185 matches
-
mizer, banal, O cere pe blondă-n...cuplu, Și-o obține! Virtual! DE UNDE...NU-I?! A ales un banc...hazos, Și l-a spus așa...încât Toți să râdă! Bucuros, Primul râse el ! Și-atât! STRĂBUNICI Două umbre centenare, Doi bicisnici, doi netrebnici, Beau Stalinskaia la mare, Zicându-și: Suntem puternici ! CLASARE Mândru ești, din cale-afară, Că-ți aduce-acest...record, Primul loc, pe-întrega țară, Și-ultimul pe mapamond ! ȘI IUBIT...ESTE Și-a impus forma, drept normă, Dar creează mult, încât
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
În cele mai neașteptate momente și uneori fără nici o legătură cu ce e În jur, de pildă: mai e ceva mai greu să faci, sărmane?/ cum ai putut să vii tu pe tărâmul lui Pluton/ unde-și au lăcașul morții, bicisnicele umbre? Așa Începe relatarea călătoriei, dar continuă cu povestea lui Tyro, a Alcmenei, a Ifimediei, povești ale vieții, de fapt. Nici un detaliu concret despre regatul Proserpinei... Lumea umbrelor, lumea de dincolo, nu poate fi nici Înțeleasă, nici povestită... Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
răscoală și nu întotdeauna avem la noi un scut. Când vrerea e fragilă și-n renunțări adoarme, iar gândul parcă-i dus și el cu sorcova ispitele dau buzna și slăbiciunea va stârni taurii ei ca să ne ia în coarne. Bicisnici, nicicum pașii nu ne mai sunt ai noștri și în neștire-o iau pe unde nu ni-i voia; profetică-i pictura fantasticului Goya din „Somnul rațiunii ce naște numai monștri”! 01.2013 Trăire în spirit Odată învinse defectele materia
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Safta vreo doi ani, neîncredințându-și apăsările nimănui, muncindu-și pământul, fiind ajutată de Vasile și Dumitru, frații drepți ai bărbatului. Minunea de a-și vedea din nou bărbatul se îndepărta, ca și bucuria vieții, care se pierdea din trupul bicisnic al femeii. Pierdută în negrele gânduri, se cufundă și mai mult în tăcere, îmbolnăvindu-se de amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de care cu atâta dragoste ai grijă. Căiță s-a uitat îndelung la noua lui prietenă, Buburuza, și numai după o lungă meditare se întrebă mai mult pe el: -Să plec la drum cu Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte măcar cu o broască? Cu Zvârluga care nu știe altceva să facă toată ziua decât să doarmă, să sforăie. Și ... cam atât, cu cine altcineva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nemulțumirile de odinioară au dispărut, poate pentru că am exagerat crezîndu-mă iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singură nemulțumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptîndu-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtînd-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de tragic ar fi, să plece, lăsîndu-l pe Titus obligațiilor sale imperiale; cu Junie, care, cu toată gravitatea evenimentelor, nu va ceda fără inelul de nuntă pe deget. Din pricina închipuirilor lui Racine, Irina, singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă. A fost între noi și o încercare de menaj. Câteva minciuni acasă, și Irina a putut merge cu mine într-un sat mic în mijlocul munților, lângă Sinaia. Casă țărănească, cu cerdac, cu patru camere și cu antrețel la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
semăna cu o lașitate, cu un semn că sunt un om mediocru, voind să-mi asigur o pace burgheză. Sunt multe cauzele că nu pot trăi fără Ioana. Dar cea mai mare: din orgoliul de a nu apărea în fața mea bicisnic. Ioana a remarcat: Ce ciudat! ne iubim așa de mult și totuși suntem mereu în luptă unul cu celălalt. După atâtea grozăvii, am putea înceta lupta și mai bine să fim veritabili prieteni. Suntem destul de firavi și avem amândoi nevoie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tragic: "Cum să nu-i mărturisesc totul? S-ar fi putut să păstrez de el un secret așa de important când sunt obișnuită să-i spun cel mai mic gând al meu? L-aș fi simțit tot timpul inferior, un bicisnic pe care trebuie să-l menajez și n-am vrut asta. Sandu e dragostea vieții mele, îl iubesc cum am impresia că nimeni n-a mai iubit pe lume, orice s-ar fi întîmplat." Cuvinte pentru care îi sunt recunoscător
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi, se gândește la măritiș. - Acesta e un instinct tot atât de puternic ca gelozia sau dra-gostea. Îl constați, îl taxezi, dar îl admiți. - Și chiar așa, dacă ți-ar fi venit o fantezie, dacă celălalt ar fi spus că sunt un bicisnic, l-ai fi crezut și ai fi făcut la fel. Argumente, ca să te scuzi se găsesc oricând. - Dacă m-ai fi iubit, Sandule! - Iar vorba asta! Ai dorit să dansez ca o paiață în fața ta și astami-a fost imposibil. Am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puțină sforțare, izbutești să imaginezi, pe apă, la diferite ore, orice fantezie. Joc de fete vesele, palate strălucitoare sau catedrale sumbre, armate pregătind război sau o înmormîntare făcută cu tot alaiul și cu toate vaietele. Ca să exprimi grandoarea mării, utilizezi bicisnice construcții omenești! Dintr-o scrisoare de a Ioanei: "Îmi spui că mi-ai trimis trei scrisori și n-am primit decât două; nu mai înțeleg nimic!" Ce minunate sunt unele naivități! În singurătate, o pisică devine foarte importantă și îți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru mine să-ți fie deloc alterată. Ai avut toate scuzele: m-ai văzut indiferent! Poate că nu corespundeam cu febrilitatea ta de îndrăgostită și când îmi simt acum sufletul în așa mișcare, obicinuită la tine, îmi dau seama ce bicisnic am fost, ce stupid, ce nevoie ai avut să te vindeci cu orice preț. Ai încercat ceea ce ți-a stat la dispoziție. Îmi închipui cu ce amar! Ai o educate prea burgheză, prea cinstită, ca să nu ți se pară gesturile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fapt, ca să mai amâne. Eram ostenită, disperată, iar el în fața fiecărui nou hotel îmi spunea că: "Aici nu putem intra, dar mai avem puțin". În sfârșit, în fața unui hotel nou i-am pus condiția: "Acum ori niciodată!" L-am văzut bicisnic, ezitând caraghios, încercînd încă să râdă și să glumească, și am urcat eu scara ca să întreb, lăsîndu-l pe el să aștepte în stradă până ce l-am chemat. După o jumătate de oră plecam! Eram în sfârșit calmată, aproape fericită. Se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dar primarul și-a durat Un adevărat palat. Fostul cămin cultural Devenit „Disco-central”, Dă o muzică nebună, Ca tot satul s-o audă. La programul prelungit, Tineretu-i nelipsit. Și nu este-ngrijorat Că pământu-i nelucrat. Doar persoane vârstnice, Cu puteri bicisnice Trudesc, fără prea mult spor, Pe un petic de ogor. Spre biserica din vale Coboară bătrâni, agale, Pregătind, prin rugăciune, Drumul către altă lume. Școala, care stă să cadă, A rămas fără ogradă, Iar de la un an la altul, Cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
călăuziți de impulsurile sîngeroase... Pentru asta, Lupino încerca să se poarte mai frumos cu ei, să nu-i deranjeze și, mai presus de toate, să-i înțeleagă și să-i iubească așa cum erau: lupi cu toții mare sau mic, puternic sau bicisnic, învățat sau neștiutor. Cu o situație ca asta nu se confruntase Arus niciodată. Îl aprecia pe orfan. Îl plăcuse de la bun început, din clipa în care-l văzuse, neputincios și năuc, înțepenit în ceața dimineții. Nu regretase nici o clipă decizia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întâmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercând să umple ea golul în care era amenințat să se scufunde azilul. Nu m-am mirat prin urmare că povesteau, privind ploaia aceea bicisnică, despre furtuni aproape legendare; una în care se aprinsese o lumină roșie pe cer, ca o rană uriașă; alta în care tot țărmul se umpluse de fluturi morți. Îi ascultam, pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cele din urmă, Într-o pulbere mirobolantă, Închisă la culoare, care se desprindea În straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit, trezit din lunga-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuiserăm să mergem uneori la „Capșa“, când pur și simplu voiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la „Colombo“. Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele, pentru bicisnica mea viață în atât de luminoasa multilateral dezvoltată, pentru iertarea mea de la un Dumnezeu pe care, în acele clipe, nu-L simțeam că are habar că mai sunt și eu pe Lume. Mergeam împleticit, ca un bețiv care a rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului om „bicisnic la minte“. „-...Când vrei mata, boierule, când vrei... repetă bătrânul... „-...Uite, măi Fa... Fanachi, parc‟așa îț‟ zâci! Am o carabină cu repetiție, măi, un Colt<footnote Colt, carabina cu repetiție, armă de apărare și de vânătoare pentru animale mari
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era nesuferit, dar m-a prins singură acasă și cînd m-a strîns odată, am leșinat. Chiar ai leșinat? Așa credem, cel puțin. A făcut ce-a vrut cu mine... Și? Păi, după aceea, nu l-am mai vrut pe bicisnicul de Radu, pe care mi-l băgau ai mei pe gît. Vrei să spui că Radu nu făcea două parale? Da. Tata știe că și Radu...? Sigur că știe. Deci ai fost violată de tata? Așa și așa. Dana asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mama lui ascultase toată povestea băiatului, amărîtă rău, a început să plîngă cu lacrimi cît bobul de mazăre. Tu m-ai băgat în necaz, mamă. Eu, dragul mamei. De ce, mamă? N-am știut că tu o să ai rolul lui Radu, bicisnicul. Cum adică, mamă? Eh, dacă i-ai fi făcut ce mi-a făcut taică-tu... Un naiv prost Cum, necum, dar Gelu Rîmbu a ajuns grangur, spre cinstea lui și mirarea multora. Din acel moment și-a schimbat ținuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tinichigii de nădejde al patriei băsiste. Măcar Adolf Hitler are o scuză, el preconiza aceasta pentru a crea un stat, ca nici altul sub soare, care să fie în măsură de a fi primul în toate pe scena lumii, spre deosebire de bicisnicul stat băsist, care își îndeamnă viitorii cetățeni să împungă fuga peste hotare spre marele necaz al tuturor tinichigiilor lumii. Și pentru a nu se dezminte, Băsescu arată încă odată cât poate fi de pervers, tocmai el, care spusese cele enumerate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]