167 matches
-
Chronology of computation of π din 1723), dar a fost tratată mai explicit de Hieronymus Georg Zeuthen. În jurul anului 1880, Friedrich Otto Hultsch (1833--1906) și Karl Heinrich Hunrath (n. 1847) au notat cum pot fi găsite repede limitele prin intermediul limitelor binomiale simple ale rădăcinilor pătrate apropiate de un pătrat perfect dat în "Elements II.4, 7"; metodă sprijinită și de Heath. Deși o singură cale spre limite este menționată, de fapt există alte două făcând metoda aproape inevitabilă, metoda funcționează. Dar
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
latură. Echivalent, un număr triunghiular este suma primelor "n" numere naturale de la 1 la "n". Termenul din dreapta formulei de mai sus, termen format din două numere, "n" + 1 și 2 unul peste celălalt între paranteze, este notația standard pentru coeficientul binomial, și poate fi citit „combinări de "n" + 1 luate câte 2”. În această formă, numărul triunghiular "T" rezolvă „problema strânsului mâinilor”, adică dă numărul de strângeri de mână în cazul în care fiecare persoană dintr-o cameră cu "n" + 1
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
România, Basarabia și Bucovina de Nord el poate fi găsit adeseori în zonele mai călduroase ale Munții Carpaților din (mai) iunie până septembrie (octombrie). După ce se pare, că a început o discuție destul de crâncenă între micologi referitor la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
un număr egal de Auri și Buri este 6, iar probabilitatea este 6/16. Probabilitatea de a avea un număr diferit de Auri și Buri în subpopulație este de 10/16. Numărul de combinații posibile poate fi reprezentat folosind coeficienți binomiali care pot fi derivați din triunghiul lui Pascal. Probabilitatea oricărei combinații poate fi calculată cu formula unde "N" etse numărul de bacterii, iar "k" este numărul de alele A (sau B) din combinație. Deriva genetică are loc atunci când, în urma unor
Derivă genetică () [Corola-website/Science/331483_a_332812]
-
regiuni montane din România, Basarabia și Bucovina de Nord, în păduri foioase de fagi rare, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub pini, din iunie până în octombrie. Ca obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie 2016, buretele ascultă din nou denumirii "Tricholoma tigrinum", ce este corect: Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Agaricus tigrinus
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie 2016, buretele ascultă din nou denumirii "Tricholoma tigrinum", ce este corect: Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Agaricus tigrinus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul 1 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din 1762, redenumit de savantul francez Claude Casimir Gillet (1874) în "Tricholoma tigrinum". Dar Elias Magnus
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
în mod general solitară, cu predilecție în păduri de foioase pe lângă fagi, mesteceni și stejari și mult mai rar în păduri de conifere, din (iunie) iulie până în noiembrie. Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Boletus (Agaricus) luridus", dat de Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din anul 1774, denumit, în 1909, de micologul american William Alphonso Murrill (1869-1957) "Suillellus luridus
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Icones" din anul 1774, denumit, în 1909, de micologul american William Alphonso Murrill (1869-1957) "Suillellus luridus". Deși buretele trebuie să asculte în momentul de față (din 2014) pe numele "Suillellus luridus", acest articol se ține de denumirea "Boletus luridus", nume binomial folosit în toate cărțile populare de micologie precum în cele mai multe articole științifice, mai departe pricinuit faptului, că în ultimul timp denumiri „noi” au fost din nou replasate (vezi de exemplu la Tricholoma tigrinum). În plus, astfel soiul poate fi cesionat
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
dealbata" (2016) de micologul german Paul Kummer în cartea sa din 1871 "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen". Numele binomial "Omphalia dealbata", dat de micologul francez Lucien Quélet în cartea sa din 1886 "Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" aproape numai este folosit. De asemenea mai multe alte denumiri încercate, în primul rând văzute ca varietăți
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
În anul 1791, compatriotul lui Hudson, renumitul savant James Bolton (1758-1799), i-a dat epitetul "oreades" de citit în volumul 3 al lucrării sale" An History of Fungusses growing about Halifax", până în sfârșit marele Elias Magnus Fries a corectat numele binomial din "Agaricus" în "Marasmius", aceptând epitetul oreades, în cartea sa "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" din 1836. Denumirea este valabilă până astăzi (2016). Pricinuit marii răspândiri a buretelui au avut loc mai multe redenumiri, cea mai cunoscută
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
piperatus", sancționat de micologul german Paul Kummer în cartea sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" din 1871, nume binomial care nu s-a impus. Compatriotul lui Linné, Christian Hendrik Persoon, a redenumit specia sub numele actual "Lactarius volemus" în cartea sa "Tentamen dispositionis methodicae Fungorum in classes, ordines, genera et familias", editată în anul 1797. În sfârșit, găsim taxonul
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
al lucrării sale "Synopsis methodica Fungorum", valabilă până recent (2014). Pentru câtva timp denumirea "Suillus olicaceus" a lui Otto Kuntze din 1898 a fost folosită de mulți micologi. În anul 2014, "Index Fungorum" a acceptat "Caloboletus calopus" ca nou nume binomial, astfel descris de micologul italian Alfredo Vizzini în același an. Dar asociația germană de micologie de exemplu nu acceptă "Caloboletus" ca nume binomial ci numai sinonim, de asemenea A.M.I.N.T., (Asociația italiană pentru micologie și botanică), mai departe comitetul francez
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
fost folosită de mulți micologi. În anul 2014, "Index Fungorum" a acceptat "Caloboletus calopus" ca nou nume binomial, astfel descris de micologul italian Alfredo Vizzini în același an. Dar asociația germană de micologie de exemplu nu acceptă "Caloboletus" ca nume binomial ci numai sinonim, de asemenea A.M.I.N.T., (Asociația italiană pentru micologie și botanică), mai departe comitetul francez pentru denumirea ciupercilor sau „Inventarul Național al Patrimoniului Natural” (tot Franța). Se pare, că discuția încă nu este terminată. După ce taxonul "Calocalopus" nu
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
Persoon în volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" din 1796 că "Russula roșea". Buretele a apărut în continuare sub o mulțime de denumiri care au fost schimbate chiar de acelasi autor, caracterizând-o adesea oară și că variație. Numele binomial actual este acela a lui Persoon. S-au ținut numai puțini alți sinonimi că de exemplu "Russula rosacea", nume dat de Samuel Frederick Gray în cartea sa "A natural arrangement of British plants" din 1821, "Russula lepida" descrisă de Elias
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de savantul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez Ernst Roze), publicat în jurnalul "Bidrag till kännedom af Finlands natur och folk", fiind apoi folosit ca nume binomial până în anul 2002. Atunci buretele a fost replasat la genul "Cortinarius" sub denumirea lui Fries pentru a documenta mai bine apartenența. De a lungul timpului s-au mai făcut două denumiri care pot fi neglijate: prima ca "Dryophila caperata" de către
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
Schäffer care a descris ciuperca inițial în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" din 1774, de asemenea sub genul "Agaricus" (corectat de Elias Magnus Fries în "Pluteus"). Numele binomial valabil în moment (2016) a fost fixat de micologul german Paul Kummer în lucrarea sa "Der Führer in die Pilzkunde" din 1871. Specia crește pe lemn mort. În cazul în care lemnul este îngropat în pământ, ar putea apărea impresia
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
1956. În anul 1929, Rolf Singer (1906-1994), una dintre cele mai influente și productive personalități în micologia secolului al 20-lea, a denumit această ciupercă "Russula mairei" în onoarea botanistului și micologului francez René Charles Joseph Ernest Maire, (1878-1949), nume binomial până la sfârșitul secolului al XX-lea. Atunci s-a preluat din nou denumirea "Russula nobilis" a lui Velenovský, actuală până în momentul de față (2016). Buretele se decolorează cu hidroxid de potasiu imediat palid galben-maroniu, cu sulfat de fier (II) gr-roșiatic
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]