3,230 matches
-
publicată în revista Slova creștină:„A murit lumina-n îngeri / Și în ceruri este frig. / Se scufunda-n întuneric / Bolta cerului plângând.“ Fără Dumnezeu și fără cuvântul cel adevărat lumina apune iar neștiința, tot ce este deșertăciune „scufundă lumea-n beznă “. Iubitorii de cuvânt și Divin înțeleg taina răsăritului de soare și reușesc să prețuiască fiecare clipă a vieții. Revista Slova creștină este o binecuvântare culturală și spirituală. Referință Bibliografică: REVISTA SLOVA CREȘTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ȘI SPIRITUALĂ / Radu Botiș : Confluențe
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/radu_botis_1409231854.html [Corola-blog/BlogPost/371535_a_372864]
-
din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Vei fi Eu Poate că încălecând calul Pegas,voi începe o nouă,dar lungă cățărare pe scara zilelor, Torentul timpului mă va duce inapoi spre OU, sau poate înainte spre cruce... Va fi beznă deasă peste cei trei arbori, va fi Începutul... Iar tu, femeie învinsă, minune fără veșminte, tărâm al suferinței vei fi Eu. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Vei fi eu / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII
VEI FI EU de VALER POPEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1488024461.html [Corola-blog/BlogPost/383483_a_384812]
-
Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ,,Eu mi-am dorit” și încă mai doresc Să-ți simt ,,parfumul toamnei ruginii”! Chiar dacă iernile pe mine cresc, Tu încă primăvară poți să-mi fii! S-au rătăcit în beznă visele Și au rămas doar umbre ce nu știu Că am ajuns să număr clipele Ce trec și mă veghează în pustiu! Tu mă-nsoțești în nopțile târzii Și nu mă lași pierdut într-un abis, Dar nici zălog în brațe
PARFUMUL UNEI TOAMNE TÂRZII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1466100342.html [Corola-blog/BlogPost/373297_a_374626]
-
gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1467218443.html [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Credinta > LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a înserat, se-aud tălăngi departe, În sat e o tăcere de mormânt, Doar un lătrat mai rupe bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1476918469.html [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz și cutezător eu mereu am vegheat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. E NOAPTE Și încă e noapte, În inima mea mai dansează o stea, E steaua ce respiră printre șoapte, Șoaptele noastre îngemănate, ce nu vor cădea, În bezna, ce gândul le poartă. Sunt șoapte pierdute-n prin părul tău neted Îți mângâi iubit-o cu drag, frumoasele tale plete, Și totuși, deși zorile zilei se lasă, de tine mi-e sete. La fereastră te văd cum tu pleci
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
sens. Dacă pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_poetic_european.html [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_poetic_european.html [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1421496518.html [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau liniștite...Și în lumina ’ceea puternică, străluceau ca niște curcubee zâmbitoare... Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le amețea și le arunca în jos, în hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete...! Cum se mai răsuceau acolo ca animalele în cușcă! Încercau disperate să se ridice din nou spre Lumina cea salvatoare, în speranța să le curețe de petele murdare
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413491486.html [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
încă mai aștept să te-nduri a povesti, Cum hotărâși să pleci la poeți deodată Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi. Azi -noapte te-am visat prevestind nedeslușit (Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele), Că-n beznă se va tângui un câine adormit Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele. O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp
RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/stelian_platon_1409108716.html [Corola-blog/BlogPost/357337_a_358666]
-
rău! Nuntă sfântă, viața mea, De cândva și pururea Va tot fi în cer, va fi Tril de iasomii! Și prin ele Mesia, Dumnezeu, Măria Sa, Va păși înrourat De-acest cânt curat. Psalm Sufletul mi se trece, Gonind pe-a beznei vale, Își caută Lumina Migrată într-o stea, Căci nu e altă cale, Spre țărmurile tale, La care într-o zi voi ancora. Sufletul dă în floare, Găsindu-Te, Iisuse, Și cântec mai ferice Sub cer nu s-o-ntâmpla
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Cantece_din_rai_traian_vasilcau_1375361424.html [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
De la înălțimi de sute de metri, începură să defileze luminile cartierelor bucureștene. Dar spectacolul acesta se termină repede. Avionul intră într-un strat de nori, încât spre pământ nu se mai vedea nimic. Nimic nici în jos, nici spre cer. Beznă desăvârșită. După încă un sfert de oră, apăru o schimbare: norii rămăseseră sub avion. Începeam să vedem constelații pe cer. Vedeam jos totul ca un disc negru, întinzându-se până la marginea pământului. Așa am călătorit până după Istanbul. Și când
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1419838255.html [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
E clar? Eu (într-un sfârșit, iluminat) : (Aici ar trebui să se audă un gong imens!) Tipul : - rămâne fără aer, - citesc în ochii lui de melc, ceva gen : „Cine mă, io!? N-am io puterea să te iert?!” - Hopa, tăticu’! - beznă mondială. - se-nroșește ca un extinctor, - se face verde, se face roșu (și el și semaforul), - dă să zică ceva, dar nimeni nu-l ajută, - mai stă un veac , inspiră scurt și, chiar pe roșu, pleacă-n trombă: Vrrruuum! Acu
N-ai tu puterea să mă ierți! by https://republica.ro/n-ai-tu-puterea-sa-ma-ierc-i [Corola-blog/BlogPost/338426_a_339755]
-
iese / în lume sub magia Universului. Diferim prin diferența de gândire a fiecăruia dintre noi: avutul, prin dorința de a strânge averi materiale, gâtuindu-și semenii secătuiți de energii, distrugându-le voit existența, unindu-se pentru totdeauna cu teluricul și bezna adâncului; literatul chicotește odată cu neajunsurile, saltă în vioiciune contemplând frumusețile care i se deschid privirilor, vorbește cu gândurile sale pe care le înalță spre cerurile deschise anume pentru eul lui: Să nu-mi trimiți blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaș
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Stafiizarea_egoului_si_demitizarea_nefiindului_.html [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
simfonie supranumită Cosmos. Dar până și-un proiect divin în fapt nu poate fi-mplinit, când lumea o închide-n sine și de lumină-i văduvit. Tocmai de-aceea Fiat lux a fost rostit și s-a deschis - ca trupu-mpuținat al beznei împins să fie în abis. (De reținut acest aspect ce grandiosul deservește: Contrastul bine ticluit valoarea operei sporește!) Cum al luminii ochi se-ndreaptă spre-nalturi nehotărnicite, în cer, din fina ei substanță, olaturile-au fost zidite, o lume supratemporală unde
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
era întuneric și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Aceste versete sunt redate astfel de poetul Ioan Ciorca: 1. La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul. 2. Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei val stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie. Frumos și simplu, nu? - păstrând mesajul originalului. Iată acum un scurt fragment din "Cântarea căntărilor" , trad. Gala Galaction (fragm. cap. 4, primele 7 versete): 1. Ce frumoasă ești, iubito
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1422332945.html [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
3. Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. 4. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. 5.Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește. Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înțelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva își pune
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1422332945.html [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. 4. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. 5.Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește. Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înțelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva își pune întrebarea la ce
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1422332945.html [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit, în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde. Mă simt de veșnicii încătușată. Încerc să împletesc, arzând, pierdute clipe, Din resturile lor, redute se-nfiripe, Căci mai sunt încă vieții devotată! Referință Bibliografică: ANOTIMPUL DISPERĂRII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1688, Anul V, 15
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1439639574.html [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
drum, Afară e proaspăt ... În suflet e fum. Bate la poartă durerea tăcând, Alerg peste-o apă ... Râd, deși plâng. Albastrul coboară peste pădure, Nici lupi nu-s la pândă ... N-au ce să fure. În zare se-arată o beznă cumplită, „Eclipsă de viață”... Așa e numită. Și liniștea sună tăcând răspicat, Din libertate A evadat. Se-ntoarce acasă, în locul știut. În închisoare ... Ca la-nceput. Referință Bibliografică: Gustul maro al evadării / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GUSTUL MARO AL EVADĂRII de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gustul_maro_al_evadarii_monica_bokor_1390241329.html [Corola-blog/BlogPost/361612_a_362941]
-
vieții mele și freamătul lor crește și câinii mă-mpresoară, eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele, cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de seară. E toamnă, iarăși toamnă, pe uliță și-n viață și iar mă doare bezna din vinerea de Paște și iar mă doare calea spre noua dimineață și strâng din dinți ca-n chinul unei femei ce naște. Referință Bibliografică: Chin / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul V, 08 octombrie
CHIN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1444308368.html [Corola-blog/BlogPost/381800_a_383129]
-
trăim, Ne-am perindat ca norii... Ne-ai învățat să dăinuim, Plutind precum cocorii... Pe mișcătoarele cărări, Când blând ne cheamă marea, Ne-ai arătat, privind spre zări, Să-i descifrăm chemarea... Când luna plouă cu arginți Și taine-n bezna nopții, Ne sfătuiești să stăm cuminți, Gândind la jocul sorții... Destinul crud, de ne-a-nhățat Și-am înghițit amarul, Așa precum ne-ai învățat, Am stat drepți ca stejarul... Tot alergând cu toți nebuni, Să întâlnim iubirea, Ne spui mereu că
DOR DE EMINESCU de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1497359268.html [Corola-blog/BlogPost/374637_a_375966]
-
parcă de faptul că locuința vrăjitoarelor se ridica întunecată chiar în mijlocul apei, pe niște picioare lungi de piatră acoperite cu straturi groase de mătasea broaștei. La o vreme, felinarele din dreptul ferestrelor înalte fură stinse și casa fu acoperită de bezna deasă a stufului care o înconjura. Regele pădurilor văzu cu surprindere cum flăcăul își scoase tichia pe care o purta pe cap și valuri aurii de păr ondulat i se revărsară pe spate, mângâiate ușor de vântul ce scărmăna păpurișul
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]