196 matches
-
aceste zone mai înalte. Valorificarea mai facilă a apelor freatice în comparație cu apele de adâncime, coroborat cu spațiul de adăpost oferit de catenele montane învecinate, a determinat constituirea în aceste areale a celor mai vechi așezări și formațiuni statale arabe și berbere, care au proiectat și cele mai vechi sisteme de exploatare a lor, unele funcționale până astăzi. Astfel, în proximitatea ariei piemontane de racord dintre munții Atlas și deșertul saharian, au luat naștere în evul mediu primele formațiuni arabo berbere din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și berbere, care au proiectat și cele mai vechi sisteme de exploatare a lor, unele funcționale până astăzi. Astfel, în proximitatea ariei piemontane de racord dintre munții Atlas și deșertul saharian, au luat naștere în evul mediu primele formațiuni arabo berbere din Maghreb și apoi diferite emirate locale, pe baza resurselor de apă potabilă exploatate din ariile piemontane mai înalte, drenate prin ingenioase sisteme de aducțiune de tip foggara sau qanat, în lungul cărora s-au dezvoltat nucleele comunităților locale. De
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
zonale de sol din spațiul arab, după solurile aluviale intrazonale din luncile Nilului și Eufratului. Acest element a generat densitățile umane mari din regiunea atlantică marocană și din cea levantină, unde s-a înregistrat succesiunea și continuitatea entităților politico-statale, inițial berbere și feniciene, iar ulterior arabe. b. Deșerturile ocupă cea mai mare parte a spațiului arabofon. Sunt regiuni cu secete extreme și prelungite (sub 100 mm. precipitații/an și chiar sub 50 mm.), în care vegetația rară este localizată în spațiile
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
abbasid. Îl are ca prim dascăl pe tatăl său, Rabi Maimon, apoi pe Josef Ibn Migash și pe Isac Alfasi. Odată cu terminarea dinastiei almoravide, în anul 1148, când avea 13 ani, se înstaurează politica de conversiune la Islam a dinastiei berbere a Almohazilor, în care trebuia aleasă fie islamizarea, fie exilul, fie moartea. Familia Maimonide pleacă în exil la Fez în Maroc. Moses se înscrie la Universitatea din Al-Karuin și totodată începe să scrie comentariile la Talmudul Mishna. Statuia din Cordoba
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
despre hemoroizi, Tratat despre coabitare (pe teme afrodisiace), Tratat despre astm, Tratat despre otrăvuri și antidoturile lor, Regim de sănătate, Explicația condiției fizice, Glosar și nume de medicamente (conține o farmacopee cu 405 paragrafe în limbile arabă, greacă, siriană, persană, berberă și spaniolă). În paralel cu permanenta sa practică medicală, a găsit timpul necesar pentru a realiza multe studii și cercetări în medicină, pentru a dezvolta legile rabinice, filosofia iudaică, îmbogățind cultura mondială. Maimonide (medic și filosof) rămâne un exemplu în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care nu a recunoscut autoritatea califilor din Bagdad. În perioada sa de glorie statul fatimid a cunoscut o extindere teritorială din nordul Marocului până în spațiul levantin, incluzând insulele Sicilia și Malta din Mediterana. Emiratul Almoravizilor a funcționat sub autoritatea dinastiei berbere islamizate omonime în Maghreb, între 1061-1147, cu capitala la Marakesh. A cuprins actualul teritoriu al Marocului, nordul Mauritaniei, vestul Algeriei, insulele Baleare și cea mai mare parte a stăpânirilor arabe din Iberia. Emiratul Almohazilor, cu capitala la Marakesh, a fost
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
actualul teritoriu al Marocului, nordul Mauritaniei, vestul Algeriei, insulele Baleare și cea mai mare parte a stăpânirilor arabe din Iberia. Emiratul Almohazilor, cu capitala la Marakesh, a fost fondat și condus între anii 1147-1269 de o dinastie arabizată de origine berberă, sub care Marocul și Maghrebul în general, au cunoscut o epocă de strălucire și afirmare culturală. Emiratul a inclus teritoriile Marocului, nordului Algeriei, Tunisiei, nord-vestul Libiei și sudul peninsulei iberice. Califatul Hafsizilor a evoluat pe harta politică între 1228-1574, cu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
curând din capacitatea de asigurare a intercomunicării și răspândirii/menținerii unui set de valori comune. Astfel, etnia arabă nu este majoritară în toate statele (statele arabofone mixte saheliene) și nici chiar în unele regiuni din statele arabe propriu-zise (regiunile kurde, berbere etc.), iar limba arabă nu este peste tot singura limbă oficială, însă suportul lingvistic arab este, după caz, vectorul general de comunicare, de asigurare a coeziunii spațiale sau de exercitare a dominanței elementului arab hegemon. În ciuda acestei unități cultural-spațiale grefată
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
până la separarea teritorială, fapt ce crează starea conflictuală cronicizată din statul sudanez. În statele nord-africane, capitalele sunt situate pe litoralul mediteraneean, adică în regiunile locuite de populația majoritară arabă și/sau arabizată, în timp ce minoritățile de etnie hamitică (tuaregii, unele grupuri berbere nomade) sau semito-hamitică se află dispersate în regiunile deșertice centrale și sudice ale acestor state. Uneori, capitala este așezată în regiunea locuită de majoritatea confesională a populației, așa cum se întâmplă înArabia Saudită, unde capitala Riyad a fost încă din secolul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
locuitori (2005, cu o estimare de 6.300.000 în 2010), arabi și berberi arabizați (97%), greci, italieni, maltezi, peste 90% din populație locuiește în zona litorală (în arealele Tripoli și Benghazi (10%). Limba oficială: araba. Alte limbi vorbite: dialecte berbere, engleza și italiana. Religia: cultul islamic este predominant (90%). Capitala: Tripoli. Tripoli este cel mai mare oraș, port principal și cel mai mare centru comercial al Libiei. Aici este Universitatea "Al Fateh". Datorită istoriei îndelungate a orașului sunt multe situri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
propus de primul ministru Ali Zeidan. Relații culturale bilaterale În baza Acordului de colaborare culturală, științifică și în domeniul informațiilor au avut loc schimburi de delegații și au fost organizate expoziții de fotografii și costume populare, precum și concerte muzicale. Cultura berberă își creează drumul său. Amazighs (berberii) reprezintă în Libia 10% din cele 6,5 milioane de locuitori. Potrivit Școlii de studii orientale și africane de la Londra, există peste 2o de milioane de vorbitori ai limbii amazigh în Africa de Nord. Neluați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că sunt amazigh, să exprim fără teamă drapelul meu"69. În septembrie 2011, berberii libieni s-au întrunit la Tripoli în cadrul unui congres național, unde s-a solicitat ca limba lor amazigh să beneficieze de statut de limbă oficială. Organizațiile berbere au manifestat la 25 noiembrie 2011, la Tripoli, denunțând marginalizarea amazighs. Organizațiile berbere continuă să solicite recunoașterea oficială a drepturilor comunității lor în noua Constituție, organizarea unui Congres General Național la 7-9 noiembrie la Jadou (nord-vest) și un festival consacrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
berberii libieni s-au întrunit la Tripoli în cadrul unui congres național, unde s-a solicitat ca limba lor amazigh să beneficieze de statut de limbă oficială. Organizațiile berbere au manifestat la 25 noiembrie 2011, la Tripoli, denunțând marginalizarea amazighs. Organizațiile berbere continuă să solicite recunoașterea oficială a drepturilor comunității lor în noua Constituție, organizarea unui Congres General Național la 7-9 noiembrie la Jadou (nord-vest) și un festival consacrat culturii berbere, în colaborare cu Ministerul Culturii, potrivit ziarului "Libya Herald". La 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
manifestat la 25 noiembrie 2011, la Tripoli, denunțând marginalizarea amazighs. Organizațiile berbere continuă să solicite recunoașterea oficială a drepturilor comunității lor în noua Constituție, organizarea unui Congres General Național la 7-9 noiembrie la Jadou (nord-vest) și un festival consacrat culturii berbere, în colaborare cu Ministerul Culturii, potrivit ziarului "Libya Herald". La 9 noiembrie, Mohamed Magarief, președintele Congresului General Național, într-un discurs, a spus că "recunoașterea oficială a încă unei limbi nu este susceptibilă să aducă o lovitură unității naționale"70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
asistat de un guvern condus de primul-ministru. Religia: musulmană. Limba oficială: araba. Alte limbi: franceza. Capitala: Nouakchott, deși creată în 1960, rămâne principala atracție turistică datorită stilului arhitectural berber. Principalele orașe: Nouadhibou, Zuerat, Atar, Rosso, Kiffa. Istoria consemnează că triburile berbere imigrate în secolul al IV-lea e.n. din Nord și cele negroide aborigene din Sud au fost islamizate în secolul al XI-lea e.n. Statul Almoravizilor a distrus în secolul al XI-lea Imperiul Ghana și a creat în Maghreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
96%; străini 4%; europeni 1%. Culte: islamism (marea majoritate), catolicism, mozaism. Sistemul politic: democrație parlamentară și monarhie constituțională. Capitala: Rabat, situat pe coasta Atlanticului, la 200 km de Marea Mediterană și cca. 35o km de Munții Atlas. Limbi vorbite: araba, dialecte berbere, franceza. Rabat este al doilea centru urban, industrial și comercial al Marocului, nod rutier, feroviar și aerian. A fost fondat de sultanul Abd-el Mumin, la sud de așezarea romană Sala Colonia, ca o bază a expedițiilor arabo-berbere în Peninsula Iberică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la 19 septembrie 1921, a Republicii independente. Scurt istoric Istoria țării se întinde de peste 8000 de ani, din câte se cunoaște până acum, și a fost fondată de berberi, care sunt locuitorii originali. În antichitate, Marocul era populat de triburi berbere care au creat în secolul al IV-lea î.e.n. Regatul Berber de Mauritania, considerat cel mai independent stat marocan. Acest Regat Berber de Mauritania (acum nordul Marocului) datează de cel puțin din anul 110 î.Hr. Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de Mauritania (acum nordul Marocului) datează de cel puțin din anul 110 î.Hr. Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului, au intrat în secolele V-II î.Hr. în sfera de influență a Cartaginei, ca și Regatul Berber de Mauritania, creat de triburi berbere, condus de regele Bocchus I. Marocul a fost Provincie Romană în secolele I-V d.Hr., posesiune vandală (sec.V-VI), apoi bizantină (sec.VI-VIII) și în secolul al VIII-lea a fost cucerit de arabi, devenind o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în Moesia, unde-și constituie un stat solid, adversar al Bizanțului. În sfîrșit, la începutul secolului al VIII-lea, sosesc din extremul sud al continentului cuceritorii arabi musulmani: arabi și berberi. În 711, Tarik ibn Ziyad, șef războinic de origine berberă, pătrunde în Spania prin strîmtoarea Gibraltar 14, chemat probabil de un principe vizigot pentru a-1 ajuta să scape de vreun dușman, în același an, trupele sale cuceresc Cordoba și Toledo, în timp ce guvernatorul arab al provinciei africane instalat și el
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Salamanca, dincolo de care se refugiaseră numeroși aristocrați vizigoți, care au organizat rezistența în Galicia și Asturia. Primele decenii ale instalării musulmane pe pămînturile iberice au fost cumplite. Noii stăpîni și-au dat toată silința pentru a ține în frîu nemulțumirile berbere și luptele interne dintre șefii arabi. În 756, soldații sirieni, chemați în ajutor, îl întîmpină pe Abd el-Rahmân, scăpat din masacrul asupra dinastiei omeyade de către abbassizi, ca pe emir al Cordobei. Mai înainte, arabii începuseră deja să pătrundă în Galia
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin lipsa totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu cu nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul de comandă e în fond al unui prost și al unui umilit. E neuitată figura de babă a piticei din Las meninas." (Capitolul Spiritul critic, s. n.) Un lejer ecran se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
problema delimitării lumii arabe (arabofone), căci până și unele din cele mai caracteristice state din “miezul dur” arab prezintă complicații care justifică o considerare mai relativistă. Astfel, Algeria păstrează, mai ales în estul Atlasului și în Sahara, nuclee de rezistență berberă care sunt departe de a se stingeși de a fi asimilate; Irakul, rezultând dintr-o veche împărțire turco-persană a Orientului Apropiat, și-a păstrat o largă arie montană kurdă care se comportă tot mai mult, pe baza petrolului propriu, ce
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
asupra viitorului. Atatürk a înțeles bine acest lucru atunci cînd a adoptat caracterele latine pentru scrierea limbii turce. Araba este limba Coranului. Și algerianul laic și progresist care voia să arabizeze întreaga Republică Alger nu și-a înlăturat numai componenta berberă (așa cum franceza lui Descartes și Diderot, impusă de monarhie, a înlăturat influența bretonă, provensală și germană): el a deschis porțile islamizării integriste a republicii sale, fără știrea ei și pentru a-i conserva lăudabilă intenție originalitatea culturală. Este adevărat că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ai săi, exilatul englez John Ward a strâns un echipaj de 300 de oameni, a jefuit o galeră venețiană cu mirodenii, în 1607, și a capturat, apoi, altele, ale căror mărfuri le-a vândut în porturi africane, sub protecția autorităților berbere. Henry Every, după ce a debutat în marinărie ca aspirant în Marina Regală, în 1694 a condus o revoltă împotriva vasului de 46 de tunuri, pe care era îmbarcat, a preluat comanda, rebotezându-l Fantasy, și, timp de doi ani, a jefuit
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost aruncat în mare. Cu moartea lui Blackbeard, unul din cei mai renumiți tâlhari de mare, se punea capăt Epocii de Aur a Pirateriei, în largul Americilor. Și în Mediterana, de altfel, acțiunile concertate ale americanilor și francezilor împotriva statelor berbere au redus actele de jaf marin, la mijlocul secolului al XIX-lea, iar după independența Greciei, conflictele pe Mediterana au fost foarte rare. O istorie marină a Occidentului se sfârșea, sute alte legende începeau. Guvernatorul Virginiei, Alexander Spotswood, a angajat, între
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]