202 matches
-
-l atingă, obrajii acestuia deveniră palizi, iar pe frunte îi apărură boabe de sudoare rece. Se pomeni că se gândește la omul de lângă sine nu ca la Constandinul Stancăi, ci ca la măria sa, domnul țării. Trapul cumpănit al cailor încetini, bidiviii mergând la pas pentru că se apropiau de destinație. Considerațiile voievodului privind nestatornicia firii omenești nu mai conteneau, când mâna spătarului galbenă ca ceara prinse ferm mâna lui Brâncoveanu: — Să nu primești, măria ta, să nu primești! Ce să primesc? — Scaunul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că printre învățăceii acestui seminar, pe la 1855, s-a numărat și Ion Creangă. În timp ce îl ascult pe ieșean, îl fur cu coada ochiului, citindu-i pe chip bucuria dată de gândul la acele vremuri, dar nu-l iert: -Mai îndeamnă bidiviii, negustorule, că ne apucă nămeaza mare pe drum! Râdem din nou cu poftă, apoi îi reamintesc o minune petrecută în biserica mănăstirii Socola:. Prin 1855, Icoana Împărătească a Maicii Domnului din catapeteasmă a început să lăcrimeze. Asta se întâmpla cam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a vreunui utilaj de excavare, amintindu-și cu nostalgie de niște versuri învățate de la bunica, ocrotitoarea copilăriei lui: Fug pe-un bidiviu focos, Năzdrăvan și credincios... Se grăbi, imprudent, să sară de pe o muchie de beton, pe o alta, mai îndepărtată, semănând cu marginea unui debarcader, transferat de la amplasamentul său firesc, găsindu-se în preajma unui lac de tencuială seacă, cu reflexe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se după dâra de țigări scumpe, fumate numai pe jumătate de cosașii-verzi și aruncate pe caldarâmul spălat de cu seară, depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și reia locurile lor la oiștea rădvanelor. Revenind în marea Piață a templului, înțesată de lume, greierele-viorist și însoțitoarea sa cu ochi înguști de cobalt prinseră numai finalul cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul Îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându-le că-s curcani, și ei muriră. Luă banii hoților, alese un bidiviu și ajunse la curte unde spuse: un mort a omorât doi și doi au omorât Fata de Împărat nu știe răspunsul la ghicitoare, astfel băiatul o ia de nevastă . În basmul Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele babei [Ispirescu], o Împărăteasă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fie împușcat în piept și glonțul să se oprească într- o Biblie, este posibil. Ca același să se prăbușească apoi într-o prăpastie, agățându-se în ultima clipă de un jnepeniș, iarăși e posibil, deși cu probabilitate redusă. Faptul că bidiviul rămas sus îi aruncă lasoul cu dinții chiar când se rupe jnepenișul depinde de prea multe probabilități condiționate, apropiate de zero, dar, mă rog... Dar să se afle concomitent pe acolo și un operator care să filmeze totul, asta e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându-le că-s curcani, și ei muriră. Luă banii hoților, alese un bidiviu și ajunse la curte unde spuse: un mort a omorât doi și doi au omorât 12. Fata de împărat nu știe răspunsul la ghicitoare, astfel băiatul o ia de nevastă . În basmul Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele babei [Ispirescu], o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ne hidratăm cu apă și sucuri naturale de portocale sau kiwi, apoi ne așezăm confortabil pe scaunul care În curând devine „patul” nostru pentru lunga noapte. Sufletul neliniștit tresare la zgâlțâielile repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc. Mă trezesc șoptind „Tatăl nostru care ne ești În ceruri...” Dar, Doamne! Și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aducă ofrande În memoria sa. Ceremonia Kasada Începe cu spectacole de balet și teatru specific javarez, după care se aduc ofrandele muntelui. După contemplarea uriașului crater fumegând și realizarea mai multor fotografii, am reluat coborârea treptelor, de unde ne-au preluat „bidivii” noștri, niște cai mărunți de munte, 440 rezistenți, dar visători la un smoc de iarbă verde, suculentă, În locul corvezii de a transporta persoane, lipsite de orice reflex al artei cabaline. Din nou coloana de cai și „călăreți” improvizați s-a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Privește-Te-n vie și vezi-Te-n grâne Și sângeră-n struguri și frânge-Te-n pâne Tu, Viața de-a pururi a neamului meu! Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic Întrebat-am vântul, zburătorul, Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini pe pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt???... Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor! Întrebat-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în cătușe, Iar la gât pecetluit Cu cinci litre de argint, Cum n-am văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce în temniță-mi șade? Pentr-un paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat, De nu știu cine furat; Pentr-un roși bidiviu, Cal nebun, roșu zglobiu, Cea fost prins de prin pustiu". El, care înainte alerga mândru prin munți și câmpii, stă de douăzeci și șapte de ani în beznă și groază. Seara, lângă vatră, oamenii vorbesc despre el cu frică. Într-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
integral G. Baronzi, în 1872, în Limba română și tradițiunile ei, ca ilustrare pentru "limba cărăitorilor". Termenii lor par astăzi învechiți: lumînare ("gîscă"), cocoană ("găină"), barosan ("curcan"), purcea cu sensul de "ladă", ochișori sau ochi de vulpe ("monede de aur"), bidiviu ("băiat, bărbat tînăr"), chezaș ("lacăt"), cînepă ("păr"), zapciu ("cîine") etc. Puține la număr, studiile românești privind argoul au fost sistate o dată cu instalarea comunismului la putere. În politica lingvistică a totalitarismului românesc, argoul a fost obiectul unei ostilități permanente. Atitudine perfect
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
liberă de orice pângărire”... I-am mulțumit înțeleptei doamne ale cărei spuse m au pus pe gânduri... Hotelul Kamogawa este o operă de artă „răsărită” pe țărmul Oceanului Pacific unde, de atâtea ori, am admirat răsăritul soarelui și surferii ce călăreau „bidiviii” oceanului, dimineața în zori, atât bărbați, cât și femei. Femeile seamănă cu niște „sirene” moderne, iar bărbații cu personaje desprinse din anime-uri. Hotelurile din Japonia sunt deosebite ca stil și confort, dar și ca poziție...Unele sunt așezate pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Ești un mincinos și un trădător! Cum cutezi să-mi spui că pe Bodo l-ar putea trânti un cal? Nu știi că este cel mai bun călăreț pe care l-a purtat vreodată un cal În spinare? șarpe, ai? Bidiviul lui nobil a crescut În pustiile Arabiei, unde se găsesc destui șerpi! Dar n-ai de unde s-o știi fiindcă nu l-ai Întâlnit niciodată, pitic mincinos și mârșav! Ai noroc că nu sunt un bărbat, să te iau În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei să-i Îngăduie s-o Însoțească. Așa că cele două tinere porniră În goana calului, fără nici un cuvânt, călăuzite de catârul călugărului, care se dovedi tot atât de iute ca cel mai de preț bidiviu din grajdurile ducelui. Noaptea se apropia cu repeziciune. Călugărul le conduse pe cărări necunoscute, urcară și coborâră prin păduri și poieni, până ce Întunericul le Învălui cu totul. Adelheid simți cum o spaimă nelămurită o cuprinde. Nu era numai grija pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am răspuns afirmativ: Da, Mircea. În secunda următoare am țâșnit într-o goană nebună cu bidivii mei "sirepi", încât acum era rândul lui să-și facă probleme asupra stării mele de igienă mentală. Alergam ca și cum aș fi fost lovit de streche. Cu anevoie m-a ajuns din urmă, gâfâind, șiroind de transpirație și extrem de nervos: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă aș arăta mânii nepotrivite, nedrepte, față de oameni și de gesturile lor. „Ne-dreptatea” mi-o păstrez mie, bidiviul nărăvaș care mi-a slujit de Pegas - și noi, prozatorii, avem dreptul la o locomoție năzdrăvană! - va trebui biciuit uneori când se’nchipuie buricul pământului. Și astfel - ca să revin la temă! -, prin fuga ne-explicată a celor trei, Țeposu, Buduca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt galben-verde-roșu, dispuse pe orizontală - și stema țării, fixată pe frontonul Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de Vilnius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vară, și la Varșovia au loc o mulțime de manifestări culturale. Un lanț lung de motocicliști - vreo treizeci de inși - își face apariția pufăind din tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sus, să uită-n jos/ Și-m intră-n grajdu de piatră./ Las’ pe Suru, las’ pe Murgu/ Și-m ia pe Galbenul Soare,/ Cal mai bun și mai blajin/ Și pe câmpuri ei plecară” (Ivești - Vaslui). Augmentarea cromatică a bidiviului șarg crește luminozitatea degajată la nivel stilistic, harnașamentul ornat și imaginea răsăritului conducând la o intensitate orbitoare. În basmul Ileana Simziana, din colecția lui Petre Ispirescu, Galben- de-Soare este calul cu forțe maxime și se află, desigur, la zmeu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și în colinda Ciutalinei, ciuta fără splină, tip III , asocierea cu capacitatea de a se deplasa rapid pe suprafețe întinse părând, în acest context, posibilă. În plus, splina „este socotită a fi un antrepozit de energie, yin, pământesc”, ceea ce eliberează bidiviul de contactul cu contingentul și îl face, așa cum și demonstrează evoluția basmului, un maestru inițiator. Mitul armăsarului Soarelui există în nordul Europei încă din epoca bronzului; „atributul esențial al călătoriilor solare este rapiditatea, astrul zilei fiind de aceea cal și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
între lumi și ghid. Rapiditatea cu care se deplasează și frumusețea lui nobilă s-au suprapus fără efort ajutorului eteric al păsărilor divine. Jocul nefiresc al calului mai apare în colindele de fată mare. În fața cetății fetei, flăcăul își plimbă bidiviul nu „cum se joacă”, ci după un model magic, planetar: „Șî-l înalță sus, la soare,/ Sus la soare cân’ răsare,/ Cân’ răsare-n prânzu-ăl mare;/ Șî-l însuce după lună,/ După lună cându-i plină,/ Cându-i plină-n cina bună
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după culoarea spectrală aleasă pentru veșmintele sale, împăratul trebuie să accepte un refuz. Tânărul acceptă să îl învețe jocul minunat, ca formă de răspândire a încărcăturii numinoase a perechii, dar nu poate să renunțe la calul său. Cel mai adesea bidiviul constituie un dar ritual, de la naș, și de aceea nu poate fi înstrăinat. În colinda citată mai sus primim un indiciu pentru eșecul regal: acțiunile împăratului înfocat după cal sunt caracterizate de perfectul compus indicativ, și nu de imperfect, așa cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]