2,247 matches
-
work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea-o, ceea ce era ori fals, și atunci nu trebuia s-o mai țină; ori nu, și, în acest caz, nu mai era
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
fost oameni care au preferat să piară decît să se tareze. Dar, cum aceștia sînt foarte puțini, cred că ceea ce s-a indus, comunismul, a fost și este încă, o maladie socială. Dar eu una nu aș pune reflectorul pe bietul cobai care n-a rezistat iradierii cu raze malefice, ci pe cei care au făcut experimentul și au indus această maladie. Da, era o abjecție, era o boală socială, dar nu era o boală socială spontană, de care să-i
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
condiții politice date, cum se angajase, își vedea de rosturile misiunii sale diplomatice, făcînd, mereu, mult bine. La 24 septembrie 1941 iată o însemnare despre Iuliu Maniu: "Ieri l-am văzut pe Maniu. Este un om curajos însă fără geniu... Bietul Maniu se simte izolat de lumea exterioară și a vrut să se apropie de mine pentru a stabili sau, cel puțin, pentru a pregăti un contact cu cei care vor conduce lumea de mîine." Mai ales că de Weck primise
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv absența ființei. Fiind considerat "al doilea roman alegoric al literaturii române după Istoria ieroglifică", roman social, "o replică polemică, peste veac, la Ciocoii vechi și noi" (Nicolae Oprea), roman satirico-ideologic, "comparabil poate doar cu Bietul Ioanide" (Ov. S. Crohmălniceanu) etc., Adio, Europa! nu este o scriere "cu cheie", nu cu parabola sau cu alegoria (deși elementele alegorice nu lipsesc) este confruntat cititorul, ci cu pasionante dezbateri care surprind liniile generale, caracteristicele de neconfundat ale lumii
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
pentru că au funcționat și în Occident. Arestarea, condamnarea lui Maniu s-au făcut exact în ziua cînd a fost demis Tătărăscu, în care cîțiva fraieri, cîțiva naivi își puneau o speranță. Expulzarea Regelui se produce cînd? De Anul Nou. Cînd bieții români umblau să mai găsească puțină carne, sau cașcaval, că e sărbătoare. Asta tot pentru diversiune. La ultimul eveniment n-am mai participat, pentru că ajunsesem deja la Paris. Ar urma să explic cum am reușit să fug. Citeam pe Patapievici
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
spun celor mai buni prieteni că fug. Tonegaru, cînd a auzit că am găsit modalitatea de a fugi, Tonegaru, care mi-era prieten, a spus: Îl bănuiesc pe Cazaban că s-a dat cu comuniștii. E o provocare." Pe urmă bietul Tonel, așa-i spuneam, a văzut că am ajuns la Paris. A intrat în închisoare, a ieșit viu, dar n-a mai trăit mult. În aceste condiții a trebuit să fug. Complicii mei au fost: Liviu Bodolea și Virgil Micu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
umorul lor atît de confortabil că "nu mai aveam benzină". S-ar putea ca aceasta să se întîmple... sau să se fi întîmplat, la propriu. Benzina, sursa noastră de energie, care, viitorimii, i se va părea ceva atît de primitiv, bieții de noi... Că intraserăm într-o situație cu neputință de dezlegat. Că omul, care trimisese totuși semnalele lui spre galaxii... destinul său măreț în atîtea și atîtea privințe luase în ultimul timp aspectul unei cămile străbătînd pas cu pas deșertul
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
nume cunoscute, mă plictisesc pentru că, puse unul lîngă altul, descopăr că intervievatorul are cam aceleași întrebări, chiar dacă altfel formulate. Numai că ceea ce sună interesant în ziar sau într-un periodic, se banalizează în carte, prin repetare. Strînși unii lîngă alții, bieții intervievați își storc degeaba mintea pentru a fi ei însiși. Succesiunea întrebărilor îi obligă să fie ca alții. Ceea ce pare spontan la bucată, devine un soi de ticăială bolnavă de umor involuntar prin înseriere. Am citit la vremea lor, în
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
cu tîlc, "Gaettany". Călinescu îi răspunde imediat, aderînd la dispoziția ludică a lui Rosetti : "Orice-ai pune în picioare/ Ești o floare, ești o floare, / Nu poți fi un Ics sau Zet, / Fiind de veacuri un Rozet!". Semnează, la rîndu-i, "Bietul Ioanide". Ultimele două versuri își au, indiscutabil, adevărul lor.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
Teodosie, de teama mulțimii de credincioși care deja îl urmau pe străin. De aceea comisese această faptă urâtă pe întuneric, în afara cetății, pentru a zădărnici lucrarea omului venit de la capătul lumii să citească Evanghelia, stricând vechile credințe strămoșești. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoștință toată noaptea, doar spre zori își reveni și își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere, către chilia
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
întâmplat cu frații săi rămași tot separați. Ar întreba și n-are cine să-i spună, de ce fiica independentă, eliberată din lanțurile rusești, nu a alergat la sânul Patriei-Mame și cine a oprit-o pe „Mamă” să-și îmbrățișeze „fiica”? Bietul Prut i-a văzut pe frați cum îl fac „POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A fost doar un vis?.. Unde sunt acele ape ce cântau și jucau amețite de razele
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
cunoaștem, e foarte probabil să nu se restrângă la un singur exemplar. O să fie greu pentru toată lumea, e clar, dar cel mai greu și cel mai greu va fi pentru Pepe. Iată cum va arăta o seară obișnuită din viața bietului latino lover. Oana 1 (țipă din bucătărie): Pepeeeeee! Pepe (care e în sufragerie și se dă cu gel, în timp ce se uită la un concert Gipsy Kings): Da, iubita mea... Oana 1: Iubiree, nu vii odată să speli vasele asteaa? Io
Atacul clonelor asupra lui Pepe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19977_a_21302]
-
ca președintele juriului ce avea să decidă soarta participanților la al nu știu câtelea festival artistic. În afară de recitări și piese de teatru, erau și coruri și mai ales formații folclorice și tarafe populare. Concursul dura trei zile nonstop(vai de bieții culturnici-inimosul Diaconu la Casa de Creație și Roman președintele de cultură-cât aveau de alergat). A treia zi s-a prezentat și formația artistică a profesorilor și pensionarilor din Râmnic dar cum membrii juriului cam aveau lehamite de atâta concurs își
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
cîștig sigur ori de cîte ori Detașamentul Mediteranei ancora cu intenții pașnice, iar în ultima seară oferea jocuri pirotehnice pentru marile unități din rada portului „iubitor de comerț”. Întru totul și pentru toți era o adevărată magie. Asemenea tuturor, și bietul Schmitz îi resimțea forța și magia; așa că a urcat treptele austerului edificiu simțind zvîcnirile puternice ale inimii. Era așteptat. L-au poftit imediat într-o cămăruță searbădă, nearanjată, ce aducea mai mult a debara decît a birou. Acolo, înăuntru, ce
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
mică problemă. În fond, îi pasă cuiva pentru că nu se știe cu precizie cine a scris Upanișadele? Suferă cineva pentru că nu s-au păstrat numele autorilor de Saga nordice? Dacă nici măcar Socrate n-a scris propriu-zis măiestritele lui dialoguri, iar bietul Homer a fost orb, nu e oare incorect politic să mai pretindem că de titlul cărții trebuie legat și numele autorului? Deși se revendică speciei „curiozităților” mai sus invocate, având aerul dezinvolt și sprințar al unor jocuri de societate, unele
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
descurcă și el cum putea: mai repara o sobă, măi trăgea la coasă... Într-o iarnă - să tot fie vreo zece ani de-atunci - a fost chemat de o vecină să-i taie lemne de foc. Cum tocmai trecuse Crăciunul, bietul Țânțu a poftit la bunătățile atârnate în afumătoarea bătrânei. A înșfăcat o bucată de slănină, a dosit-o sub haină și a dus-o acasă. A doua zi, cand a constatat pagubă, bătrâna a început să-i strige la poarta
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
vine să te uiți la contururile de dincolo. Ca și câinele meu Ursu s-a uitat peste gard / la vecinul meu Cosma. El i-a aruncat / un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit totul, bietul, ca să nu vadă cei din ograda lui.” Sticla i-a intrat în intestine, sîngele a început să susure pe la colțurile gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă a mamei
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
ungurii n-au înțeles nimic din experiența anilor 1867 - 1918. N-au avut înțelepciunea să priceapă adevărul zicalei că „ cine seamănă vânt, culege furtună”. N-au făcut nimic altceva decât să se mai descalifice încă odată în fața istoriei, în fața lumii. Bieții români și-au acceptat atunci soarta, dar speranța nu i-a părăsit nicio clipă. Și-au exprimat-o, așa cum au făcut dintotdeauna, prin cântece. Prin acele cântece care le-au însoțit istoria. Poate cel mai grăitor dintre ele, pentru mine
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
monitor”, chiar dacă m-a numit „monitor opt” și m-a așezat în ultima bancă. Mai ales că “mârlanul” meu era un băiețel inteligent, Gogu, cu care mă jucam în recreație. Nu știu cum citise el, că domnul Fusulan rânjise răstit : Mârlan ordinar! Bietul Gogu! Mă împrietenisem cu el și ne înțelegeam foarte bine când citeam și socoteam împreună. Am încercat să-l consolez : „Lasă, Gogule, că eu nu am să te bat!” M-a privit cu ură și, probabil, m-a înjurat în
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
buchiile abecedarului și socotelile fără să aplic „metodele” indicate. Însă, ochiul ager al domnului Fusulan a observat că noi nu-i aplicăm draconicele metode și s-a răstit la monitorul general : - Dormi în cizme, monitor general ? Ce-i debandada asta? Bietul Mihăiță a rotit ochii în clasă și nu a observat nicio dezordine. Era liniște, iar elevii, doi câte doi (monitor și mârlan) se străduiau să descifreze tainele abecedarului și aritmeticii. - Nu observ nimic, domnule învățător! A bâiguit Mihăiță. - Înseamnă că
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
vâjâia în urechi zbârnâitul diapazonului : ă-ă-ăă ! A doua zi, Gogu a intrat în pielea de monitor și a început să-mi lucreze căpățâna cu urecheli, păruieli și pumni în cap: - Scoate cartea și învață, mârlane ! Niciodată nu-mi imaginam durerile bietului Gogu, când, în răutatea și neghiobia mea, îi aplicam procedura domnului Fusulan. Și Gogu se pricepea al naibii să fie monitor, nu ca mine. El știa mai bine să mă dea cu capul de bancă și să mă umilească la
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
pentru vreo lună, să zicem, să fie Mihaela Dragostea Mea prima doamnă a țării, după care să se întoarcă Băse și să-și ia jucăria înapoi... N-ar fi de-a dreptul comic pentru noi toți, dar extrem de tragic pentru bietul Geoană, acest “aproape de Cotroceni de-a pururi, președinte niciodată”? UPDATE: Între timp, Băse și-a scos soția la meci și a declarat jurnaliștilor că e sănătos (“Sunt mai sănătos decât toți patronii voștri și la minte și la corp”), iar
Cum ar fi să mai fie Geoană un pic preşedinte? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21041_a_22366]
-
--Cum să n-am voie? Nu văd nici un semn de interzis! s-a stropșit la el Mototolea. --Nu vezi? Lasă că îți fac eu câteva semne! Cum le vrei, vinete sau albastre? Și-i arătă o labă cât un cărpător. Bietul Trache văzu negru în fața ochilor mai înainte să-l cârpească bestia fioroasă. A pornit motorul și-a plecat din „zona interzisă”. Nici arabul, nici chinezii și nici alți mușterii de lux nu l-au mai sunat și nu l-au
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
auzit din cer, și-a suflat zgomotos nasul și s-a îndepărtat agale de lângă mormânt, pășind tulburat, de parcă mergea pe mejdina dintre lumea asta și lumea cealaltă. Noi, ceilalți, nu mai știam ce să facem: să râdem, ori să plângem... Bietul Livu! Referință Bibliografică: DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI - CÂND A MURIT OANE... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul VI, 14 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
rămase, întoarce recipientul cu gâtul înainte, ia o corectă poziție de aruncător cu sulița zvârrrrrrrr! țintește tomberonul vecinilor de vis-à-vis, scos lângă rigolă să fie săltat conținutul de cei în drept. Dar, ce să vezi? O rază buclucașă îl obstrucționează, bietul ratează ținta, rămânând cu ochii-n soare pentru ceva timp, neputând, sub nici o formă, să-și mai revină... Recipientul azvârlit zboară în capul unui puber ambițios, tânjind la performanțe, ieșit cu skateboard-ul pe aleea ușor în pantă. Extrem de preocupat
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]