192 matches
-
Böcklin și Franz von Stuck cu Kimon Loghi, pe Cecilia Cuțescu-Storck cu Hodler sau pe Paciurea cu Rodin. Artiști ca Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, Kimon Loghi beneficiază de ample subcapitole separate. Remarcabilă este analiza autoportretelor lui Luchian în care în afară de biografism, mai la îndemână de surprins, Angelo Mitchievici descifrează împlinirea unui destin artistic unde tensiunile dintre eul social și eul profund se intercondiționează. Cecilia Cuțescu Storck, artistă prolifică, reprezentativă pentru simbolismul românesc, interesantă în multe privințe și nu în ultimul rând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detaliat consacrat creației lui Slavici constă în delimitarea între biografia și opera scriitorului pe care criticul o susține și o respectă el însuși în comentariul său. Istoriile literare anterioare cu excepția celor prezentate mai sus au amestecat adeseori datele. Inflația de biografism explică receptarea improprie a operei lui Slavici. Opinia publică, prin reprezentanții săi de elită din perioada interbelică, nu a sancționat doar omul pentru erorile în plan politic, ci și realizările sale în plan literar. G. Călinescu, Tudor Vianu și Ion
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici la limita limitei, acolo unde, neașteptat și paradoxal, ajunge la lirism, pe alocuri la marea poezie. Poeta scapă de tot ce e predeterminare, de orice culturalism, de orice artificiu. Prin amintire pură, empatică, ajunge la senzația
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
modul intelectual o carte antiintelectualistă și cu greu poți face considerații estetice la o carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat artist și care, prin urmare, se salvează din cenușiul exasperant al experienței biografiste de la noi, din ultimii ani ("m-am întîlnit cu prietenul cutare care mi-a zis" etc, etc), prin această lumină interioară a amintirii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Atunci când cărțile nu apar chiar în momentul lor literar, cititorul simte imediat defazarea. Peste Floarea de menghină, amplul poem titular, se suprapune o altă sensibilitate, a promoției apărute și afirmate la sfârșitul anilor '90: tinerii furioși milenariști. Nu numai că biografismul lor, de criză și ruptură, de convulsie și explozie, este complet deosebit de biografismul fantasmatic al Svetlanei Cârstean, dar granița '89 le segmentează viețile în puncte diferite, decisive pentru traseul rememorărilor ulterioare. Pe unii, Revoluția i-a prins pionieri, dacă nu
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
Peste Floarea de menghină, amplul poem titular, se suprapune o altă sensibilitate, a promoției apărute și afirmate la sfârșitul anilor '90: tinerii furioși milenariști. Nu numai că biografismul lor, de criză și ruptură, de convulsie și explozie, este complet deosebit de biografismul fantasmatic al Svetlanei Cârstean, dar granița '89 le segmentează viețile în puncte diferite, decisive pentru traseul rememorărilor ulterioare. Pe unii, Revoluția i-a prins pionieri, dacă nu șoimi ai patriei; aproape copii, aproape fericiți, în universul lor infantil, în lumea
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
A. Diaconu. Ultimul reușește să facă din postmodernism o experiență familiară, sintetizându-i constantele estetice, într-o lucrare cu tentă didactică, apărută într-o colecție adecvată: spiritul ludic, prevalența concretului (a profanului), un nou antropocentrism, întoarcerea la real, conștiința textuală, biografismul, ironia parodică etc. Bun cunoscător al teoriilor (adesea contradictorii) despre postmodernism, cât și al practicienilor români ai poeziei, încearcă și o oarecare detașare de "canon". El crede că postmodernismul autohton nu trebuie redus la generația '80. Un capitol al Poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Fără să ignore alte aspecte (conflict, caractere), studiul evidențiază, cu ajutorul analizei comparative sincronice, îndeosebi valorile artistice. În demersul critic din Structura poetică a basmului, renunțând la exclusivismul vechilor metode de interpretare (genetică, geografică, etnografică) și la preocupările limitative, formale, ale biografismului și documentarismului, optează pentru interpretarea morfologico-funcțională, mai aptă de a surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de valențele artistice, cercetează - făcând apel și la metoda structuralistă - discursul poetic, diferitele grupuri de personaje și relațiile
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
prea generală. Elemente ale narcisismului sunt găsite deopotrivă la nivelul biografiei și al operei, Theodor Codreanu situându-se printre acei exegeți ai lui Bacovia care refuză să vadă în viața cotidiană a acestuia un șir de neîmpliniri și de platitudini. Biografismul tradiționalist nu putea avea, aici, nici un fel de căutare, deoarece nu a produs, până acum, decât constatări banale, care au dus la un impas. O revigorare a monografiei de acest tip i se datorează lui Constantin Călin. Însă Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al lui Bacovia. Inevitabil, Theodor Codreanu, aduce și în discuție problema biografiei lui Bacovia. Veche controversă pe această temă, cât îl privește pe poetul nostru și metoda biografică în general, cel puțin de la faimoasa "replică" proustiană Contre Sainte-Beuve. Despre excesele biografismului nu-i cazul și nu-i locul să mai vorbim; asemenea despre alungarea și reîntoarcerea autorului. Nici mai mult, nici mai puțin, s-a acreditat ideea unui Bacovia "fără biografie" sau cu una foarte precară, improprie unei abordări din această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încă, "ideea de Bacău", aproape spectaculoasă, nu doar pentru băștinași. Dacă demersul biografic nu încape pe mâna unor amatori de biografie romanțată, de anecdotică frivolă și meschină, rezultatul este demn de toată prețuirea. Mă gândesc că și un adversar al biografismului ca Paul Zarifopol are cuvinte bune despre biografiile serioase: Pare, orișicum, că a pregătit meticulos un memoriu pentru a fixa data nașterii unui om considerabil, zămislirea unei opere, vicisitudinile unui capitol sau ale unei strofe, este o întrebuințare mai demnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate de Romul Munteanu, Ion Caraion, Marian Popa, Lucian Tamaris, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Mircea Scarlat, Radu Petrescu (vizând ultima etapă a receptării critice) și utilizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
utilizează el însuși instrumente de interpretare ale acestora. Receptarea critică a unui autor important este chiar tabloul evoluției aparatului teoretic. Valabil pentru Eminescu, pentru Caragiale... și pentru Bacovia. Opera studiată nu se metamorfozează în taină, pe rafturile bibliotecilor, cu anii. Biografismul este utilizat în favoarea descifrării "poeticii oglinzii": spațiul copilăriei explică deplin cronotopul cavoului, al odăii; se remarcă, de asemenea, lipsa unui "complex matern" în poezia lui Bacovia. "Bacovia percepea lumea temporal dar dinspre structurile spațiale, diurne, schizomorfe ale imaginarului poetic (în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altfel-zis navighează într-o zonă sofistică. Cultura de masă pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la real, conștiință textuala, biografism, ironie parodică etc. Nu întâmplător R. Enescu reproșa postmodernismului dezontologizarea limbajului și punerea lui sub semnul formalismului. Transmodernismul e susținut de noul ethos al transdisciplinarității, orientare susținută de B. Nicolescu. El "vede în logos, în întoarcerea la "sacru", șansa viitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
miezul ei original, orchestrarea celorlalte interpretări e săvârșită cu înțelegerea înțeleaptă a necesității evoluției în cunoaștere, cu demnitate a erudiției și seriozitate pentru tot ce s-a scris în această problemă dificilă. Sunt excluse polemica și, cu atât mai mult, biografismul pletoric, factice și cromatic, dacă acestea nu luminează punctul final al dezvoltării premisei. Criticul este întâi de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să culeg ceea ce alții semănaseră pentru mine6.(!!) Bipolaritatea realitate-creativitate, cea care intersectează esențial tema acestei cărți, ar fi adâncirea până la interdefinire a termenilor: omul real-omul poetic. Discuția se poartă de mult și în multe feluri. Ea a pendulat între primatul biografismului (Sainte-Beuve) și acela al întâietății (absolute) a operei (Proust, Valery, Malraux). Marguerite Yourcenar, de pildă, (cea care spunea că biserica îi ascundea pădurea 7) a nuanțat această dihotomie, afirmând ordinea lucrurilor ca un dat natural care nu trebuie tulburat; căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
își stabilește „distanța” optimă față de valorile clasice consacrate. Paradoxul este de a observa cum Vladimir Streinu apelează la metodele „obiective”, științifice, la informația riguroasă în arhive și la periodice uitate. „Bergsonistul” Vladimir Streinu cultivă în studiul dedicat lui Hogaș tocmai biografismul. Din adversar al istoriei literare devine un pasionat istoric literar. Și ca o confirmare strălucită a aserțiunii să reținem că partea cea mai durabilă a creației critice streiniene o constituie aceea consacrată scriitorilor clasici. În cea de-a treia perioadă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
acela al respingerii apriorice a importanței biografiei autorului în înțelegerea operei. Însă această prudență poate lua și ea forma prejudecății. Nu se dorește vizarea identificării autorului cu naratorul sau faptul biografic care singur ar explicita opera. Acestea sunt erori ale biografismului inventariate de Proust în Contre Sainte-Beuve și discutate apoi și de Philippe Lejeune în Pactul autobiografic: „Ecrire sur soi est fatalement une invention de soi.” Originalitatea lui Sainte-Beuve constă în a înțelege prin biografia omului, prin istoria familiei sale și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic și ironia, biografismul de suprafață și scenariul solemn, paradoxul avangardist și scepticismul care ascunde lipsa de încredere în forța cuvântului. Dar poate că toate aceste lucruri, puțin importante în sine, se impun pentru că poetul, pe lângă o necesară și deloc exclusivă cultură poetică, stăpânește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
firesc pasul, în numai două decenii și jumătate, din 1965, când a avut loc liberalizarea ideologică și renunțarea la modelul proletcultist și până în 1990, când a căzut comunismul, de la versificarea propagandistică ridicolă, fără nici o valoare estetică, la experimentul postmodernist și biografismul perfect aliniate la tonul poeziei occidentale. Proza a experimentat și ea, cultivând când parabolicul, ca metodă de eschivă, când psihologiile oblice, dificil de adus în contemporaneitatea politică. În orice caz, această literatură, valabilă estetic, a dat naștere unui tip special
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a procesului de creație, autorul trăiește cu adevărat doar în spațiul literaturii înseși, atunci când ideile sale au deschis poarta spre o lume în care relația cu existența fizică a creatorului s-a estompat. Nu e o dorință de anihilare a biografismului, dovadă și faptul că referințele la mizeria existenței nu lipsesc din poezia aceasta, ci afirmarea posibilității și a voinței de a se reinventa cu fiecare text. Eul liric nu a pierdut total legătura cu autorul, dar se vrea eliberat de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceva) în personalitatea mea. Pare ușor de scris o astfel de poezie. În realitate, dificultățile sunt deosebit de mari. Pentru că sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem." Mircea Cărtărescu, Ce este biografismul, apud Eugen Simion, Scriitori români de azi, p. 478. 246 Alexandru Mușina, apud Corin Braga, op. cit., p. 204. 247 Poezia modernă "înstrăinează în mod deliberat familiarul, împingând cele apropiate în depărtare. Pare să se afle sub o constrângere care alterează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și reveriile sale. Am pomenit de dezacordul lui Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred, că ambii trăiesc în epoca primului val masiv de biografism și nu sînt încă obișnuiți cu genul. în plus, viața fiecăruia dintre ei avea destule momente încurcate și delicate, pe care n-ar fi vrut să le divulge. Ulterior curiozitatea cercetătorilor n-a mai putut fi îngrădită. Presa a inițiat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
surpriză că Mircea Cărtărescu nu își cultivă literar simțul „exteriorului“. Sunt nenumărate dimensiuni pe care le va aborda mereu după același ritual: cândva, în Ștefan cel Mare, Mirciulică se îndrepta către subsolul blocului... Aripa dreaptă aduce la stadiul de incantație biografismul său atât de cunoscut. Fiecare confruntare literară cu ritmul sigur și epic al prozei duce până la urmă la o retragere în poziție fetală a naratorului. Un episod teribil cu un Victor, fratele geamăn pe care poate vi-l amintiți din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
își stabilește "distanța" optimă față de valorile clasice consacrate. Paradoxul este de a observa cum Vladimir Streinu apelează la metodele "obiective", științifice, la informația riguroasă în arhive și la periodice uitate. "Bergsonistul" Vladimir Streinu cultivă în studiul dedicat lui Hogaș tocmai biografismul. Din adversar al istoriei literare devine un pasionat istoric literar. Și ca o confirmare strălucită a aserțiunii să reținem că partea cea mai durabilă a creației critice streiniene o constituie aceea consacrată scriitorilor clasici. În cea de-a treia perioadă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]