185 matches
-
civilizat se ridică pînă la idealul sublim al omenirii înfrățite peste hotare. Dar precum un zmău de hîrtie se urcă în azurul cerului atîta timp cît îl trage firul care îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza înaltele lui idealuri dacă se dezrădăcinează, și eu mă simt legat printr-un fir indestructibil de colțișorul acela al Basarabiei, în pîlnia Năpădenilor, - sat de răzeși moldoveni, printre care au trăit și au murit
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
uitîndu-și statutul oficial, se adresa lăutarului Lemeș: „Bre, Lemeș, frate! Zi-ne o doină moldovenească... știi ca cio-cîr-lia!“ (1, 10), pentru ca, după cîntecul „subversiv“ (1, 11) al lui Lemeș, „dîndu-și cu pumnii în cap: - Măi fraților, ticăloși sîntem! merzavți, ticăloși, bicisnici“ (1, 11). Rolul administrației în rusificarea structurii antroponimiei românești din Basarabia a fost de primă importanță, începînd cu școala și continuînd cu viața publică. Nu exista nici o posibilitatea de a se evita structura rusească a antroponimelor, cel puțin din partea unor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
civilizat se ridică pînă la idealul sublim al omenirii înfrățite peste hotare. Dar precum un zmău de hîrtie se urcă în azurul cerului atîta timp cît îl trage firul care îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza înaltele lui idealuri dacă se dezrădăcinează. Și eu mă simt legat printr-un fir indestructibil de colțișorul acela al Basarabiei, în pîlnia Năpădenilor, - sat de răzeși moldoveni, printre care au trăit și au murit
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
faptul că volumele pe care Theodor Codreanu le-a dedicat vieții și creației lui Eminescu au trezit furia neputincioasă a unor lichele din presa zisă literară, îndeosebi a escrocilor morali și politici, care, în slugărnicia lor umilă, și ticăloasă, și bicisnică față de cei mai abjecți dintre străini care nu-i iubesc pe români, au încercat, cu câțiva ani în urmă, să maculeze icoana în posteritate a marelui poet. Cert este că Edgar Papu are dreptate când observă că în Fragmentele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simt așa o bucurie cînd mă apuc să rup foița, scot tutunul, îl așez așa lunguieț, sucesc țigara și apoi o lipesc frumos cu limba. O fac cum mi-i pofta, mai groasă cînd o fumez pe îndelete și mai bicisnică atunci cînd oile sau cîinele mă cer la treburi". Maria, nevastă-sa, făcea două-trei drumuri pe săptămînă pînă la Dumitru și de fiecare dată ducea cîte o tăbîică, și la dus și la întors. Pe vreme de iarnă vizitele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
naiba. Eu mai luam o gură de bere și mă gîndeam la beneficiile de a fi totuși om. Dacă aș fi fost cocoș, cu un asemenea nebun de vecin eram pierdut. Poate aș fi cocoșit și eu pe la alții mai bicisnici, dar in final sigur mi-aș fi găsit nașul. Eram îngrozit la gîndul că aș fi putut fi un cocoș. Chiar cu multe găini (niște țațe nerușinate!), cu harem legal, tot era umilitor să-ți ia cineva tot haremul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1918 care a condiționat adunarea și amestecarea sângelui basarabean, bucovinean și ardelean care-mi curge prin vene. 11. Supraviețuire Supraviețuirea e prima grijă a oricui, dar nu oricine e Înzestrat cu armele necesare ori barem poate impune respectul. Dar și bicisnicii trebuie să trăiască pentru ca mediul să fie exploatat cum se cuvine, adică În totalitate. Iată de ce Natura compensează un aparent handicap, Înzestrând pe acești defavorizați cu o armă subtilă, care se cheamă confuzia. Cutare gâză seamănă ca două picături de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun nimic grav; intenția de a-i dezvălui Aiei gândurile mele sumbre se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi face semn cu degetul ridicat. Tăcere! Bicisnic În grădina mea sunt brazi de un verde așa de închis, încât bat în negru. Îi înconjoară niște mesteceni albi; aceștia sunt dispuși geometric, formând un cerc magic. Și sanctuarul circular de la Sarmisegetuza e înconjurat de asemenea șiruri duble de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
observă că nu mai sunt în casă. Mă ceartă afectuoasă și mă sprijină de umeri, ca să ajung înăuntru. Eu mă împleticesc dinadins ca să simt cât mai aproape trupul ei încordat ce mă ține strâns, în timp ce mă conduce ca pe un bicisnic. Adopție ratată Sunt pe cale să adopt o veveriță: îi dau de mâncare zilnic, ademenind-o în fel și chip să-și înfrângă sfiala și să se apropie ca să-și ia hrana direct din palma mea. De câteva zile însă, micuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca toți imigranții să dea test de dictare În orice limbă europeană (Australia..., p. 47). 166 Ibidem, p. 69. 77 manifestare a spiritului masculin a fost cunoscută sub numele de „Ocker” - băgăciosul provincial, bădăran, băutor de bere, burduhănos, limitat și bicisnic, pierdevară În cârcimă, În timp ce femeile se ocupau supuse și bigote de gospodărie și copii. Micele orașe, până nu demult, semănau cu cele din Vestul Sălbatic american: „o stradă unică, mărginită de case, Între care o bancă, o biserică, un garaj
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
virtualitatea pură, semn că analiza în cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată, și mi-ar îngreuna mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de frumusețe , de minte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
tragic ar fi, să plece, lăsându-l pe Titus obligațiilor sale imperiale, cu Junie, care cu toată greutatea evenimentelor, nu va ceda fără inelul de nuntă pe deget. Din pricina inchipuirilor lui Racine, Irina ,singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă.” Dar această serie de personaje raciniene indică faptul că bărbatul din Sandu caută în femeie tocmai nucleul său tragic. Eugen Ionescu afirmă că Irina este un „personaj hermetic”, care „dezminte inteligența rece a lui Sandu printr-un gest
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
instruită corectează absurdul lumii reale, ajustează malformațiile întocmai cum creierul reface imaginile răsturnate ale obiectelor. Poate că și în mintea lui Gleb acționează permanent corecții în numele unei închipuite ortopraxii ori de câte ori el întâlnește povești zguduitoare despre o lume inumană, imposibilă, crudă, bicisnică. În mintea idealistă a lui Gleb, se instalează frenetic dorința de a fi înrolat în armată, chemat la arme: „Și tot mai tare îl trăgea ața încolo, să se ducă și el la bătălie! Toată această luptă în numele Revoluției Mondiale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai orb ca mine ! [...] Bezna din minte-ți va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez temeinic simțurile pentru că să nu-mi urmez în plină stradă bicisnicul trup. Sub mii de subterfugii pe care sunt meșter în a le inventa, părăsesc totuși destul de des biblioteca borgesiană, pentru câte un flecușteț de viață trăită. I-l datorez în special lui Nestor, un pumi cu ochii cât strachina, doctorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un cuib primitor. Iar noi ăștia, agnosticii, cărora arderea la crematoriu a corpurilor celor apropiați ne lasă, ca să zic așa, un gust de cenușă, găsim firesc ca fantomele noastre familiale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se simte dintr-o dată debusolată, privată de destinație, nemaiștiind încotro s-o ia. Constituiam dovada vie și plină de pocăință a acestei realități. A vizita singur Tabgha, naivul și bicisnicul ei mozaic monocolor, cu cei doi pești ai lui uitându-se la cerul pe care se profilează patru pâini într-o paporniță, sau a rătăci printre colonadele pseudosinagogii din Capernaum e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-o noapte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce ai ratat trăind? Viața mi-a fost "încredințată" pentru a o trăi și nu pentru a o rata, am trăit-o spectral, cu bunele și cu relele ei, nici o secundă n-am lăsat-o să pâlpâie, cei ce trăiesc bicisnic, de azi pe mâine, îi aduc cel mai mare afront lui Dumnezeu, am încălecat-o și biciuit-o până la loc comanda. E drept, am și primit multe șuturi de la ea, toate meritate, dar care m-au ținut treaz, alimentându-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi prilejuiește criticului o succintă analiză, constatând în cele din urmă că "substanța poemului" se reduce la "o simplă ceartă antonpanescă între mâini, picioare și pântece", personaje alegorice, evident, dar vede în ea "o meditație asupra condiției pernicioase a trupului bicisnic, supus cohortei de imagini părelnice ale lumii fenomenale, ca și a sufletului nemuritor" (O piesă de teatru necunoscută despre Eminescu); nu mai puțin amuzantă este evocarea relației lui Eminescu cu actrița Cleopatra Lecca Poenaru "în 1880, frumoasa Cleopatra, "văduva neconsolată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
împrumută o manta de abà156 cu glugă, ca să mă apere de ploaie. Luai torba cu prepeliți sub manta, urcai pe Milordachi din-a-dreapta mea în căruță și... înainte, băiete, prin întuneric. Am uitat să spun că vezeteul meu era un jidovaș bicisnic de vro 14 ani, căruia îi plăteam patru lei pentru o zi de vânat. Nu era mult, dar nici el nu știa să facă mare treabă; abiè dacă putea să mâie ziua calul pe loc drept, iar noaptea se temea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pregătirile pe ziua aceea. Începe să se văicărească. Nu, nu mai poate să se repete în halul ăsta. Doar după două beri e în stare să țină prelegeri în fața unor murături stafidite, care n-au citit decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
voi rămâne doar cu cele trei luni de suspendare, câte au reieșit după ce contabila de la Ateneu a refuzat să facă nota rectificativă. Pentru cei 450 lei primiți ca drept de autor, pierd 1881 lei, care Îmi vor fi opriți din bicisnica mea pensie. Timp de jumătate de an, voi rămâne doar cu 400 lei pe cupon, ca să mă Învăț minte! 4 iulie 2012 Până la prânz am lucrat la transferul profilurilor pe noul format, Încropind, În ordine alfabetică, și o listă cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Legea aceea a cantității care duce la o nouă calitate e valabilă și la oameni. Mai ales la oameni. Povestea, care mă face foarte prudent ori de câte ori vine vorba despre destin, e a securistului care sechestrase în geanta lui pașapoartele și bicisnica diurnă de o zi, ca nu cumva să vrem să ne rătăcim de turmă și să ne pierdem definitiv în Occident. Numai că insul care n-avea de gând să se mai întoarcă în țară și ar fi trebuit supravegheat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fund. Văzându-l, am avut sentimentul că întâlnesc un mort. Nu-l cunoscusem personal, iar cum la televizor ocupa tot ecranul, gândeam că e înalt și plin de vână. Însă omul cu care dădeam mâna era mai degrabă scund și bicisnic. Cândva mă stârnea, dar după zece ani de absență nu-mi mai aminteam de ce mă irita și cât timp rămâneam tensionat și plin de porniri negative datorită lui. În postura de oaspete pe care nu-l lua nimeni în seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
slujind de mic ca ministrant la biserica din localitate. Cursurile școlare elementare (primare) le-am absolvit în anul 1936, când am dat examen de admitere la seminarul Franciscan romano-catolic din Hălăucești. Dar nereușind la examenul medical - eram prea mic și bicisnic, am fost amânat. În anul următor, tatăl care m-a crescut, nedispunând de bani, pentru că mai cumpărase o bucată de pământ, m-a amânat pe anul următor și așa în anul 1938 am fost primit în Gimnaziul Franciscan Hălăucești, care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]