1,725 matches
-
de campanii împotriva arabilor și bulgarilor într-o încercarea de a mai recupa din uriașele pierderi teritoriale. Un război civil izbucnește în Imperiul Bizantin, de multe ori cu sprijinul arab al Califatului Abbasid. Cu ajutorul califului Al-Mamun, arabii conduși de generalul bizantin Toma Slavul au invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul, al doilea mare oraș al Imperiului, dar a fost
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul, al doilea mare oraș al Imperiului, dar a fost repede recucerit de bizantini. A urmat apoi Asediul Constantinopolului din 823 realizat de Toma, dar trupele sale nu au reușit să treacă de zidurile cetății și au fost forțate să se retragă. Arabii nu au renunțat la Asia Mică astfel încât în 838 au început
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cea mai mare putere din Europa, cu o politică bisericească marcată de relații bune cu Roma. Vasile s-a aliat cu Sfântul Împărat Roman Ludovic al II-lea împotriva arabilor, iar flota sa a curățat Marea Adriatică de raidurile lor. Cu ajutorul bizantin, Ludovic al II-lea a capturat în 871 orașul Bari de la arabi care înfințaseră aici Emiratul de la Bari. Orașul a devenit teritoriu bizantin în 876. Cu toate acestea, poziția bizantină în Sicilia s-a deteriorat, astfel încât la Siracuza a apărut
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Sicilia a rămas sub controlul arab până la invazia normanzilor din 1071. Deși Sicilia a fost pierdută, generalul Nicefor Focas cel Bătrân a reușit să recucerească Taranto și cea mai mare parte din Calabria în 880. Creta a fost recucerită de către bizantini în 960 și a fost pierdută în 1204 în mâinile Republicii Venețiene în timpul Cruciadei a patra. Succesele din Peninsula Italică au dus la o nouă perioadă de dominație bizantină în peninsulă. Mai presus de toate, bizantinii au început să aibă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a fost recucerită de către bizantini în 960 și a fost pierdută în 1204 în mâinile Republicii Venețiene în timpul Cruciadei a patra. Succesele din Peninsula Italică au dus la o nouă perioadă de dominație bizantină în peninsulă. Mai presus de toate, bizantinii au început să aibă o prezență puternică în Marea Mediterană, în special în Marea Adriatică. După ce a pus capăt conflictele interne, Vasile al II-lea a lansat o campanie împotriva arabilor în 995. Războaiele civile bizantine au slăbit poziția imperiului în est
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Read scrie că, prin 1025, teritoriul bizantin „"se întindea de la Strâmtoarea Messina și nordul Adriaticii în vest, până la Dunăre și Crimeea în nord, și până la orașele Melitine și Edessa dincolo de Eufrat în est."” Sub conducerea lui Vasile al II-lea, bizantinii au format o serie de provincii bizantine (themata) noi, care se întindeau de la nord-est de Alep (protectorat bizantin) la Manzikert. În cadrul acestui sistem de guvernare militar și administrativ, bizantinii puteau forma, teoretic, o forță de cel puțin 200.000 de
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
dincolo de Eufrat în est."” Sub conducerea lui Vasile al II-lea, bizantinii au format o serie de provincii bizantine (themata) noi, care se întindeau de la nord-est de Alep (protectorat bizantin) la Manzikert. În cadrul acestui sistem de guvernare militar și administrativ, bizantinii puteau forma, teoretic, o forță de cel puțin 200.000 de oameni, deși, în practică, aceștia erau plasați strategic în tot Imperiul. Datorită lui Vasile al II-lea, Imperiul Bizantin a atins apogeul său pentru următoarele patru secole. Războaiele bizantino-arabe
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel a lansat o expediție în Egipt înpreună cu Amalric. Această campanie ambițioasă lui Manuel era o demonstrație de forță a Imperiului Bizantin; acest lucru implica o flotă de peste 200 de nave echipate cu arme de asalt și cu focul grecesc. William din Tyr a fost foarte impresionat de navele de transport de mare capacitate folosite pentru transportul cavaleriei din Armata Comneniană. Strategia
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din această provincie bogată a Imperiului. Această invazie ar fi putut primi sprijin și din partea creștinilor nativi de religie coptă care au trăit sub conducerea islamului timp de peste cinci sute ani. Cu toate acestea, lipsa de cooperare între cruciați și bizantini au pus în pericol șansele de cucerire a acestei provincii. Flota bizantină plecase cu provizii numai pentru trei luni: în momentul în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în momentul în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după o primă încercare ineficientă de a captura Damietta. Fiecare parte a acuzat reciproc pe cealaltă de eșec, dar și bizantinii și cruciații știau că depind reciproc unii de alții: alianța a fost menținută și planuri viitoare au fost făcute, planuri din care în cele din urmă nu s-a înfăptuit nimic. Sultanul selgiucid Kilij Arslan al II-lea a folosit
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
fiind ultimul împărat bizantin care a fost cu adevărat un aliat al cruciaților. Ca orice război de o asemenea amploare și durată, conflictul bizantino-arab a avut efecte pe termen lung, atât pentru Imperiul Bizantin cât și pentru statele arabe implicate. Bizantinii au suferit pierderi teritoriale uriașe, în timp ce arabii au obținut un control puternic asupra Orientului Mijlociu și Africii. Politica Imperiului Bizantin s-a schimbat, de la recucerirea occidentală a lui Iustinian s-a trecut la o poziție defensivă în primul rând, la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a dus Biserica latină în brațele francilor. Astfel s-a speculat că regele franc Carol cel Mare a fost un produs indirect a lui Mahomed: Succesorii Sfântului Imperiu Roman al lui Carol cel Mare vor veni mai târziu în ajutorul bizantinilor sub Ludovic al II-lea și în timpul cruciadelor, dar relațiile dintre cele două imperii au fost tensionate: conform textului Cronicii Salerno știm că împăratul Vasile a trimis o scrisoare plină de furie omologului său din vest în care îl certa
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
atacurile, ajungând să controleze practic întreg teritoriul dintre Haemus (Balcanii) și Dunăre, iar slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins cu greu de bizantini. În 1076, Principele Croației, Dimitrie Zvonimir este încoronat rege, ca vasal al Papei, de legații lui Grigore al VII-lea, iar în 1077, Mihail al Zetei primește și el din partea Romei coroana regală. Mihail al VII-lea a fost căsătorit
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
adus din India) era folosit după învățăturile caligrafilor perși. În cazul anluminurii precarolingiene, se află câteva caracteristici ale decorației paginii, specifice predilecției locale pentru un tip ornamental derivat dintr-o tehnică anume: la lombarzi - "entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
medieval și instituțiile sale. 3.1 Termeni istorici, concepte, probleme de atins: - jude, cnezat, voievodat, descălecat, "țară"; - domnie, dinastie, sfat domnesc, mitropolie; - curtea domnească, "oastea cea mare"; - adunarea țării, comitat, ținut, județ, district, scaun; - instituțiile statale între două modele: cel bizantin și cel occidental. 3.2 Conținuturi: - Transilvania de la voievodat la principat. Semnificația întemeierii statelor medievale Valahia, Țara Moldovei, Dobrogea. - studiu de caz: Diploma Cavalerilor ioaniți. Țările Române și statele vecine între diplomație și confruntare. 4.1 Termeni istorici, concepte, probleme
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
Datorită faptului că în latină ordinea cuvintelor este relativ liberă, înțelesul este în final același. Există însă și alte variante care cuprind modificări de genul: Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
uz în situații când folosirea coasei este incomodă puținii supraviețuitori au fost închiși în rezervații cele mai multe dintre posesiunile sale sunt imaginare dar pot fi furate această teză absurdă nu a fost dezvăluită telespectatorului imediat în toate riturile răsăritene în afară de cel bizantin capa a înlocuit definitiv felonul vechi alții susțin că bătălia înseamnă doar respingerea unui raid și nu a fost un eveniment marcant de altfel capitala este centrul religios al țării precum și un centru important al întregului cult budist produsele rezultate
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Danemarca. Regele danez Knud cel Mare a cucerit Norvegia (în sec. XI). După moartea lui, Norvegia și-a recăpătat independența. În 1245 regele Haakon IV a cucerit Islanda. În anul 1071, contele normand Robert Guiscard a cucerit sudul Italiei de la bizantini și Sicilia de la arabi și a întemeiat un regat normand care cuprindea aproximativ aceleași teritorii ca Regatul celor două Sicilii din sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund de Taranto, fiul lui Guiscard, și nepotul său Tancred
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
în fruntea a 30.000 - 50.000 de bulgari în delta Dunării, pe insula Peuce. În tot acest timp, Constantinopolul era asediat de califul arab, Muawiyah I (674 - 678), permițându-i lui Asparuh să se pregătească pentru atacul inevitabil al bizantinilor. După ce asediul a fost ridicat, împăratul Constantin al IV-lea strânge în grabă o armată și pornește înspre noul așezământ al bulgarilor în 680. Forțat să-și abandoneze armata din cauza unor afecțiuni, moralul trupelor sale scade drastic. Forța bizantină dezorganizată
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
conduce un raid peste munți în provincia bizantină, Tracia, în 681, iar Constantin al IV-lea decide să încheie un tratat, prin care Imperiul Bizantin plătea un tribut anual. Aceste evenimente au marcat stabilirea statului bulgar și recunoașterea acestuia de către bizantini. În tradiția târzie, Asparuh este creditat de construirea marilor orașe precum Pliska și Silistra, și a unuia dintre zidurile bulgare de la Dunăre la Marea Neagră. În timp ce caracterul tribal și hegemonic a statului bulgar, în primele secole după înființarea acesteia este evident
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
Constantinopol, la bordul corăbiilor venețiene. Au debarcat și au făcut tabăra. După un atac naval și terestru, au cucerit Constantinopolul. Cruciații au cerut plata a 200 000 de mărci și s-au retras așteptându-și banii. În ianuarie 1204, nobilii bizantini au ridicat obiecții la suma colosală și s-a ajuns la un asediu scurt, în aprilie 1204. Cruciații au recucerit capitala bizantină și au jefuit-o cu violență. În urma acestei victorii, venețienii au fondat Imperiul Latin de Constantinopol, care a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
și armeni, creștini aparținând cultelor Bisericilor Ortodoxe Iacobite și Armene. Pe lângă aceștia mai erau în număr mic greci ortodocși, musulmani și catolici. Primul conducător independent al Edessei a fost Thoros, fiul lui Hetum, mercenar armean de origine, ofițer în slujba bizantinilor apoi trecând de partea musulmanilor. Acesta este numit guvernator al orașului în 1094 de către sultanul selgiucid al Damascului. Profita de ocazie și întărește zidurile proclamându-și independența. Trupele turce și armene staționate în zona încep un asediu de 2 luni
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
Veneției, între 1451 și 1807. În secolul al VIII-lea se pun bazele șantierelor navale din laguna. Astfel, Veneția ajunge treptat o importanță putere maritimă, concurând cu alte orașe-republică precum Amalfi, Pisa sau Genova pentru a controla comerțul dintre franci, bizantini și orient. Din anul 992 datează prima reprezentanta comercială a Veneției la Constantinopol, din 1082 primele privilegii comerciale acordate republicii de către împăratul Alexios I Comnen. Prin cucerirea Dalmației (998-1001) Veneția devine o supraputere a mării Adriatice. Victoria asupra piraților dalmați
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Colțurile clădirii sunt evidențiate prin turnuri scunde („torreselli”). Fațadă este structurată în întregime de arcaturi și este bogată în ornamente precum basoreliefuri, tondi sculptați și creneluri. În evul mediu palatul era renumit pentru luxul sau; astfel, el a servit împăratului bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul drept reședința, în anul 1438. Din 1621 până în 1838 palatul a fost închiriat de către reprezentanții comerciali osmani. Astăzi palatul adăpostește colecțiile Muzeului de Istorie Naturală. Unul din cele mai vechi palate este Că' da Mosto
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
tainiță, al cărei loc a devenit cu vremea necunoscut și unde s-ar afla până în ziua de astăzi. În anul 614 biserica a fost distrusă de către perșii Sasanizi, care au ocupat temporar Palestina, fiind în cele din urmă, alungați de către bizantini. Oastea bizantină a fost și ea, în cele din urmă, nevoită să se retragă din oraș și Ierusalimul a căzut în mâinile arabilor musulmani. Prin anul 796 oșteni arabi au pătruns în mănăstire și au omorât pe toți călugării, inclusiv
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]