466 matches
-
pot fi complexele noastre cotidiene și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat dar sigur instinct al supraviețuirii, mintea o ia razna, comportamentul devine ciudat. Bizareriile, excentricitățile, sofisticările par seducții învăluitoare. Și culmea, ne mai căutăm și filiațiile. Ca și cum am mai avea nevoie de vreo justificare în noianul acesta de experiențe și împliniri fără formă și fără fond (în limpede opoziție cu entelehia aristotelică). Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scriere“, dar sistemul ortografic recomandat menține, în chip straniu, o slovă chirilică solitară: . „Noi plânserăm prin jealbă către igemonie, / Iar domnul ne trimise la nalta Eforie. / Această Eforie pe toți ne împăcă, / În polcul lui az-buche păstrând pe î și .“ Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece“ (Literile în țeara Românească, în Foiletonul Zimbrului, 1856, nr. 5). O nouă hotărâre a Eforiei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tandră, când disprețuitoare, mândră sau distrată; se vede bine că nu este expresia nici unei stări interioare, ci doar o afectare, pentru a fi mai emoționantă, mai impozantă etc. Ora când se gătește, când mănâncă, ora vizitelor sale, totul poartă pecetea bizareriei și a capriciului, fără deferență față de cei care îi sunt superiori, fără considerație sau politețe pentru egalii săi, fără blândețe sau omenie pentru servitori. E temută și urâtă de toți cei siliți să trăiască în preajma sa. Nu același lucru se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un amestec de atâta bine și de atâta rău, că n-ai putea avea pentru ea nici un sentiment bine hotărât: place, șochează, este iubită, este detestată, oamenii o caută și o evită. Ai putea crede că ea transmite și celorlalți bizareria caracterului ei. DUCESA DE CHAULNES Spiritul Doamnei ducese de Chaulnes este atât de ciu dat, încât este cu neputință de definit: el nu poate fi comparat decât cu spațiul; are, ca să spunem așa, toate dimensiunile lui, adâncimea, întinderea și neantul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu punga: una dintre băieri o ținea generozitatea, cealaltă zgârcenia. Geniul său, făcut totodată pentru scena lumii și pentru o scenă de bâlci, reprezenta o mantie regală îngemănată cu un veșmânt de arlechin. Era omul extremelor, omul care, după 1. Bizareria care a infectat întregul caracter al lui Napoleon se regăsește și în ceea ce urmează să spun. Același om care primise în dar de la natură o prețioasă facilitate de exprimare părea lipsit de capacitatea de invenție prin faptul că se repeta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
totalitarism mai ales în sens stomacal și epidermic; alții și în sens medical, al informației, al fricii. Încet, sentimentul terorii în fața lipsurilor de toate felurile: hrană, căldură, electricitate, siguranță personală, ca să nu mai vorbim despre frustrările afective, culturale sau de bizareria numită împlinire omenească, a devenit un sentiment încercat de peste douăzeci și două de milioane de români. Era să nu nimerești scara că s-a luat curentul, să n-ai cu ce încălzi ciorba, să n-ai cum usca un scutec
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
doica sa Eugenia a descoperit ciliciul pe care îl folosea contele. Viața creștină a contelui era mult mai admirabilă și extraordinară: frecventarea zilnică a sacramentelor, învățarea catehismului la copii, cititor pasionat al Sfintei Scripturi, vizita la bolnavii spitalului. Acum, aceste bizarerii au creat în jurul contelui Francesco o alură de admirație, uimire, perplexitate. Întâlnirea cu don Calabria era inevitabilă. Pentru prima oară s-au întâlnit la parohia San Lorenzo, unde tânărul Calabria asista copiii de la oratoriu. Dar cel mai frecvent au avut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
George Sand, E. Sue, Al. Dumas-fiul, Walter Scott). Romanul Misterele Bucureștilor seamănă însă în mod izbitor cu Misterele Londrei de Paul Féval, însușindu-și până în amănunt intriga, personajele, atmosfera, toate specifice, de altfel, romanului-foileton occidental. Adaptarea este forțată, pornind de la bizareria numelor proprii până la descrierea moravurilor. Mediocru, construit șubred pe ideea de frescă a unui mediu social, este și romanul Muncitorii statului. B. a scris, de asemenea, foarte multe piese de teatru. Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni (1858) figurează printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
se Îndrepte către moarte. Dar lucrul straniu era că mă căsătorisem de puțină vreme cu Rosamund, una dintre studentele lui Ravelstein. Iar el era atât de paradoxal, Încât un efect al prieteniei noastre consta În faptul că devenisem inconștient de bizareria condiției mele - că la șaptezeci și ceva de ani mă Însurasem cu o fată tânără. - E ciudat numai când privești lucrurile din afară, mă consola el. S‑a Îndrăgostit de tine și de asta nimic n‑a mai putut‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și la el. Și În timpul slujbei de pomenire - izkor - mi‑au Încolțit chiar gânduri legate de portretul pe care Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În Statele Unite la jumătatea anilor cincizeci ai secolului recent Încheiat, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea În fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, Încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă Întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
este frecvent întâlnită; fondul ei se grefează pe starea de inactivitate și indiferență a tânărului față de viață și față de propria sa persoană, iar pe de altă parte, pe discordanța acestuia în raport cu realitatea; tinerii sunt ursuzi, izolați, apatici, inactivi, indiferenți, prezintă bizarerii, manierisme, inafectivitate cu o stare discordantă, izolare autistă; paranoicii; tendințele paranoice constau într-un orgoliu funciar, constituțional, manifestat prin egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a perverșilor; imposibilitatea perverșilor de a duce o viață socială în comun cu ceilalți indivizi, datorită inadaptării lor, imposibilității de a găsi puncte de interes comun, de a se putea pune de acord; viața perverșilor este o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte și crime, expertize, condamnări, internări, încarcerări, dezertări, simulări, parazitism spitalicesc sau azilar, alcoolism și toxicomanii, vagabondaj; caracterul ireductibil al tendințelor perverse, recidivismul și incorijibilitatea acestora. 5. Măsuri de psihoigienă Domeniul discutat este deosebit de important, vast și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
limbajul vorbit. În cazul în care acesta este prezent pot apărea anumite caracteristici stranii: ecolalie spontana sau tardiva (repetarea cuvintelor sau frazelor), inversarea pronumelui ("tu" pentru "eu"), idiosincrasii (inventarea cuvintelor), întrebări obsesive. De asemenea, intonația și accentul pot fi anormale. Bizarerii comportamentale Stereotipiile sunt mișcări repetitive mecanice care au ca scop autostimularea sau detensionarea (ex. fluturatul mâinilor, legănatul etc.). Autoagresivitatea copilul recurge la un astfel de comportament pentru a se autostimula sau pentru a manipula adulții din jur (ex. lovirea coapselor
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
trebuia să se petreacă acolo, căci acum se auzi cornul de alarmă al slujitorilor". În tot acest timp, amantul "se înălță pe treptele verandei, înfășurat în blana cenușie, de culoarea nopții însăși". Silueta are contururi fantomatice în mintea înclinată spre bizarerii a femeii (ea însăși descrisă, prin contrast, în tonuri albe, dar la fel de spectrale), care-l îndeamnă, înspăimântată, să plece. Nepăsător, Dinu o îmbrățișează, iar zeul tuturor neliniștilor, "frigul, care-o mângâia cu degete reci prin haina subțire, o privi râzător
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cunoscute ce determină modul ei de a acționa 115, și în al carei domeniu "mințile universale", "capetele inventive" (cum au fost Newton și Leibniz, pe care filosoful îi pomenește, ca și așa-numiții "copii-minune") reprezintă doar cazuri de excepție, ciudățenii, "bizarerii bune pentru colecția naturalistului"116. Spre deosebire de poezie, în sfera științei, distanța dintre instructor și discipol este suprimabila. Acesta din urmă poate ajunge să acumuleze tot atâtea cunoștințe că și maestrul sau (sau chiar să-l depășească), întrucât, datorită universalității lor
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nimic altceva. I. debutează individual abia după 1990, cu Texteiova (1992) - o carte inclasabilă generic, așa cum o sugerează și titlul. Cu toate acestea, autorul este menționat, de la început, drept unul dintre componenții nucleului tare al grupului textualist. Explicația acestei aparente bizarerii este producția abundentă de texte programatice ale lui I. Spre sfârșitul decadei a noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste ca „Vatra”, „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
intenționează să meargă mai departe și să guste din rîvnitul vin de Amontillado! Sesizîndu-i obtuzitatea, Montresor își permite chiar să se joace puțin cu focul. Îi cere lui Fortunado să renunțe la efort, întrucît locul e prea umed (o altă bizarerie, să spunem, "venețiană": catacombele se află sub apă, sub un rîu mai precis, iar pereții lor sînt, ca atare, plini de igrasie!). Plusează ipocrit: "Ești bogat, respectat, admirat, iubit, ești fericit, cum am fost și eu odată." Să pretindem, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fază inițială a formării sale, ulterior, decăzut psihic și intelectual, prin exersarea unui neo-nazism obscur și solitar), Steve Richards (tînăr de culoare, viitoare victimă a obsesiilor rasiste ale lui Harding) și Claire Newman (viitoarea soție a lui Phip Chase). Singura bizarerie comportamentală, manifestată de Ben, rămîne iubirea constantă pentru Cicely Boyd, o persoană cu structură emoțională mai degrabă rudimen tară, imposibil de asociat standardelor intelectuale, auto impuse de protagoniști. Destinele tinerilor se intersectează cu atmosfera politică și socială a anilor șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de compor tament și atitudine, prin simpla atingere a unor electrozi de diverse zone ale creierului, prezumitv responsabile de variantele manifestaționale ale caracterului). Se vede că, uneori, nu trebuie să te aventurezi pe Marte pentru a te confrunta cu marile bizarerii ale Universului. E de ajuns să te privești în oglindă. Amintitul profesor american Antonio Damasio -, specialist în neurobiologie și șef al Catedrei de Neurologie de la Universitatea din Iowa, publică, în 1994, pornind de la acest caz istoric (intersectat, desigur, cu revelațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
printre rânduri. Numai că libertatea în această perioadă înseamnă libertatea de a scrie pe temele politicii oficiale, fără să se redea starea de fapt a societății. Scriitorii profită de pe urma confuziei ideologice și se îndreaptă spre trăirile și zbuciumările individului, spre bizareriile vieții, spre hazard. Deși în această perioadă literatura se reînoiește, teama reînghețului persistă. Prigoana literaților, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Pentru a putea scrie clar, autorii trebuie să fie convinși că "liberalizarea va fi un proces mereu deschis
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
politic"324. Dezacordul nu este asupra definiției romanului politic, ci asupra detaliilor. Nicolae Manolescu susține că romanul politic oferă informații asupra realității istorice, că scriitorului i se cere curaj și talent, idei contrazise punctual: în România, istoria recentă este o bizarerie totalitară, iar cititorului "i s-a cerut să creeze prin cuvinte o realitate inexistentă"325, lui Mihail Sadoveanu nu îi lipsea talentul, ci forța de a spune adevărul. Dezbaterea nu se oprește aici: Monica Lovinescu oferă drept exemplu "doi scriitori
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de a se împărtăși stilistic din acele ilustre surse, într-o fericită potrivire de ritm și suflu revelator. Bacovia, de pildă, este un acrobat pururi învingător al tentațiilor de a face saltul în gol, adică în non-poezie sau ridicol, în bizarerie sau grotesc, de unde și intensitatea halucinantă (geniul, și mai puțin talentul) a elaborării pașilor pe sârma (portativul) suspendată a recitalului. Actor în jocul aparenței și esenței, Bacovia face figură de diletant, deși dă probe copleșitoare de profesionalism, locul său în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată cu bucată, ca în vederea obținerii unor polimeri sintactici cât mai lungi și mai ceremonioși. De aceea, fastuos prin preferințe și straniu prin bizareriile stilistice la care ține ca la ochii din cap, criticul aduce cu un scormonitor căutând mereu cizelarea formei, presărându-și propozițiile cu trufe menite gustului cunoscătorilor. Acesta e motivul pentru care, la Grigurcu, sensul semantic al cuvintelor nu se suprapune
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
Bogoiu și despre călătoriile lui, simple jocuri de autoprotecție în care beneficiarul lor crede cumpănit, anunțînd intrarea în convențiile modernității. Dincolo, oarecum, de modernitate, la pragul unei alte tranziții (spre ce? spre unde?), călătoriile lui Dimov sînt de-aceeași sorginte. Bizarerii blajine, desprinderi colorate de o lume tot mai cenușie. Cărora nu li se poate găsi nici fantasticul-fantastic, nici miza unei înfruntări pieptișe cu realul, ci doar o plăcere a rătăcirii printre lucruri bineștiute, ca și cînd le-ai confunda, pe
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]