2,237 matches
-
care împrejmuia terenurile. Adevărul e că omul împrumută diverse trăsături de la animalele din fauna patriei, fie ele sălbatice, fie domestice, băiatul cu figură turtită, spre exemplu, fusese hărăzit cu însușiri de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape pe nemestecate în timp ce maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi o duhoare amăruie de tutun ieftin. Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căror substrat real ar fi fost singurul În măsură să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și mai singur. Pe vremuri avusese cîțiva prieteni - nu prea mulți, pentru că nu era un tip prea sociabil, dar poate tocmai de aceea se legase foarte strîns de ei. În școală se Împrietenise cu doi colegi: Își puneau laolaltă speranțele, biscuiții, ambițiile nenumărate. Dar acum nu-și mai amintea nici numele, nici chipurile lor. Într-o bună zi fusese acostat În Piccadilly Circus de un individ cărunt, Îmbrăcat cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mătușile lui - amîndouă fete bătrîne - se duceau În fiecare an În Italia să picteze. Digby Își amintea și de pînzele primitivilor de la National Gallery, precum și de Caporetto și Garibaldi (numele acestuia din urmă servea drept marcă pentru un sortiment de biscuiți). De asemenea, de reclamele agenției de voiaj Thomas Cook... Dar Johns Îl lămurise, povestindu-i cu răbdare isprăvile lui Mussolini. 2 Așezat În spatele unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păcătos Înrăit care vede cum alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu-i făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am dat să plătesc, dar m-am ciocnit de privirea plină de ură, dispreț, dezgust, scârbă și moarte a vânzătoarei. La prima mână m-am gândit că o fi mama sau sora lui Ionuț, unul căruia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură pe sub toate nasurile bătrâne sunt niște biscuiți pe bază de sifon, cu moțuri din produse secundare de carne. Fluturându-și tava, fata înaintează anevoie mai mult în tribuna publicului, cu ochii ei prea verzi și părul osos. Asta-i prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Asta-i prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell. Asta trebuie să fie Evie, pentru că iată-l pe Manus care-i vine în întâmpinare s-o salveze cu frumusețea sa. Manus, polițistul de la echipa operativă specială, el ia unul dintre biscuiții ăia cu moț și-l pune între dinții lui îmbrăcați în porțelan. Și mestecă. Și-și lasă pe spate fața chipeșă cu maxilar pătrățos și închide ochii, Manus își închide ochii de-un albastru electric și-și răsucește încet capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Snack Num Num ia produse secundare de carne, orice aveți - limbile sau inimile sau buzele sau organele voastre genitale -, le ronțăie, le asezonează și le scuipă sub forma unei pici sau a unui romb sau a unei trefle pe orice biscuit alegeți, gata să le mâncați. Aici, în pat, plâng. Bubba-Joan Mandibulă Împușcată. La distanță de atâtea mii de kilometri, de atâtea persoane diferite care am fost, și e tot aceeași poveste. De ce te simți ca o cretină dacă râzi singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bunica. Bica. Cea mai dragă, mai bună și mai sfântă femeie de pe pământ! Întotdeauna, după o zi de joacă, femeia scundă, zâmbitoare, cu părul acoperit veșnic de câte un batic înflorat, îi aduna la un loc și îi fericea cu biscuiți și bomboane. În timp ce mogâldețele înfulecau, cu o poftă nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lemn aruncat de valuri pe țărm și strângeau semințe de lengkeng ca să joace congkak, un joc adus pe insulă cu multe sute de ani În urmă, așa cum explicase Karl, de către corăbierii arabi. Printre lucrurile lui Karl descoperiseră o cutie de biscuiți umplu tă cu piese de șah și desenaseră cu creta pe verandă un eșichier, Însă era nevoie să o ia de la capăt după fiecare ploaie. Erau, ce-i drept, bucurii spartane. Uneori, Îi spunea Karl adesea, e mai bine să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă a farurilor mătura norișori de insecte. Karl i-a pus o mână pe ceafă, iar lui i s-a părut lată și foarte rece. Aerul proaspăt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le aranjase ca o mică piramidă pe un scaun: un teanc de haine bine Împăturite, o hartă, o carte cu titlul Scufundarea În aventură, un caiet vechi, cam jerpelit, strâns cu o bandă elastică, și o punguță de plastic cu biscuiți, mai toți sfărâmați. Maioul Însemnat BERKELEY era pus separat, pe brațul scaunului, ca și cum ar fi fost de așteptat să fie dus de ea la spălat. L-a privit o clipă și l-a luat. A simțit o durere ciudată În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate și de apa curentă a orașului, locuințele erau o cârpăceală de rămășițe recuperate, butoaie de păcură aplatizate, cutii de biscuiți, bucăți de prelată, de lemn, resturi de plase contra țânțarilor, orice ar fi putut cât de cât să fie folosit Împotriva ploii sau a soarelui. Până și aici, la intrarea În mahala, Adam văzuse o mică magherniță improvizată din panouri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult loc. Pe unele crenguțe erau atârnate câteva flecuștețe, mingi de ratan, vreun fruct agățat cu un fir scurt, dar n-avea nici o importanță, pentru că nici un copil nu știa ce e Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia. Dar ei nu știau altceva, iar când n-ai habar de nimic ești fericit cu ce capeți. Mai târziu, când Johan ajunsese să trăiască În noua
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea nimic în frigider dar nimeni n-o forța să se ducă, să alerge pe la alimentare după una sau alta, să aștepte pâinea. Ea își desfăcea un borcan de compot făcut de mama sa, cu siguranță că mai avea câțiva biscuiți, stomacul ei obișnuit cu tratamente severe era foarte puțin pretențios și se mulțumea cu orice primea. Încerca să se înșele, să-și insufle o automulțumire superioară, când auzi soneria. Fu extrem de mirată să-i descopere în prag pe soții Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne-am întâlnit pe terasă la cafea, am băut o bere, noroc! și s-a spart un pahar undeva, el zice, s-a spart un pahar? nu cred în superstiții, spunea îngerul grădinar, îhî... Cumpăr țigări și 2 înghețate cu biscuiți de cacao, îi plac mult și Prințesei Miau-Miau, Cezar mă conduce până în fața scării, ține câinele, ia-o tu! ei?! ia-o tu, mare lucru, o înghețată, el își lăsase haina sus, dar eu mă făceam că nu, avea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
merg pe stradă și sunt fericită cu Miau și Pinochio și n-avem unde merge și ne oprim la un moment dat, stăm în mijlocul străzii și nu știm ce să facem. Adorm liniștită cu Miau, ea mai mănâncă înghețată cu biscuiți și asta după ce Pinochio mă pupă iar cu sufletul pe ochi și mult și își ia la revedere, apoi începe ziua aceea. Mă doare în dreptul inimii, mă îngreunează locul, îl simt ca o gaură neagră în care cad, în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre mine ori de câte ori îi permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]