490 matches
-
în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P. Panaitescu referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche în raport cu istoriografia bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și românești ale cronografului lui Mihail Moxa; Diomid Strugaru - cel mai vechi cronograf românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și Munteniei de Miron Costin; Gabriel Ștrempel - un cronograf
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
care, în fond, nu a atins decît marginal problema, scriitorii africani intervin cu toții în mod activ în controversa privitoare la cele Trei Capitole: dacă Fulgențiu era încă un scriitor din Africa vandală, scriitorii ce i-au urmat trăiesc în Africa bizantină și se orientează în mod predominant spre Constantinopol și spre chestiunile politice și, mai ales, religioase dezbătute acolo. Și Facundus, episcop de Hermiane, în civilizata provincie Bizacena, s-a ocupat de problema celor Trei Capitole, însă cu mult mai multă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se poate spune că limba greacă dispare cu totul din cultură. a) Viața lui Cassiodor Emblematică pentru aceste vremuri schimbătoare este figura lui Cassiodor, care a trăit foarte mult și a apucat atît epoca lui Teodoric, cît și pe cea bizantină și pe cea longobardă. Născut într-o familie nobilă în 485 la Squillace, în Calabria de azi, Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus, după ce a rostit cu mare succes panegiricul lui Teodoric în jurul anului 507, și-a început cariera în administrația regatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care avea să fie urmată curînd de o lungă perioadă de decadență culturală. Perioada lui Iustinian n-a fost, așa cum își dorise el, începutul unei noi ere, ci sfîrșitul unei mari epoci ajunse la apus” (G. Ostrogorsky, Storia dell’impero bizantino [1963], trad. it. Einaudi, Torino, 1993 [retip.], pp. 67-68). Și Charles Moeller a văzut în triumful florilegiilor și al dialecticii (care le permitea teologilor să pună de acord textele Sfinților Părinți pe baza unui sistem de definiții necunoscute acestora) trăsăturile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Christian Empire, Mowbrays, London, Oxford, 1966; J. Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The Monasteries of Palestine, 314-631, OUP, Oxford, 1994; L. Perrone, I monaci e gli „altri”. Il monachesimo come fattore d’interazione reliogiosa nella Terra Santa di epoca bizantina, Aug. 35 (1995 = Studi sul cristianesimo antico e moderno in onore di Maria Grazia Mara), pp. 729-761. - în privința dezbaterilor cristologice, fundamental este A. Grillmeier, Jesus der Christus im Glauben der Kirche, Herder, Freiburg i.B., 1979 și urm. (intenționează să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale spiritualității acesteia. Cititorul va trebui să înțeleagă că noi nu vom putea face decît cîteva referiri la originile și la răspîndirea sa inițială, dat fiindcă această problematică - extrem de complexă - e legată mai ales de literatura siriacă și de cea bizantină, și nu atît de istoria liturghiei. Din nefericire, detaliile evoluției imnului, de la originile sale pînă la epoca de mare înflorire care începe cu secolul al IX-lea, în cea mai mare parte nu ne sînt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Apost. Vatic., Città del Vaticano, 1967; K. Mitsakis, The Language of Romanos the Melodist, Beck, München, 1967; J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origines de la poésie religieuse à Byzance, Beauchesne, Paris, 1977; K.A. Trypanis, La poesia bizantina. Dalla fondazione di Costantinopoli alla fine della Turcocrazia, prefață de F. Montanari, ed. it. sub îngrijirea lui L.M. Raffaelli, Guerini e associati, Milano, 1990. Capitolul XX Istoriografia creștină greacă Cei mai importanți istorici greci din secolul al V-lea urmează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nella tarda antichità, Actele Colocviului de la Erice (3-8 XII 1978)..., Centro di Studi Umanistici, Messina, 1980, pp. 335-389; L. Cracco Ruggini, „Universalità e campanilismo, centro e periferia, città e deserto nelle Storie Ecclesiastiche”, ibidem, pp. 159-194; Idem, „Pubblicistica e storiografia bizantine di fronte alla crisi dell’impero romano (A proposito di un libro recente)”, în Athenaeum 51 (1973), pp. 146-183. 1. Filostorgios în plină controversă ariană ne poartă istoricul Filostorgios, care a participat la dezbatere ca laic, ceea ce constituie deja un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prudență în raport cu tendința de a înfățișa literatura română veche numai după influențele străine. Pe de altă parte, începuturile literaturii române însemnând un corpus de texte religioase preluate - prin filieră slavă - din Bizanț, el deplânge faptul că „strălucitele literaturi greacă și bizantină n-au dat mediului slav (și de acolo, literaturii române) decât în mod excepțional opere de un nivel superior”, cărturarii români din primele secole de existență a cuvântului scris în slavonă și mai târziu în română adăpostind în sbornice și
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
și M. Redmond, New Jersey, 1969; Substratum, București, 1970; Ochiul lui Zamolxe, pref. Emil Manu, București, 1972; Oglinda lui Cagliostro, pref. Eugen Barbu, Cluj, 1972; Călătoriile lui Sindbad marinarul, București, 1972; Levky, București, 1973; Stema din inimi, București, 1973; Scrisori bizantine, București, 1974; Țara ca meditație, București, 1975; Bunul cetățean Arhimede, București, 1975; Lunea cea mare, postfață Dinu C. Giurescu, București, 1977; Dans sub spânzurătoare, București, 1978; Ipoteca și alte povestiri, București, 1979; Lumea ca literatură, Timișoara, 1979; Vara și iarna
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
al voievodului, ori vistiernicul Oprea. Căutau probabil obiecte de preț pentru domnul lor, care, iubitor de fast și făcând figură de mare stăpânitor, îi trimitea dogelui un cal ce valora două sute de ducați. Un gust artistic sigur, ce aduna „moștenirea” bizantină lângă rafinamentul vest-european, dirija opțiunile voievodului în materie de lucruri de valoare. Pe unii istorici i-a surprins solia trimisă de N.B. la papa Leon al X-lea, pontiful deschis către luminile Renașterii, unde pleacă în 1519 Antonio Policalas, un
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoie și grea.” Este o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri față de sugestiile
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lui N.B., marchează rezultatul reelaborării în mediul românesc a propunerilor bizantine, țin de contribuția autorului, ce cunoștea în profunzime condițiile specifice ale societății românești. Spre exemplu, teoria stăpânitorului uns de Dumnezeu era un element de bază al doctrinei imperiale politice bizantine de care acum era nevoie, întrucât procesul politic pe care îl traversa Țara Românească țintea instalarea unei autorități voievodale puternice, stabile. Teoria bizantină și preceptele biblice îl ajută pe voievod să-și construiască un program aflat în opoziție cu cel
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
abstracțiune...”. Ca efect al „destinderii” de după Conferința de la Geneva (1955), beneficiază de un decret de grațiere și reintră în legalitate. În decembrie 1956 este angajat, prin concurs, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei, secția de artă medievală (bizantină). Elaborează un studiu despre pictura Bisericii Domnești din Curtea de Argeș (apărut abia în 1970) și începe o monografie despre mănăstirea Probota (arhitectură și pictură), manuscris confiscat de organele Securității. Arestat la 9 septembrie 1959, este condamnat de Tribunalul Regiunii a 2
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
dar mai ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt disprețuite, în multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență la tradiția arhitectonică, iconografică și muzicală bizantină. În van se aude glasul regelui David: „Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!” (Psalmi 80, 2). Oamenii care, printr-un simplu accident providențial sau în urma unor persistente căutări, au descoperit frumusețea slujbelor atonite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lubac prefera să descrie creștinismul nu ca pe o religie a Cărții, ci ca pe o religie a Cuvântului. Scolasticii au început să vorbească despre arhitectonica gândirii. Improvizația dialectică de tip socratic și retorica rafinată în protocoalele politice și ecleziastice bizantine și-au pierdut prestigiul. Începând cu secolul al XIII-lea, le-a luat locul obsesia pentru perfecțiunea geometrică a expunerii. Austeritatea argumentației de tip logic putea compensa cu greu lipsa de imaginație poetică și teologică, atât de pregnantă în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obiect al unui adevărat cult și, în același timp, subiect al unor înflăcărate - chiar dacă uneori oblice, esopice - discuții în sferele vieții private și publice ce se influențau reciproc în România lui Ceaușescu. Privind în urmă, acest produs incredibil al interacțiunilor „bizantine” dintre cultura înaltă și puterea politică a fost și mai uluitor atunci: în ciuda evidentelor sale mize și teze „antipolitice” (György Konrád), el a fost o carte publicată, nu un samizdat; cu tot impactul său public imediat și de durată, cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i „stilul pământului”, în timp ce ideea romană și cea bizantină, selectate prin afinitate, i-au determinat și precizat caracterele. Expresie a „sufletului colectiv”, definit prin sentiment cosmic, ataraxie și idealism, creația autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a Universității din Chișinău, o materie ce părea stranie În ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul, la Viena, În 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball. În 1926, el Începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
menționat, în fine, produsele aparținând oratoriei de amvon, domeniu care trebuie să fi fost bine reprezentat, căci prelați cărturari cu posibilități de a se exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
București, 1972; N. Lazarev, Istorija vizantijskoj zivopisi, I, Moscova, 1947; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, München, 1959; D. Fecioru și Dan Zamfirescu, Literatura bizantină și slavă în vechea cultură românească, RSL, 1963; S. Impellizzeri, La letteratura bizantina. Da Constantino agli iconoclasti, Bari, 1965; Istorija Vizantii, sub redacția lui S. D. Skazkin, I, Moscova, 1967; D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe (500-1453), Londra, 1971; P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. Silvia Panaitescu și Dan Zamfirescu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Finalizează, astfel, un al doilea proiect, în care investește cu devotament și caută a comenta cu obiectivitate în marginea izvoarelor parcurse (și citate), excepție mai fantezistul preambul ce tinde, în virtutea unui exercițiu încă agreat în epocă, la mitizarea îndepărtatelor origini, bizantine, ale neamului. Textul (datat în manuscris 1787 și editat, grație lui N. Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al unor „personaje” ca
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
bisericilor, boltirea naosului și pronaosului, dantelăria exterioară, forma acoperișurilor etc. Sunt îmbinate elemente de arhitectură populară cu cele venite din alte zone ale țării sau din culturi și civilizații diferite ale lumii. Elementele decorative sunt dovada relațiilor Moldovei cu lumea bizantino - balcanică. Planul triconc a apărut prima dată în Moldova la biserica Sfânta Treime din Siret. El s-a dezvoltat la comunitățile săsești din Moldova: la Baia, la Rădăuți și la Siret. Acet plan triconc dezvoltat la început în Serbia a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vopsită în culoare albastră, are ornamente florale aurii pe un fond marou și verde. Este așezată între altar și naos. Meșterii au închistrit mobilierul bisericilor cu motive geometrice și florale asemeni locuințelor lor. Au sculptat și păsări așa cum era arta bizantino - balcanică. Aceste flori sculptate au fost suflate cu aur și în culori vii așa cum sunt câmpurile înflorite. Mai apar la catapetesme împletituri și vreji serpuind, cum le găsim pe foile manuscriselor. Vrejii serpuitori sunt motivele florale așa cum sunt ele arătate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
întotdeauna de la gestul tău preferat cu mâinile la spate, gest după care orice copil, crede-mă, l-ar recunoaște imediat pe dictatorul Europei. Naoleon izbucni în hohote. Râdea ca în vremurile bune de la Malmaison. ― Ai cap, nu glumă! Cap de bizantină afurisită! (Se corectă imediat când observă sprânceana ridicată a pictorului.) Așa-i! Tu ești Dante Negro. Și MEN, pe deasupra. (Izbucni iar în hohote.) Apropo! Îmi amintesc că mi-ai scris ceva despre un atelier de pictură. Chiar ai pictat portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]