1,166 matches
-
de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani în urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna întinsă într-o gară pustie; și un vânt sălbatic îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! Referință Bibliografică: Vino, Doamne, să vezi... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 by http://confluente.ro/Vino_doamne_sa_vezi_valentina_becart_1371394819.html [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NE VA POTOPI PRĂPĂDUL Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dumnezeu iar ne desfidă Și ne biciuie cu ploaie... Peste lumea gri, lichidă Bat furtuni și vin puhoaie; Tot pământul e o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1403747424.html [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]
-
de proporții se înșelaseră, iar dacă s-a fi întâmplat acest lucru avea încredere că romanii ar fi înăbușit-o imediat. Gândi însă că trebuia pedepsită orice tentativă de a-i știrbi din autoritate, și de aceea hotărî să-l biciuiască și să-l trimită înapoi la procuratorul Ponțiu Pilat pentru a-l judeca el, fiindcă ,, nu-i așa?” gândi Irod, procuratorul era autoritatea supremă în Iudeea, el trebuia să-l condamne pe Iisus din Nazaret. Îl întrebase deci pe Iisus
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1400826644.html [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
înapoi, deoarece : ,, Tetrarhul Galileei și Pereei nu are nevoie de nici un Mesia sau de vre-un Hristos!” Apoi făcu semn ciracului să se apropie poruncindu-i să-l ia pe prizonier să-l ducă în curtea palatului și să-l biciuiască cu treizeci și nouă de lovituri, iar apoi să-l trimită legat înapoi procuratorului Ponțiu Pilat. *** Se făcuse deja seară în prima zile de Pessah, iar Tetrarhul Irod Antipa cobora treptele către parterul palatului său din Ierusalim. Acum, mare parte
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1400826644.html [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
munca cea umilitoare sperând ca netoții că, odată și odată, vor deveni un bun exemplu de urmat, pentru cei din jur. Aiurea! Doar fierbințeli la creier, datorate proastelor lor obiceiuri! Spre marea lor surprindere, de unde tăiaseră sute de ani capete, biciuiseră în piață și aruncaseră în închisori pe cei care furau cine știe ce, acum constatau că fenomenul furturilor renăscuse impetuos ba, am putea spune, chiar derutant. Se furau macarale în funcțiune, trenuri din mers, șuruburi de la scările rulante, cabluri de telefonie, sau
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420215335.html [Corola-blog/BlogPost/350086_a_351415]
-
Petcu Publicat în: Ediția nr. 487 din 01 mai 2012 Toate Articolele Autorului Habar n-am dacă fiecare om are daimonul său sau nu, știu doar că dincolo de forme îmi place vîntul, toamna cînd deschizi ușile pereche și ploaia îți biciuiește obrazul obosit oricum e prea tîrziu să mă mai ascund după ceea ce vreau să aud ... "ceea ce se schimbă" poate că e un fel de înger care vine odată cu liniștea unei duminici de aprilie, deși cîteodată din prea multă admirație pentru
CU EXCEPŢIA CULORILOR RUSEŞTI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Cu_exceptia_culorilor_rusesti_luminita_cristina_petcu_1335893441.html [Corola-blog/BlogPost/358562_a_359891]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TANDEM Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Tandem Mizerul condamnatul la galere Vâslește-ntruna presimțind oceanul... Târăște, biciuit din plin, bușteanul, Un roib superb...Ce tristă decădere... „Croit” să poarte în galop oșteanul, Târăște la bușteni din răsputere: E tot ce azi stăpânul lui îi cere. Fâneața înflorită e aleanul. Cum zile faste iarăși se perindă, Ascultă parcă
TANDEM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Tandem.html [Corola-blog/BlogPost/361655_a_362984]
-
sigură semnele de întrebare la răscrucea dintre ce a fost și ce-ar fi dacă... Din poemul: Timpul, vântul... " aș cita: "Timpul roade destinul cu un dinte de lapte/ Are forță în clipe. Unul e parcă-s șapte./ Vântu-adulmecă lutul, biciuind niște trupuri/ Domolește privirea. Se topește-n văzduhuri." Tăcerile rotunjite, ce adesea se ascund pentru odihna din zbucium, se retrag în unghiuri interioare, rotunjindu-se mimetic în sfera fără colțuri de odihnă. Căutarea perpetuă a esenței, a miezului lucrurilor, a
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1430945232.html [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
a binelea, luna se înățase cât să ne surprindă cu lumina ei chipurile ce ardeau de nerăbdare când deodată, din stânga șirului nesfârșit se aud tropote din ce în ce mai clare de cai și chingi care bat și strâng ritmic burțile nărăvașelor patrupede, crupele biciuite din care ies aburi, însoțite de îndemnurile chiuite ale călăreților, care dau o tură-două arăturii din stânga cozii, dau senzația unei nemulțumiri că stăpânirea o să aibă de furcă cu megieșii și parcă atenționează mulțimea că trebuie să-și păstreze numulțumirea pentru
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 by http://confluente.ro/Craciun_la_ceres_in_california_.html [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
mă simți ca poezia ce în tine se ascunde Devastată printre lacrimi ce ți-au sfâșiat retina Când în ochi se-neacă fluturi cu aripile plăpânde Marea sufletului meu spală sinucisă, vina... Când se stinge Universul și-aspru vânt mă biciuiește Cu fiori și flori de gheață să mă-nvălui ca să uit Peste țărmuri reci de piatră să-ți fiu apa care crește, Să mă-mprăștii printre valuri de tristețe în tumult Ca sirenă verde-atuncea o să mă dezgăț din alge, Și-
FLUTURI ALBI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1486401818.html [Corola-blog/BlogPost/344179_a_345508]
-
și obligat să parcurgă drumul până la locul execuției, cu bârnă orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse. Sentința era pronunțată de către conducătorul provinciei într-un loc public, potrivit crestinortodox.ro. Din Scriptură aflăm că după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe mâini, rostește sentința. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtandu-Si crucea. Ajuns la locul execuției, brațul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de brațul vertical înfipt din timp în pământ, iar picioarele condamnatului
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR. Vinerea Mare. Ce nu este bine să faci în ziua înmormântării lui Iisus by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101187_a_102479]
-
mai sus am inceput coborârea icet încet am uitat cum e în brațe să ții formele mângâierii cuvântul rostit tăia aripa oricărei atingeri treceau anotimpuri alungând călătoarele păsări nu mai eram de mult ce voisem să fim așteptăm între ferestre biciuiți de amintiri anotimpuri care treceau fără temei și fără de veste de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografica: fetiței mele / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel
FETITEI MELE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1422807395.html [Corola-blog/BlogPost/375971_a_377300]
-
să nu fie așa? Ia ascultați: ’’Cum strigă-n disperare îngerul din mine/ Însingurat, la margine de lume țintuit,/Căci, oropsit în vreme, știu prea bine,/Pe-un univers de îndoieli l-am răstignit.// Și am lăsat furtuni să-l biciuiască,/ În setea arșiței dogoritoare exilat,/L-am părăsit cu lașitate omenească,/Sălaș pentru odihna meritată nu i-am dat.// Zadar îngenunchez la căpătâiul uferinței,/ Purtând în taină fir de busuioc,/ Având pe umeri haina necredinței/ Și-a celor ce-au
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_un_poet_adevarat_pompiliu_comsa_1350271372.html [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
revelări notorii de mai târziu: „Poetul acesta n-a fost numai poet ... care să fii vânat tablouri, senzații, sunete. El a fost cel puțin în aceeași măsură un cugetător, un luptător, un profet - da, un profet ca profeții vechii Iudee, biciuind și arzând, de o parte sfătuind și revelând de alta, în numele aceluiași Dumnezeu al ințelepciunii” (1904). Sau altădată: „Eminescu e om mare al nației, ceea ce este poate mai mult decât un poet genial” (1911). Despre articolele din Curierul de Iași
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Lucia_olaru_nenati_eminescu_lucia_olaru_nenati_1371304952.html [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
Toate Articolele Autorului Ninge invers înspre cer, dinspre tălpi spre Dumnezeu Și mă dor tălpile goale printre norii destrămați Ochiul magic se deschide să mă plouă și mi-e greu Să mai simt pe buze gustul sorilor nevinovați... Și mă biciuie nesomnul și mi-e teamă să-mi răspund De ce neantul se deschide-n luna asta cu minuni? Moartea m-a bătut pe umăr și pe umărul meu scund Ce troiene de-ntuneric, tu, tristețe îmi aduni! Nu mă vezi că
NINGE INVERS ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ninge_invers_inspre_cer_violetta_petre_1361625404.html [Corola-blog/BlogPost/352036_a_353365]
-
viața și lucrurile cu adevărat importante, cele mărunte, dar care contează cu adevărat, pentru suflet, pentru oameni, cele care rămân în sufletele oamenilor. Cu aceste gânduri, Emanuela intră la duș. Făcu o baie revigorantă, în timpul căreia lăsă apa să-i biciuiască trupul, dorind parcă să-și risipească toată încărcătura emoțională, toate energiile negative adunate din ultimele evenimente în care fusese implicată. Îmbrăcată într-un halat ușor de saten alb, trecu repede în bucătărie doar pentru a-și prepara un sandviș și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1429824873.html [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
La conac pregătirile erau în toi,încăperile îmbrăcau straie de sărbătoare. Dispoziția ei era o problema. *** Seara unui început de toamnă aducea o ploaie torențială caldă care împrospăta atmosfera. Privea pe geamul camerei sale cerul dezlănțuit. Rafale de vânt sălbatic biciuiau ferestrele și înclinau crengile copacilor. Un călăreț intra în galopul grăbit al unui armăsar. Descălecă și intră în conac. Lord M.Joseph avea curaj, să umble fără trăsura pe o vreme vitregă. Îi culcase pe copii și îi controlase. Erau
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1472404559.html [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
identici. Singură în mansarda rece plină cu lucruri vechi și aduceri aminte, destinul o transporta în anii tinereții, în brațele bărbatului care a rămas unica ei dragoste. Viața era crudă. Suferința săpase urme adânci pe pielea ei. Ploaia răpăia furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare la
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Elixirul_camelia_constantin_1331720962.html [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
pedepsei ca niște eroi deși mai toți erau vinovați de crime. Mai ales zeloții, care de-a lungul timpului au făcut atâtea victime printre legionari... -Lasă asta, îl întrerupse Ponțiu Pilat. Legionarii cum s-au comportat cu acest Iisus? -L-au biciuit pe acesta, după obicei, până la locul răstignirii. Ba, se pare că au cam întrecut cu mult măsura de data aceasta, deoarece condamnatul s-a purtat cu multă demnitate, nescoțând nici cel mai mic sunet de durere sub ploaia de lovituri
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1396128712.html [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
deșarte; Știu ce greu le este, simt cum îi apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș de simțuri, chipuri se-nfiripă, Zâmbete menite să dispară-n pripă. Pragul casei cheamă, clanța ușii plânge, Teama îmi golește venele de sânge Și-n tăcerea nopții, pe albite creste, Duhul
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1450424731.html [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
în veac de veacuri Sântilie, prooroc. Pe pământ vei duce ploaia Și rodirea verii toată, Și vei da mere de aur Miere dulce și-aromata. Și-ți mai dau și un harapnic Și-un car mare-n roți zimțat, Ca să biciuiești amarnic Pe Cel Rău și-mpielițat. Iar ca vizitiu la caru-ți Va veni cu bucurie Cel ce-aprinde focu-n toate El, Ilie-al lui Palie. Dar aminte ia, Ilie, când pe draci vei pedepsi numai-n crucea care-i nouă nu
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Poveste_de_santilie_2_urmare_leonid_iacob_1374778072.html [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
și să mă asculte. A fost odată, ca niciodată... Capitolul 2 Cum ajunge vrăjitoarea Iarna mare împărăteasă Odată, într-o zi cenușie, de toamnă târzie, când oamenii plângeau și tușeau, când orașele și satele se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea ochii negri, strălucitori, plete lungi, liliachii, și rochia albă, cu trenă lungă, fluturând în urma ei. Diafana vrăjitoare râdea și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mai trecea până când se potolea. Acesta era blestematul de VISCORILĂ, comandantul armatelor de FULGOI, ostași cu mantale și glugi albe, care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi țepoși și tăioși. Iar Fulgoii, biciuiți de Viscorilă, urlau bezmetici ca o imensă haită de lupi înfometați. Dar să-l fi văzut pe NĂMEȚILĂ! O namilă cât trei munți puși unul peste altul și, pe deasupra, încă trei stânci țuguiate. Purta un cojoc imens din care se
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]