Vâlsan au fost identificate mai multe larve bentonice de insecte, între care efemeroptere - "Rhithrogena semicolorata", "Ecdyonurus venosus", "Ephemerella ignita", "Baetis carpathicus", "Baetis pumilus", "Epeorus" sp.; plecoptere - "Perla burmeisteriana", specii din genurile "Chloroperla", "Protonemura ", "Leuctra"; trihoptere - "Sericostoma personatum", "Sericostoma timidum", "Brachycentrus montanus", "Rhyacophila septentrionis" ("Rhyacophila fasciata"), "Rhyacophila nubila", "Micrasema
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Mreana (Barbus barbus) este un pește dulcicol, bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei. Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]