441 matches
-
Parlamentul federal belgian este bicameral format din Senat (, , ) și Camera Reprezentanților (, , ). Lucrările parlamentului se desfășoară în Palatul Națiunii, situat în centrul Bruxelles-ului în vecinătatea Palatului Regal. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanți aleși în 11 circumscripții electorale, prin vot proporțional. Camera Reprezentanților este
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
fiind preluate de cele trei stări nenobile active în parlamentul suedez: a preoților, țăranilor și orășenilor. Acest palat a rămas în linii mari neschimbat până în 1865, când a avut loc reforma parlamentară, prin care s-a trecut la un parlament bicameral. Cu această ocazie palatul a fost renovat și unit cu casa Hebbe, alăturată. Parlamentul s-a mutat într-o nouă clădire în 1905. Vechiul palat Horn a fost în 1913 extins spre lacul Mälaren și amenajat pentru birourile unor instituții
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
În general, Taoiseach-ul este șeful partidului politic care câștigă cele mai multe locuri la alegerile naționale. În ultimul timp, este normal pentru guvernele Irlandei să fie formate din coaliții, ne fiind un guvern format dintr-un singur partid din perioada 1987-1989. Parlamentul bicameral, numit Oireachtas, este format din Senat (Seanad Éireann) și Camera Deputaților (Dáil Éireann). Seanad-ul are 60 de membri, unsprezece nominalizați de Taoiseach, șase aleși de două universități din țară, si 43 aleși de reprezentanți publici. Dáil-ul are 166 de membri
Politica Irlandei () [Corola-website/Science/303264_a_304593]
-
popular și autoritate morală, care este ocazional folosită în rezolvarea crizelor politice. Șeful guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei inferioare a parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliție guvernamentală majoritară. Parlamentul bicameral thailandez este Adunarea Națională sau "Rathasapha" - รัฐสภา, care este formată din Camera Reprezentanților ("Sapha Phuthaen Ratsadon" - สภาผู้แทนราษฎร) cu 500 de locuri și Senatul ("Wuthisapha" - วุฒิสภา) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
Sardiniei. În 1861 ca urmare a unificării Regatului Sardiniei, a fost succedat Regatul Italiei, statul nu a fost modificat(nu era prevazută o revizie a Constituție),a constituit piatra de temelie căruia se supunea noul stat național. Prevedea un sistem bicameral cu Parlamentul format din Camera Deputaților și Senat. Factorul inovativ fundamental pentru această lucrare era definirea strictă a drepturilor și obligațiilor a instituțiilor(inclusiv a Regelui)reducând puterea de apreciere a alegerilor făcute de înalții oficiali ai Statului introducând un
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
pentru încă un mandat. Algeria are vot universal. Președintele este șeful Consiliului de Miniștri și al Înaltului Consiliu de Securitate. El numește primul ministru care este, de asemenea, șef al guvernului. Primul ministru numește miniștri din consiliu. Parlamentul algerian este bicameral, format din camera inferioară, Adunarea Națională a Poporului (APN), cu 280 de membri și camera superioară, Consiliul Națiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odată la cinci ani. Algeria este divizată în 48 de provincii ("wilaya"), 553 de
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
Partidului Comunist Francez, care și-a dublat scorul în ultimele alegeri 1936, a ieșit în top, cu circa 26% din voturi și 159 de locuri. În timp ce PCF și SFIO au favorizat un regim parlamentar unicameral, MRP a favorizat un parlament bicameral. De Gaulle a pledat pentru un guvern prezidențial. El a demisionat în ianuarie 1946. Propunerile PCF și SFIO au fost respinse în Referendumul din 5 mai 1946. Această adunare a fost dizolvată.
Alegeri legislative în Franța, 1945 () [Corola-website/Science/319661_a_320990]
-
la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. A deținut președinția Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009. Republica Cehă este o democrație reprezentativă, pluralistă și parlamentară, fiind condusă de primul ministru în calitate de șef al guvernului. Parlamentul ("Parlament České republiky") este bicameral, format din Camera Deputaților (în ) (200 de membri) și din Senat (în ) (81 de membri). Președintele Republicii Cehe este ales de camerele reunite ale Parlamentului pe un mandat de cinci ani, neavând dreptul la mai mult de două mandate consecutive
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri. Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral, "" sau Adunarea Națională. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către Adunarea Națională după alegerile legislative. Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților ("Congreso de los Diputados
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
Vamale Germane (Zollverein) din 1834, care excludea Imperiul Austriac, a dus la creșterea influenței Prusiei asupra statelor membre. Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constituționale și la crearea unui parlament bicameral, "Landtag," ales de plătitorii de taxe și "Herrenhaus" ("Camera Lorzilor"), era numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
apărut două versiuni pentru constutuție, funcție de tabăra care ale cărei interese le reprezentau: a executivului, respectiv a legislativului. Aproximativ 700 de reprezentanți la conferință au adoptat o versiune a proiectului de constituție pe 12 iulie, care prevedea înființarea unui parlament bicameral și dizolvarea vechiului Congres. Dar, datorită faptului că acest proiect prevedea dizolvarea Congresului Deputaților Poporului, devenea evident că deputații nu vor vota împotriva intereselor proprii. Sovietul Suprem a respins imediat proiectul de constituție și a declarat că Congresul Deputaților Poporului
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
considerat că poziția lui este suficient de sigură. Elțin a declarat într-un discurs la televizuine în noiembrie, când și-a prezentat proiecatul de constituție: "Rusia are nevoie de ordine!" Noua lege fundamentală asigura concentrarea puterii în mâinile președintelui. Legislativul bicameral, care urma să fie ales numai pentru un mandat de doi ani, avea puterile puternic limitate în chestiunile cele mai importante. Președintele putea alege un prim-ministru, chiar dacă Parlamentul nu era de acord cu candidatul desemnat și, de asemenea, putea
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
plătească un depozit de 3 milioane de yeni (ca. 3.000 de dolari) iar cei care candidează de pe liste cu reprezentare proporțională trebuie să plătească un depozit de 6 milioane de yeni (ca. 6.000 de dolari). Dieta Japoniei este bicamerală. Camera Reprezentanților numără 480 de membri, care sunt aleși pe termen de patru ani, 300 membri aleși uninominal, iar 180 membri aleși proporțional în 11 districte. Astfel, alegătorii dau două voturi: unul unui candidat anume, și unul unui partid anume
Alegeri în Japonia () [Corola-website/Science/319649_a_320978]
-
Lupta politică a atins punctul culminant la sfârșitul anului 1867. În noiembrie, s-a ajuns la un acord prin care Yoshinobu și-ar menține titlul și o parte din putere, dar puterea de legiferare ar fi investită într-un legislativ bicameral bazat pe modelul britanic. În luna următoare, acordul a căzut, rebelii au mărșăluit la Kyoto și au preluat controlului Palatului Imperial. La data de 4 ianuarie 1868 împăratul a citit un document înaintea curții proclamând "restaurarea" regulilor imperiale, și în
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
Idris ca șef al statului, cu succesiunea la tron desemnată de moștenitorii lui. Brațul executiv al guvernului a constat un prim-ministru și Consiliul de Miniștri desemnat de către rege, de asemenea, responsabil pentru Camera Deputaților, camera inferioară a unei legislaturi bicamerale. Senatul, sau Camera Superioară, a constat din opt reprezentanți din fiecare dintre cele trei provincii. Jumătate din senatori au fost desemnați de către rege, care a avut, de asemenea, dreptul de veto asupra legislației și de a dizolva camera inferioară. Autonomia
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
Indiei Britanice, crearea unui guvern central, care să aibă control atât asupra Indiei Britancie cât și asupra pricipatelor autonome și protejarea minorității musulmane. Viitoarea Constituție a Indiei va datora mult aceste ultime legi. Legea sus-numită prevedea crearea unui parlament național bicameral și a unei ramuri executive aflate sub controlul britanic. Deși federația națională nu a fost realizată niciodată, au fost organizate alegeri pentru parlamentelele provinciale în 1937. În ciuda unor rețineri inițiale, Congresul Național Indian a participat la alegeri și a câștigat
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Revoluția glorioasă" consacră monarhia parlamentară în care ,regele domnește, dar nu guvernează". Regele este șeful bisericii, al armatei, al justiției, al diplomației. Puterea executivă aparține Cabinetului, condus de primul-ministru, care este răspunzător în fața Parlamentului. Puterea legislativă este încredințată unui parlament bicameral alcătuit din Camera Lorzilor (membri ereditari sau numiți de rege), și Camera Comunelor (membri aleși prin vot cenzitar). Se edifică un sistem al partidelor politice: Tory, care susțineau puterea regală, erau în principal reprezentanți ai marii nobilimi; și Whig, protestanți
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
puține în comun cu triburile indigene de pe continent. Unul din aceste triburi era tribul Krahn, din care făcea parte Samuel Doe. Divergențele dintre băștinași și americano-liberieni au fost unul dintre motivele loviturii de stat din 1980. Liberia are un legislativ bicameral care constă în 64 de reprezentanți - aleși pentru un mandat de nouă ani - și 26 de senatori - aleși pentru un mandat de șase ani. Ei sunt aleși pe baza reprezentării proporționale. Adunarea Națională Liberiană este dominată în prezent de partidul
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
În memoriul adresat regelui, se cerea „ca puterile Parlamentului și Guvernului Statului Liber Irlandez să nu se mai extindă asupra Irlandei de Nord.” Statul Liber Irlandez a fost o monarhie constituțională, regele său fiind monarhul britanic. Exista un , un parlament bicameral, un cabinet denumit „Consiliul Executiv” și un prim ministru, denumit „președintele Consiliului Executiv”. a fost o consecință a înființării Statului Liber Irlandez. Forțele ce se opuneau tratatului, în frunte cu Éamon de Valera, obiectau că acceptarea Tratatului însemna abolirea Republicii
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
polul secetei. Mai multe zile însorite sunt în sud-estul țării. Nordul și vestul extrem sunt două dintre cele mai vântoase regiuni ale Europei, cu mare potențial pentru producția de energie eoliană. Irlanda este o republică parlamentară. Oireachtas este legislativul național bicameral, compus din cele două camere: Senatul (în și . Reședința oficială a președintelui Irlandei este , iar camerele parlamentului se întrunesc la din Dublin. Președintele este șeful statului și este ales pentru un mandat de șapte ani, numărul maxim de mandate fiind
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral, "Cortes" sau Ansamblul Național. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către Ansamblul Național după alegerile legislative. Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților ("Congreso de los
Politica Spaniei () [Corola-website/Science/303262_a_304591]
-
Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari a fost un referendum pentru trecerea de la actualul Parlament bicameral (cu aproximativ 137 de senatori și 334 deputați) la un Parlament unicameral (cu cel mult 300 de deputați). La 29 octombrie 2009, patru ONG-uri: Pro Democrația, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency România și Agenția de Monitorizare a Presei au
Referendumul pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari, 2009 () [Corola-website/Science/317609_a_318938]
-
conceput o constituție care dădea președintelui puteri sporite în numirea prim-ministrului, respingerea legilor votate în parlament (dreptul de veto) și în numirile membrilor unui Consiliu de Securitate, care la rândul lui avea puteri sporite. Constituția stabilea formarea unui legislativ bicameral - Adunarea Federală a Rusiei - cu două camere: Duma de Stat (camera inferioară) și Sovietul Federației (camera superioară). Deși Elțin crease un Soviet al Federației care întrunea reprezentanții regionali (cu excepția celor din Cecenia) în vederea discutării proiectului de constituție care trebuia să
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
este una din cele două camere a Parlamentului bicameral al României. La fel ca și cealaltă cameră, Camera Deputaților, Senatul este ales prin vot universal, liber, secret și direct de către cetățenii cu drept de vot ai României. Prin decretul lege din 17 iunie 1946, emis de Petru Groza în pofida
Senatul României () [Corola-website/Science/303617_a_304946]
-
august și a Consiliul s-a desființat la 25 august. După întreruperea funcționării Comisiei Temporare a Consiliului Provizoriu de Stat (), Puterile Centrale au introdus o constituție provizorie, "brevetul", la 12 septembrie 1917. "Brevetul" concepea o monarhie constituțională, cu un parlament bicameral, dar fără . Doar școlile și tribunalele erau transferate către autoritățile poloneze, dar — în ciuda protestelor polonezilor — minoritatea germană a primit un sistem școlar separat. Până la alegerea unui rege al Poloniei, a fost instalat un Consiliu de Regență () ca guvern provizoriu. La
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]