676 matches
-
birturi sunt destule și sunt deschise de dimineață. Ajungeam la birt la ora 9 dimineața. La masa mea eram așteptat de colegul de cafea Acatistu. Nu vă mirați aceasta este porecla celui cu care de mai multă vreme la acest birt și la această masă îmi savurez cafeaua și îmi rezerv o oră de a mă informa cu multe lucruri pe care încă nu le știu. Ne-am cunoscut tot aici. A auzit de la cineva că mai scriu câte ceva și mi-
ACATISTU! IN VINO VERITAS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364214_a_365543]
-
mă informa cu multe lucruri pe care încă nu le știu. Ne-am cunoscut tot aici. A auzit de la cineva că mai scriu câte ceva și mi-a solicitat să stea de fiecare dată cu mine la masă când vin la birt. Am acceptat fiindcă îmi plăcea compania lui în locul altor clienți. Acatistu se ocupa cu scrierea de acatiste pentru cine avea anumite pomeniri la biserică. Nimeni nu știa cum îl cheamă fiindcă apăruse în cartierul nostru pe neașteptate. Ca bărbat și
ACATISTU! IN VINO VERITAS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364214_a_365543]
-
era, nu bea băuturi alcoolice tari ci numai vinuri. Susținea el Acatistu, că în vin este adevărul, adică; IN VINO VERITAS! În timp ce eu îmi sorbeam încet cafeaua și un suc, Acatistu termina sticla de vin, după care plecam amândoi din birt, fiecare la treburile sale. Biografia lui Acatistu era apropiată cu a mea în mare parte! Plecase de copil de acasă căci rămăsese orfan și nu-și amintea să fi avut rude care să-i poarte de grijă vreodată. Îmi povestea
ACATISTU! IN VINO VERITAS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364214_a_365543]
-
din acea epocă (mijlocul anilor '60), când Eugène Ionesco era internat într-o clinică psihiatrică și se plângea că îi lipsește alcoolul cu care ar putea să-și atenueze traumele provocate de spaime. În vis, Eugène Ionesco ajunge la un birt în care cere “ceva de băut”. „Nu pot să vă dau de băut - spune cârciumarul din vis - decât dacă îmi prezentați certificatul dumneavoastră de sănătate mintală. [ ... ] Se pare că sunteți nebun, vi s-au făcut injecții, sunteți drogat.” „Injecțiile acelea
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
vi s-au făcut injecții, sunteți drogat.” „Injecțiile acelea mi le-a făcut un doctor, ca să dea la cap spaimei”, explică Eugène Ionesco în vis. Dar nu reușește să-l convingă pe cârciumarul din vis, așa că pleacă la un alt birt, unde comandă același lucru: băutură. „Aștept zadarnic, aștept și visul se sfârșește în așteptarea asta.” Dimineața, dramaturgul îi povestește visul rezumat mai sus psihiatrului din clinica în care era internat (probabil doctorului care i-a prescris “drogurile”). Este profund nemulțumit
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
întrebe ce am făcut în zilele anterioare și unde fusesem? Am îndrugat niște răspunsuri reale în fond, și intenționat ocoleam altceva. Tipul a început să-mi reproșeze că ar trebui să fiu mai atent, și să nu mai umblu prin birturi. Nu am zis nimic, și mi-am însușit critica. Dar ajuns la locul de muncă, cum am avut ceva timp liber încep să le povestesc celor din echipa cum fusesem în seara precedentă la restaurant, fără să dau nume. Unul
CIRIPITORUL...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367366_a_368695]
-
pescuit și mergeam, ori la Ghiolul Mic de la Mamaia, ori la mare, la guvizi. Când ajungeam acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
leagă și nu te lasă să vi la o biserică. Trebuie să iei legătură chiar acum cu Cel care conduce lumea aceasta, cu Cel care ți-a dat viață și mi-a dat viață. Aș dori să se-nchida toate birturile, nu pentru că cineva vrea să le-nchida sau un ordin guvernamental, ci aș vrea să se-nchida pentru că nu mai au clienți. Dumnezeu m-a ajutat, soția mea s-a întors la mine și ne-am luat o locuință cu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367375_a_368704]
-
Mergea în sat, bea. Pe mine bunica mă trimitea după ea: „Du-te după ea să o aduci acasă!” Eu, cum eram mic, trebuia să mai chem un băiat după mine. Îmi era rușine să o iau de acolo de la birt. Câteodată, Dumnezeu să mă ierte, am și dat în ea. Persoana 2 - pe strada: Alcoolul distruge viețile oamenilor, inclusiv viețile copiilor în familie. Am pe cineva în familie - a fost și este un dezastru. Din cauza alcoolului s-au neglijat multe
DOCUMENTAR ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367393_a_368722]
-
pescuit și mergeam, ori la Ghiolul Mic de la Mamaia, ori la mare, la guvizi. Când ajungeam acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
muți. Fără multe vorbe, urâta-și trase valiza după el și-n două mișcări fu goală, în pat. „Bă, frate, da tu chiar ești borțoasă rău. Când te-am lucrat, fată?”atâta mai auziseră ai ei. “Eu mă duc la birt!” zise calm “bunicul”. Doar “bunica” se puse pe un plâns de-ți rupea sufletul. “Lasă, mamă, că așa s-o liniști și el!” o calma mama-soacră pe nora ei. Mă uit acum “în ograda lor”. Olteanca, e șefa asistentelor. Soacra
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
avea soț? - Avea, dar nu prea avea. - Stai așa, omule, că mă bolânzești de cap de tot. Ia-o mai ușurel că nu pricep. Cum avea, dar nu avea? - Soț avea, însă era un bețiv, care stătea mai mult prin birturi, decât pe acasă. Cum cobora de pe munte din pădure, unde lucra, cum se oprea la cârciumă și nu mai ajungea acasă, decât atunci când își făcea plinul. - Până aici am priceput. Dar de ce nu era la maternitate femeia? Pe ăia de la
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
ANA, FIICA MUNTILOR, aflat in lucru. 3. Viitorul unui om, ca și al unei lumi, se construiește, nu se visează. Henri Nouwen Ana, fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
fiica munților Vasile, prin capul căruia bâltâcâia rachiul, apăru iarăși printre prietenii lui de golit pahare, în birtul lui Nea Tase, un grecotei burtos, cu două rânduri de gușă, rătăcit de pe nu știa nimeni de unde și venit pe meleagurile prahovene. Birtul era o încăpere insalubră, îmbâcsită de fumul țigărilor de proastă calitate, fumate de către cei care o frecventau, în general țapinari, ori muncitori de la Societatea de prelucrare a lemnului, din satul Lunca Mare, numită scurt “21”. Fana se dăduse jos din
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și cam de fiecare dată apăreau și urmările, o altă sarcină nedorită. Era decretul cu avorturile în vigoare și cine îndrăznea să facă o întrerupere de sarcină, risca ori pușcăria, ori moartea, dacă era făcută
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
nu te mai văd cu ele aici! Decretă el furios și părăsi încăperea, trântind ușa cu putere. Ajuns la poarta larg deschisă, îi trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
bere, auzi neică, ori ești prost oare vrei să faci pe prostul sau poate că ești anost și ce întrebi, nu-și are rostul, unde merge, ști tu bine la Mitică în cap de sat căci Gheorghe iarăși vine de la birt diseară beat, și te uită tu la Leana ce fund și țâțe are nu-i păcat de ea sărmana că e tare simțitoare, auzi neică, ști ceva pentru o așa făptură eu o las pe baba mea că-astai, gură de
INTRARE ÎN PĂCAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368759_a_370088]
-
la sfârșitul zilei un blid de mâncare din ce rămânea pe mese, dar și ceva băutură scursă din sticle și se culca sătul însă, din păcate, fără imboldul necesar unui act atât de curajos. Culmea, este că alternând munca la birt cu cea de la biserică unde mai primea și pomană se trezi lipsit de dorința suicidului, ba chiar reuși să treacă de iarnă, iar în primăvară, hai să fim sinceri, cui îi mai arde să-și ia zilele!? Prin urmare deveni
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
Aici, copiii străzii, iubitori de ecologie, și-o mută în sânge, consumând etnobotanice pe pâine, în văzul „tutulor!”. Strada „mihail sadoveanu” degajă un permanent impuls pentru LECTURĂ pentru că, ținându-se de mână, ca într-o adevărată horă, s-au înmulțit birturile, bodegile, barurile și cârciumile, unde cititorii lecturează, non-sop, sticle din literatura universală, sau indigenă, de tip: „Cotnari”, „Odobești”,”Murfatlar”și chiar „Segarcea”. Pe strada „nichita stănescu”, toate școlile au rămas fără uși, fără ferestre, cultivându-se,în felul acesta, o
REPORTAJ DIN URBEA NATALĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350416_a_351745]
-
consume doar “schwartz-ul”, așa cum spuneau încă bucovinenii cafelei, ca o reminiscență din vremea Bucovinei austriece. Cafeneaua Armenească (despre care am scris pagini inedite) dispăruse la sfârșitul perioadei interbelice, iar cafeaua, care putea fi comandată în localurile de consumație publică (restaurantele, birturile și cofetăriile urbei), nu putea fi savurată nicăieri într-un spațiu cu destinație exclusivă. Aburii cafelei se amestecau cu fumul gros de țigară De fapt, localurile publice cu denumirea de „Cafenea” dispăruseră în primii ani ai „puterii populare” pentru că aveau
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
opoziției, ignorând, premeditat, marile probleme ale țării! Sărăcia, imoralitatea politică, educația aproape inexistentă, jaful din toate instituțiile, mârlănia promovată la ore de maximă audiență, starea jalnică a economiei, agricultura de ev mediu... Demisul stabilește cu udreniana în spate, din ușa birtului sordid, că Johannis și Ponta sunt nepotriviți pentru a conduce România!?! Păi, cine să conducă România? Domnișoara, fostă Cocoș, băgată în afaceri mafiote până în gât? ALRO, EADS, MICROSOFT, NANA... mafie transnațională, nenică! Nu chestii de doi parai! Au tot sperat
TABLETA DE WEEKEND (86): VREMEA NEMERNICILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349812_a_351141]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > NECUNOSCUTA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului NECUNOSCUTA... Mă aflam de câteva zile în acest oraș. Dimineața birturile acestea de cartier nu sunt aglomerate. De obicei vin obișnuiții, care își beau aici cafelele sau cinzeaca de rachiu sau rom. Cafengiii obișnuiesc să-și descânte cafeaua aburindă și apoi să plece. De câteva zile veneam aici dimineața să-mi
NECUNOSCUTA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348095_a_349424]