773 matches
-
mărunțică, grăsuță și cu o voce pătrunzătoare. Deformație profesională, își spuse Cristian, trebuie să o audă copiii când vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu deocamdată. Apoi am nevoie de niște sare gemă și puțin acid acetic glacial, spuse Toma. Văd că lamele de sticlă aveți aici, sub cutia microscopului. Imediat, se auzi vocea puternică a doamnei profesoare. Dispăru apoi repede în anexa de lângă laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deschise Ileana celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu mănuși de cauciuc. Cristi scoase din buzunar pachețelul în care pusese frunzele din pădure și îl desfăcu cu grijă. Își puse mănușile și apoi începu să radă cu bisturiul petele maronii de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pachețelul în care pusese frunzele din pădure și îl desfăcu cu grijă. Își puse mănușile și apoi începu să radă cu bisturiul petele maronii de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră de sare și câteva picături de acid acetic glacial. Mirosul înțepător de oțet se răspândi imediat în încăpere. Dacă vrei, aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alături de ea o curiozitate rece de a-i descoperi mobilurile. Mă uluia și abia așteptam să văd cum privește el tragedia pe care a adus-o în viețile unor oameni ce-l trataseră cu atâta bunătate. Am înfipt cu îndrăzneală bisturiul: — Stroeve mi-a spus că tabloul în care ai pictat-o pe soția lui e cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vreodată. Strickland își scoase pipa din gură și în ochi îi înflori un zâmbet. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eram sub efectul hipnozei. Picioarele fotoliului pătrunseseră Înlăuntrul meu, ca și cum eram o femeie În călduri, cu picioarele larg desfăcute, iar scaunul se transformase Într-un organ sexual ce mă penetra. Fotoliul pusese stăpânire pe mine, ca și cum un clește sau un bisturiu se năpustea asupra unui ficat nefolositor, intrat În putrefacție, sub pielea proaspăt incizată. Devenisem un simplu obiect. Ciudat, faptul că devenisem un obiect făcea să-mi dispară sentimentul de teamă. Cuvintele pe care le rostea Keiko Kataoka nu mai alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și fără echivoc, care să-l convingă pe Reichsführer însuși. Acela a fost momentul în care m-am gândit la Reinhard Lange. Cea mai slabă excrescență din trupul impur al complotului lui Weisthor nu avea să necesite, cu siguranță, un bisturiu curat și ascuțit pentru a fi îndepărtată. Nu aveam decât un bobârnac murdar, obosit, care să facă treaba. Și mai aveam și două dintre scrisorile lui către Lanz Kindermann. Ajungând înapoi la Alex, m-am dus direct la sergentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
contra suferinței acordă deci cel mai însemnat rol deciziei și voinței bolnavului. Și aici, rațiunea, filosofia deci, poate fi de-ajuns. în ce fel? Printr-o reflecție asupra mecanicii durerii, urmată de o decizie asupra posibilei folosiri a acestei informații. Bisturiul nu poate oare exciza și extrage piatra care provoacă imense suferințe? Atunci intră în scenă filosoful: dacă această durere este radicală, ea îmi va provoca sfârșitul; dacă nu mă omoară, înseamnă că e suportabilă. Fie suferința este intensă, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mă-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas și de aceea multe pagini ale antologiei conțin în ele nostalgia unei iubiri trecute, durerea unor cuvinte calpe, rănirea eului de bisturiul ascuțit al trădării. Elocvente din acest punct de vedere sunt versurile semnate de Marilena Velicu, Delia Stăniloiu, Gelu Dragoș, Lucreția Ionescu Buiciuc, Ion Gheorghiță (Ion Caesarion), Violeta Petre: "Covor de galben a acoperit pământul; Sunt gândurile mele ce le-am
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
când, zburând, zburând... NOAPTEA DIN SPITAL... Ce lungă e noaptea din spital cu liniștea rănită între două ambulanțe! Nimeni nu știe cine-l așteaptă la capătul ei. Aerul aici uneori e tare ca piatra. Se-aude cum mușcă din el bisturiul... CE-I SUFERINȚA ȘI DE UNDE VINE... Mereu se întreabă sufletul din mine, Răspuns la întrebare nu aștept, Ce-i suferința și de unde vine, De ce i-e dată celui bun si drept! Tu iartă-mă ce spun și mă înțelege Mușcat
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
nimic. Unul dintre bărbați îi întinse o pereche de mănuși chirurgicale. Și le trase cu dexteritate pe mâini, după care își ridică mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha păgân și sălbatic. - Nu ne răspunzi, puișor?!, continuă ea zeflemitor, apucând un bisturiu din tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemână. M-am zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut închipui c-aș putea s-o fac vreodată. Strigătul meu îi descumpăni. Rămasă cu bisturiul în aer, Ursula își reveni cu iuțeală din stupoare. - Așa, deci s-a dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ea brusc spre mine. - La naiba, cu tot rahatul vostru!, zise acesta, întorcându-se spre ieșire. Trânti ușa la fel de tare așa cum făcuse și când intrase. Ceilalți se priviră în tăcere. - Hai, că nu mai are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră privirile spre mine. Ciudat, în loc să citesc ură, vedeam un licăr ce tindea să se transforme într-o atmosferă amuzantă. Și-ntr-adevăr, izbucniră într-un râs nefiresc, ciudat. Apoi, ca și cum ar fi făcut parte
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
spune? Mereu trăim ceasul al douăsprezecelea. Mila, mila marină, mila și sila. Ceea ce rămâne sfâșietor după toate aventurile. Trăim repede, murim încet. Vin eu, copilul de demult. Voi nu l-ați cunoscut. În cap este mare întunericul, deschide-l cu bisturiul. Să râzi și să dansezi în singurătate. Nebunia mea spune multe, cine are timp să asculte? O rămășiță delicată, cum stă bine unui poet. Visez uneori cu șapte capete. Spital cu o mie de paturi și o singură ieșire. Înconjurat
CE AŞ PUTEA SPUNE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363298_a_364627]
-
aparatură surda Iar mintea-ți slobozește-un răcnet Dar nimeni și nimic nu poate să-l audă! Decizia medicului le vine greu, Că ești în moarte cerebrală Le-ai spune „că-s viu și eu!”, „Lăsați-mă! Puțină chibzuiala!” Când bisturiul în piept se-nfige Știi că te-au omorât definitiv, Iar ochiul tău încă mai plânge Numai tu știi că nu-i doar instinctiv! Privești de sus la a corpului hăcuială Cum medici organele ți le-au smuls S-au
MOARTE CEREBRALĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362294_a_363623]
-
poată-o caraulă Să își spargă o pustulă Cu o sulă minusculă? Un șofer, numit Draculă, Ce conduce o basculă, Fiindu-i milă de Bulă Face rost de o pilulă, Pansamente și-o canulă, Antiseptic și-o spatulă Și cu bisturiul - sculă Îl... „lucrează” la pustulă! Și-astfel Bulă-caraulă A scăpat de-acea pustulă Fără să-mprumute-o sculă De la papugiul Drulă... Mare sculă de basculă! ACILEA E VOE Miki(motto) „Ilustrei noastre clase politice portdrapel al limbii române vorbite... azi
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
cel puțin în vis nemurirea prin dragostea mult visată de poet? - Nu la asta mă refeream. Când ți-ai ales ca profesie medicina și mai ales chirurgia, nu cred că mai are loc printre două trasee sângerânde descrise de un bisturiu scrierea unui vers plin de muzicalitate și pasiune. - Cine te oprește să visezi frumos și ritmat chiar dacă ești medic, dacă aceasta îți este chemarea? Atât medicina, cât și arta sunt profesii pe vibrații foarte înalte. - Desigur, sunt frecvente cazurile când
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
un ghem de aer comprimat, fără culoare, fără miros, fără nimic. Vedeam totul ca pe-o tablă de joc. Lume alergând, sirene de alarmă, poliție, targă, ambulanță, doctori, asistente. Frumoase asistente! Urmăream impasibil această agitație. Sală de operații, pense, foarfeci, bisturiu, sânge, perfuzii, aparate de oxigen, monitoare. Și dintr-o dată liniște. Foarte multă liniște. Undeva, pe la sediul partidului, se adunase multă lume care striga: "Moarte criminalului! Moarte asasinului!" Oare de ce nu mă interesa? L-am văzut pe Gelu, bun băiat! Oare
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
anii '80-'90. Am rămas cu privirea ațintită în gol. Astfel mă simțeam și eu, "străin într-o țară străină...". "Nu te supăra... Aș vrea să mergem la tine acasă", rosti fata. Replica ei m-a tăiat adânc, ca un bisturiu. Am ezitat, neștiind ce să răspund. Am spus ceva nepotrivit? Dacă nu vrei...". Nu, e în regulă", am rostit, făcând un gest cu mâna prin fața ochilor, ca pentru a îndepărta o nălucă. Ajunși în apartament, am desfăcut o sticlă de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
Doctorul mă întreba dacă sunt sigur că vreau să mă operez, în timp ce eu printre dureri îi spuneam că doresc cât mai rapid operația. Zis și făcut. Operația s-a făcut cu anestezie parțială în coloana vertebrală și tăietura abdominală cu bisturiu clasic, plus o altă gaură pentru evacuarea infecției din peritoneu. L-am auzit pe doctor vorbind cu anestezista și spunând : „ Bine că ai venit că se putea agrava. ” Păi bravo, eu ce vă ziceam printre dureri? Mi s-a pus
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
marcante din patrimoniul cultural universal participă le dezbateri, abordate în mod voit mucalit, dar cu un clar mesaj ce avertizează de după: „Cortina cerului”: „Cortina cerului s-o deschid am dorit, Dar îngerii mașiniști m-au împiedicat s-o fac./ Cu bisturiul minții tăiat-am un pătrat însorit/ și-am privit scena celor ce tac”. („Spectacolul de dincolo de cortina cerului” pag.84 ) După un periplu prin lumea cuvântului înveșmântat în mantia metaforei, poetul Al Florin Țene salută „Întoarcerea statuilor” în dansul diafan
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
a dat examen la medicină, cu toate că și-ar fi dorit o altă profesie. Era talentat în pictură și ar fi vrut să facă artele frumoase, să devină pictor și sculptor. Dorea ca din mâinile sale să iasă ceva deosebit, în locul bisturiului să lucreze cu penelul, cu lutul, sau cu dalta și ciocanul, modelând piatra. Dorința familiei a fost mai puternică decât pasiunea sa și a urmat îndemnul părinților de a merge la medicină. În timpul liber își lua șevaletul și-l găseai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
cel puțin în vis nemurirea prin dragostea mult visată de poet? - Nu la asta mă refeream. Când ți-ai ales ca profesie medicina și mai ales chirurgia, nu cred că mai are loc printre două trasee sângerânde descrise de un bisturiu scrierea unui vers plin de muzicalitate și pasiune. - Cine te oprește să visezi frumos și ritmat chiar dacă ești medic, dacă aceasta îți este chemarea? Atât medicina, cât și arta sunt profesii pe vibrații foarte înalte. - Desigur, sunt frecvente cazurile când
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
făceai față! Hai să te pup ... Și am mai spovedit dintr-ale noastre, apoi nu-mi amintesc cum a plecat Iulică ... Știu doar de-o lacrimă din colț de ochi ... Ne-am revăzut târziu, cu trupuri schilăvite de ani și bisturiu și tot cătam pe fețe ofilite urme din ce-a fost odată ... Tot noi eram, dar eram altfel, tot noi gândeam dar în alt fel, eram aceiași doar pentru gândul nostru ... Era tot Nelu și Iulică. Pe la-nceput de două mii
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
puține de realizat. Gesturi, fapte cuvinte așternute pe falii din viețile copacilor, fericiri mărunte, fragmente de iubire, păcăleli, nechibzuiala deschiderii din ce în ce mai mult pe patul de fier dintr-un ATI în care un întreg mozaic de ochi te privesc, analizează, înfig bisturiul uitării în tine, te mângâie, alină, apoi lovesc lăcașul inimii pentru a păstra semnalul pe un ecran ciudat, care nu înregistrează nicicând durerea tainică a ființei. Și atunci ajungi să te privești până în străfundul ființei tale, să cauți domoala curgere
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]