193 matches
-
care începe de la oaza Siwa în Egipt și se extinde până pe coasta Atlantic-ului, de la Marea Mediterană pînă la fluviul Niger, cuprinzând și partea sahariană a continetului african. Mult reduse, în ziua de azi, zonele în care se mai vorbesc limbi berbere sunt răspândite pe teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt. Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
limbi berbere sunt răspândite pe teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt. Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit "Tifinağ". Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă și foarte rar au curent electric sau gaz
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit "Tifinağ". Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă și foarte rar au curent electric sau gaz. În interior, pe podeaua de pământ bătătorit sunt întinse covoare tradiționale, iar mobilierul este extrem de rudimentar. Podelele sunt înclinate în direcția intrării principale, pentru ca, în
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
înclinate în direcția intrării principale, pentru ca, în caz de inundație în anotimpul ploios, apa să curgă în afara locuinței. Pentru a câștiga ceva bani, berberii permit turiștilor să viziteze spațiul în care locuiesc. Autobuzele pline cu vizitatori opresc în apropierea locuințelor berbere, turiștii le vizitează și la întoarcere oferă proprietarilor câteva monede.
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
Republica nă Democratică și Populară (în arabă: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, în franceză: "République Algérienne Démocratique et Populaire, în berberă: Tagduda tamegdayt taɣerfant tazzayrit") este o țară din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterană la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali și Mauritania la sud-vest și Maroc la vest precum și câțiva kilometri din teritorile
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
în 1525. Numele "Algeria" este derivat de la numele orașului Alger (în limba arabă "al-jază’ir"), care în traducere ar însemna „insulele”, prin referire la cele patru insule de pe coasta mediteraneeană care au devenit parte a continentului în 1525. Populația nativă berberă din Algeria a trăit sub ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) și Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanți dintre aceștia până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) și Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanți dintre aceștia până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai puțin cunoscut este că dinastia berberă fatimidă originară din Algeria a cucerit Egiptul dar a abandonat curând după Africa de Nord. Algeria a fost integrată Imperiului Otoman de Khair ad-Din și fratele său Aruj care a făcut din coastele țării o bază pentru corsari; aceștia au intrat în
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
micșora tarifele și va spori schimbul de mărfuri. Aproape 90% dintre algerieni trăiesc în nord, zona de coastă deși sunt aproape un milion și jumătate de persoane care trăiesc în deșertul din sud, majoritatea în oaze. Populația mixtă arabă și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor. Limba oficială este limba arabă, vorbită de nativi în dialectul ("Darja") de aproximativ 80% din populație; cealaltă parte de 20% vorbește limba berberă, limbă
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor. Limba oficială este limba arabă, vorbită de nativi în dialectul ("Darja") de aproximativ 80% din populație; cealaltă parte de 20% vorbește limba berberă, limbă națională oficială. Limba franceză este cunoscută din școală, dar este rar întâlnită ca limbă nativă. Vezi de asemenea: Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Algeria:
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
populație latinofonă, care ținea de creștinismul oficial roman și care era supusă unor discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. Relația cu populația vecină berberă, din Munții Atlas, era încordată și au avut loc ciocniri armate sporadice. Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane. O mare flotă
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
(în }, transliterat: "Mūrītănyă"; în berberă: Muritanya sau Agawej; în wolof: "Gànnaar"; în soninke: "Murutaane"; în pulaar: "Moritani"), oficial Republica Islamică , este o țară din regiunea Maghreb, în nord-vestul Africii, mărginită cu Oceanul Atlantic în vest, Senegal în sud-vest, Mali în est și sud-est, Algeria în nord-est
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
(, "al-Maġrib"; berberă: Amerruk / Murakuc), oficial Regatul Moroc (المملكة المغربية, "al-Mamlakah al-Maġribiyya") este o țară localizată în Africa de Nord. Are o populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710,850 km² incluzând disputata Sahara de Vest, care este în
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
XIII-lea); orașul antic (descoperit în anii 800). Agadir este stațiunea litorală a Marocului, una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului. Limba oficială este araba; la începutul anilor '90, 25% din populație mai foloseau ca primă limbă pe cea berberă. Numeroși marocani vorbesc limba franceză și respectiv spaniolă. Economia Marocului este considerată a fi o economie relativ liberă guvernată de legea cererii și a ofertei. Din 1993, țara a început o politică de privatizare ale unor anumite sectoare economice care
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
lui Muammar al-Gaddafi. În Libia sunt peste 140 de triburi și clanuri. Principala limbă vorbită în Libia este araba (dialectul libian), care este vorbită de 80% din libieni, și limba arabă modernă standard care este, de asemenea, limba oficială; limbi berbere și tuarege sunt folosite de 20% din populație, dar nu au statut oficial, aceste limbi sunt vorbite de berberii și tuaregii din sud alături de limba arabă. "Articol principal: Cultura Libiei" "Religie" Religia predominantă în Libia este Islamul, aproximativ 97% din
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
o adunare solemnă, la 24 martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală a lui Carol d’Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
latină "caniș", câine) datorită numărului mare de foci(focile erau numite "câini de mare") ce existau pe insule. Canarul (o specie locală de cănăraș: "Serinus canaria") a fost denumit după insule. Fiind descoperite mai întâi de către puni, de guanși (în berbera: "igwanciyen"), apoi de aventurieri normani și portughezi, insulele au fost în final invadate și cucerite de Castilia spre sfârșitul secolului al XV-lea, populația locală scăzând în număr pe parcursul timpului, întâi din cauza măcelurilor comise de invadatori și de bolile introduse
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
doilea război mondial)|Campania din Africa de est]] a început sub auspicii încurajatoare pentru Italia. Amenințările la adresa convoaielor aliate care traversau Marea Roșie au crescut după ce italienii au cucerit Somalia Britanică. Acest succes a permis italienilor să folosească facilitățile portuare din [[Berbera]] din colonia britanică. [[Regatul Unit|Forțele britanice]] și ale [[Commonwealthul Națiunilor|Commonwealthului]] au lansat contraatacul în [[Africa de Est]] în ianuarie 1941. Amenințarea Flotilei Mării Roșii a dispărut după căderea [[Africa Orientală Italiană|Africii Orientale Italiene]]. Cea mai mare parte
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
i (în berberă "Igwanciyen", în spaniolă "Guanchos") sunt băștinașii berberi din arhipelagul Canarelor, înainte de sosirea europenilor. Au dispărut ca popor și cultură, dar au lăsat urme în actuala populație precum și în domeniul arheologiei. Din limba guanșă au rămas destule toponime, nume de familie
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
Canarelor, înainte de sosirea europenilor. Au dispărut ca popor și cultură, dar au lăsat urme în actuala populație precum și în domeniul arheologiei. Din limba guanșă au rămas destule toponime, nume de familie și câteva expresii care confirmă apartenența sa la limbile berbere. i însă nu au fost niciodată islamizați, ceeace dovedește că, dacă au avut vreodată contacte cu arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
i însă nu au fost niciodată islamizați, ceeace dovedește că, dacă au avut vreodată contacte cu arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile respective fiind lăsate de „vizitatori” punici sau numizi veniți de pe
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
-lea(744-750),ultimul calif al omeiaizilor. Sub domnia lui Abu Al-Abbas califatul este mutat la Bagdad. Această dinastie a completat dominația politică cu una economică. La mijlocul secolului al VIII-lea în anumite zone ale Maghrebului o mare parte a populației berbere s-a opus dominației islamice. În primele secole de când s-a folosit că și religie islamul, istoria a fost consemnata în scris și a căpătat o importanță deosebită. De acum moscheile puteau fi situate lângă clădirile religioase.
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
dominație a puterilor străine pentru partea de nord a Marocului. Cele mai importante așezări feniciene din Maroc au fost Chellah, Lixus și Mogador, ultima datând din secolul al VI-lea î.e.n. Cartagina a dezvoltat de timpuriu relații comerciale cu triburile berbere din interior și le plătea acestora un tribut anual pentru a asigura cooperarea lor în exploatarea materiilor prime. Prin secolul 5 î.Hr., Cartagina ș-a extins hegemonia în mare parte din Africa de Nord. Începând secolul al II-lea î.e.n. iau naștere
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
plătea acestora un tribut anual pentru a asigura cooperarea lor în exploatarea materiilor prime. Prin secolul 5 î.Hr., Cartagina ș-a extins hegemonia în mare parte din Africa de Nord. Începând secolul al II-lea î.e.n. iau naștere o serie de regate berbere mai mult sau mai puțin durabile. Roma în Magreb - Încă din secolul al III-lea î.e.n., cartaginezii și romanii s-au înfruntat în războiaele punice. Cele două puteri mediteraneene au adunat, pe rând, înfrângeri zdrobitoare și victorii răsunătoare. Apogeul conflictului
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]