200 matches
-
Oliver a parcat lângă o casă mare și pătrată, ferestrele Tudor imense și jaluzelele Laura Ashley Austrian spuneau că nu erau tocmai sărmani. Înainte să plece în călătorie, se gândea că mama lui Oliver este o femeie lată în șolduri, binedispusă, cu pantofi ca cei ai lui Minnie Mouse, care bea Red Stripe la micul dejun și râde cu un „Hi! Hi! Hi!“ pițigăiat. În schimb, când aceasta a venit să le deschidă ușa, arăta ca regina Angliei. Cu câteva nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aștepta să i se scoale din nou. Între partidele de sex destul de dure, s-au uitat la filme și au băut șampanie din minibar. Într-un final, sedați și epuizați, au adormit. Lisa a dormit adânc și s-a trezit binedispusă, insistând să o mai facă o dată înainte să plece. Dar în baie, în timp ce încerca să se spele pe dinți cu degetul acoperit de pastă, a dat peste ceva ce nu observase cu o seară înainte. Mascara și creion dermatograf pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să plângă. Chiar și Trix avea ceva suspect de strălucitor în ochi. (După care a ieșit val-vârtej din birou și s-a dus într-un magazin din apropiere, de unde a furat o pereche de cercei, întorcându-se evident mult mai binedispusă.) Ceea ce se adăuga la stresul tuturor era că nu puteau să acorde acelui prim număr toată atenția lor. Lucrau, de asemenea, și pentru octombrie și noiembrie. Apoi, în mijlocul acestei nebunii, Lisa a convocat o ședință editorială pentru numărul din decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă. Era Lee. Rânjea binedispus și arăta ca nou-născut. L-am luat pe după umeri. — Bine-ai venit înapoi pe pământ. Lee mă luă și el de după gât. — E vina ta c-arăt atât de bine. Imediat după ce-ai plecat, Kay mi-a strecurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție prin simplele mișcări ale corpului. Tuturor li se păru binedispus, fără gânduri întunecate, cu toate că vestea despre mesagerul de la Iunit Tentor se răspândise prin palate. În pauză se ridică, își salută prietenii, dărui - darurile lui erau întotdeauna rafinate și neobișnuite, provenind din nevoia inconștientă de a fi iubit - păsări rare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pămînt sau chiar omorît. Așteptă În timp ce șoferul vorbea cu caporalul de transmisiuni. Arătînd de mai multe ori spre Jim, acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre uriașele neplăceri provocate armatei japoneze de acest băiețaș. Caporalul rîse, binedispus după ce mîncase pește. Luă o sticlă de Coca-Cola din rucsac și o umplu pe jumătate cu apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc, și făcu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
simplu aici, să se așeze din nou pe canapea și să-i facă pe părinții mei, pe care îi iubeam, atât de nevolnici în fața mea? Tata era ca paralizat, mama, țeapănă și împietrită. Numai Hackler râdea, era relaxat și foarte binedispus. Spuse într-o doară: —De tine am nevoie și de nici un altul. Hai să ștergem cu buretele ce-a fost, ce ne-a dezbinat. Tu vei fi directorul firmei „Hackler Baumaschinen AG“, închei cu tine un contract pe viață, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
așteptare lângă tovarășul meu adormit, a cărui față Inge o zgâriase, încă mai simțeam pe mine mirosul ei și acela al clăii de fân. Iar apoi, când mergeam deja cu prada noastră spre Bad Kreuznach, Kongo a rânjit fără încetare, binedispus, dar nu a spus nimic porcos... Până astăzi. Plecarea aceea grăbită mă urmărește. De ce atâta grabă? Ca și când, mânat de frică, simțeam nevoia să fug departe. A durat destul până a venit trenul. Timp care a trecut nefolosit. Cu întârziere, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avut drept urmare alcătuirea unui trio de jazz. Cel de-al treilea era chitaristul și cântărețul la banjo Günter Scholl, care voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai vechi timpuri ale jazzului - New Orleans! -, scândura de spălat, pe a cărei tablă vălurită băteam ritmul cu degetare pe opt dintre degete. În Czikos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aici, bucură-te de toți prietenii și colegii pe care nu i-ai mai văzut de atâta vreme...“ Bineînțeles că nu-mi fac griji și-i văd și mă bucur de chipurile lor, pentru că te știu între timp aici, acasă, binedispusă, întremată Îchiar dacă uneori ai momente grele), iar domnul Andrei Vlădescu, care îți este ca un copil și, prin urmare, mie ca un frate, are grijă de tine și ne-ar putea alerta de se întâmplă ceva. Dar în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am decis să mă port și eu o dată frumos cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar Len Îl ignoră. O Înghionti pe femeia de lîngă el și-i zise: — Duncan și doamna Alexander s-au certat. Doamna Alexander l-a prins pe Duncan făcînd ochi dulci unei alte fete! — Duncan frînge inimile femeilor, zise femeia binedispusă. Duncan clătină din nou din cap și-și văzu de lucru. Era o dimineață de sîmbătă. Lucrau doispreze la banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu era fericită În casa Hollinger. Crawford scutură din cap, cu aerul că-mi admira inocența. Nu cred. Îi plăcea acolo. Paula o lecuise de toate pastilele pe care le lua. — Totuși, cine știe? Vreo răbufnire de isterie? — Haide, Charles. (Binedispus, Crawford mă apucă de braț.) Fii cinstit cu tine Însuți. Femeile nu sînt niciodată În halul ăsta de isterice. Din experiența mea, sînt extrem de realiste. Noi, bărbații, sîntem mult mai emotivi. Atunci, ce-aș putea să fac? (Am descuiat portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frumusețe. — Jos cu hainele! Bobby, nătărău frumos ce ești! — Jos, jos, jos! Charles, dă-i ordin să se dezbrace! Femeile de lîngă mine țopăiau În tenișii lor ca niște majorete, vîjÎind cu rachetele pe deasupra capului meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și cu ifose de mare crai. Și semăna izbi tor de mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă erau frați. Toată lumea de la masă se înveseli ca la unison văzând-o pe sărbătorită atât de binedispusă. — Nu, nu mi-e frică! adeveri Clara, printre hohote de râs. Ce mai tura-vura! Nu pot să te refuz, Ionela! Ești un adevărat păpușar, faci ce vrei din oameni! Ionela se îmbujoră toată de plăcere. Dintr odată, chipul ei nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simte cumva stingher, Mircea Martin nuanțează, Ion Pop pare gata să-l tachineze pe Adrian Popescu, Emil Brumaru șoptește niscaiva șotii înspre Nichita Danilov. Sunt lucruri pe care absolut natural, dintr-o microarhivă ca aceasta le putem deduce amuzați și binedispuși, fără a vrea numaidecât să avem dreptate. Lucruri datând nu din anii deplinei solidarități a deceniului al nouălea, ci de estimp. Nu multe pagini mai încolo, harnicul parodist care e Lucian Perța pune în chingi amicale câteva poeme aparținând unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele astea, mai noi sau mai vechi, se prăbușeau toate în spațiile libere ale copilăriei, de care, deși n-aș fi vrut, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșeala clipelor petrecute împreună: semestre, luni, poate chiar ani; cine mai știe și cine mai are puterea să-și amintească? Altfel, diminețile Facultății de Filologie curgeau identic, fără oprire. Câțiva profesori încercau totuși să ne convingă că se poate veni binedispus la cursuri și la ora opt. Le dădeai bună-ziua și simțeai aburii țâșnind din partea cealaltă a catedrei; încercai doar să le ghicești conținutul. Alții scoteau teancuri de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Râdea singur, parcă descoperise ceva. „Hai înăuntru. Ați văzut ultimul film cu James Bond?“ „Nu. De-abia aștept să-l ratez.“ Maria a râs și ea, cam strâmb, dar a făcut-o. Rămăsesem singurul care nu se distrează. „Pari mai binedispus ca de-obicei. Vreun motiv anume?“ „Nu.“, l-am mințit. Nimic nou, o făceam aproape întotdeauna. Îmi iubeam prietenii, dar nimeni nu trebuia să știe ce gândesc. Nici ce, și mai ales nici când. Doar așa poți fi sigur. „Vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum e cu așteptatul?“ „Mai du-te-n babardeli! Stau aici de juma’ de oră, ca ultimul pipotan...“ „Pi-potan/Jean Valjean!“ Din valurile de fum a mai ieșit un cap, cu ochii împușcați și părul explodat. Era Cezar. Părea extrem de binedispus. „Pe-ăsta de unde l-ai mai cules?“, m-am interesat. „Nu l-am luat eu, a venit el după mine.“ „Băi-băi, Mihnea, până la urmă to-tot te-am găsit!“ Ceva mai liniștit, m-am așezat și eu la masă și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
însoțesc toate percepțiile (observarea unui peisaj este mai plăcută, pe când gunoiul azvârlit pe jos impresionează neplăcut). b) dispozițiile- stări destul de durabile, dar difuze, provocate de factori interni, organici sau de cauze externe, sociale, în urma cărora elevii devin indispuși sau binedispuși. Dispozițiile neplăcute apar în nevroze (boli manifestate prin diferite și îndelungate tulburări nervoase, care apar în condiții de suprasolicitare psihică), caracterizând starea de insatisfacție generală, oboseală și indispoziție; se poate agrava în anxietate și în melancolie, stări de persecuție (convingerea
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
a mea și am procedat așa ca să evit ca partidele religioase să folosească meniul pentru a vă face ceea ce i-au făcut lui Rabin: criza de guvern din 1977". Peres s-a amuzat de răspunsul primit și am pornit cu toții, binedispuși, spre aeroport. Ultimul episod s-a petrecut tot la Paris, spre sfârșitul perioadei pe care mi-am petrecut-o acolo în calitate de ambasador și reprezentant permanent al Statului Israel la UNESCO. Am avut șansa să-mi exersez mandatul într-o perioadă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mod direct, dar cine ar fi putut bănui, măcar, ce avea să însemneze pentru Seminarul „Veniamin Costachi”... acea nefericită reformă ! O apăsare tot mai grea plutea în aer, peste țară. Guvernul prezidat de P. Groza, promitea... promitea, și era mereu binedispus... El însuși fiind bunadispoziție întrupată, senină și permanent zâmbitoare... încât, te întrebai... „Ce are omul ăsta de zâmbește întruna..!”. Zâmbetul lui era o promisiune permanentă... Însăși viața acestui guvern, de la început, na făcut altceva decât promisiuni... Această sursă fără fund
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trei-patru ore ești sus la raclă. Dar o să mai vină, stai să vezi cum se umple dealul când scapă lumea de la serviciu”. Vânzătoarea a avut dreptate, după trei ore și jumătate „am fost sus la raclă”. Deloc obosit și foarte binedispus, decid să mai continui observația directă în zonă. Niște jandarmi împart niște ceai cald în pahare de plastic din mașina lor de aprovizionare logistică, cred că se pregătesc să se retragă și au intrat și ei în logica pelerină a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din Campo Santa Fosca, unde locuiam eu. Dimineața și seara mă plimbam pe trasee neturistice din Cannaregio ori San Polo ori Dorsoduro, și era grozav să ascult sonoritatea autohtonă. Veneția nu este deloc un oraș nefericit: oamenii sunt veseli și binedispuși aici, mereu cu poftă de vorbă și de viață. Este și un oraș foarte scump, așa încât toți băștinașii câștigă măcar un sfanț. Am scris și lângă sacii de celofan negru cu gunoaie, aranjați ca niște cartofi putrezi, de pildă, în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]