463 matches
-
-și exerseze corzile vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a iscusinței lexicale și adoptă „poezia suflată“, a cărei sursă e în afara lui. Poetul devine astfel receptaculul unui daimon al cărui timbru nu e din lumea aceasta, de aici bizareria seacă, fără virtuți estetice, a noilor versuri. Apogeul acestei etape stă în Noduri și semne, tom pe lîngă care criticii trec cu aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
spunem adio. Cu rarisime excepții (,magistrul din Cajvana" e una dintre ele), autorii și autoarele care au făcut din sex cheia de boltă a universului lor ficțional urmăresc secretele și secrețiile propriilor personaje cu maximă încordare, cu o neobișnuită gravitate. Bizareriile și perversiunile sexuale sunt descrise cu o răceală clinică și într-un mod pe cât de meticulos, pe atât de artificial, ca și cum mai multe dintre degetele scriitorului ar fi ocupate cu răsfoirea unui manual al pozițiilor amoroase. Diferența dintre D.H. Lawrence
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
de lemne) (1984) și Auslöschung (Dispariție) (1986) - se află ca protagonist un Geistesmensch, un intelectual de formație științifică ori artistică, în jurul căruia se construiește perspectiva operei. Inși izolați, refuzând comunicarea cu semenii, ei se autocondamnă la neputință și fatalism prin bizareria comportamentului lor. Un savant se consideră în felul său și Reger, eroul romanului Alte Meister (Vechi maeștri) (1985); Premiul Médicis pentru versiunea franceză, 1988), umanistul care nu se poate gândi la foiletoanele sale muzicale destinate ziarului londonez ,Times" decât în
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
în accepția ei convențională, care să sublinieze astfel granița dintre public și lumea imaginară pe care le-o propun, pentru ca apoi, tocmai arătîndu-le-o, să îi determin să o transgreseze printr-o sutură solidă? În ceea ce privește Dogville, răspunsul este da. Spre deosebire de Manderlay. Bizareria este că primul trece testul pariului folosindu-se de numeroase artificii de filmare și montaj dar lipsindu-se pe cît posibil de obiecte. Din nou, inversul i se aplică lui Manderlay. Acest lungmetraj are însă circumstanțele atenuante rezultate din așteptări
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
mai bune schimburi de replici din scenariu, dar fiind tratată mult mai bref. Drept care nu mai e contrapunct, nu o mai echilibrează dramatic pe prima, pur și simplu, una iese la rampă, cealaltă ocupă mereu planul secund. Aici intervine o bizarerie: prin "anomalia" împărtășită, cele două relații se anulează. Să ne înțelegem: nu m-aș fi așteptat în vecii vecilor la ceva scandalos în acest sens. Doar că transgresiunea putea avea ceva greutate, odată conștientizată ca atare de personaje sau măcar
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia e cea mai disprețuită de către
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
este să le dea glas în public, Tom își lasă prietena când se înamorează de altă femeie, dar nu o înșeală. Până și vampa interpretată de Johansson nu e atât vampă, cât victimă, și cu, siguranță, nu lipsită de scrupule. Bizareria e că, făcând o comparație cu clasicele povești de parvenire, Chris e singur cuc. În cele obișnuite, există cineva care să se apropie sau să fie egal cu protagonistul în termeni de duplicitate. Aici nu e nimeni. Un motiv în
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
vă mint când susțin că peliculele asupra cărora vreau să zăbovesc (cu excepția uneia) sunt noutăți video și DVD. Cel puțin le-am închiriat la prețul destinat filmelor de-abia sosite. Toate însă, nici o excepție aici, mi se par remarcabile prin bizareria lor, dar și prin faptul că sunt cumva "de graniță", se întind către artă fără a ajunge acolo. Elementele lor, luate separat, provoacă și intrigă, dar, luate per ansamblu, peliculele sunt mai puțin decât ar fi putut fi, tind să
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
la activ: trece de la o situație abominabilă la un happy end greu de imaginat cu succes și într-un mod plauzibil. Ultimul cuvânt e cel puțin problematic în contextul în care cel puțin jumătate din film constă în halucinațiile protagonistului. Bizareria e că unele sunt perfect realiste, cu toate că personajele mai fac schimb de identități - merită să vezi distribuția de la sfârșit, aproape fiecare are la activ două roluri - greu de distins de ce se întâmplă de fapt, în timp ce altele sunt plasate într-un
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
strategia lui Nicolae Cristea - trebuie recompensat pentru performanțele obținute..."( în 27.02, DH). Așa că... S-a lăsat liniștea, deși Haralampy urmărise emisiunile sub teroarea unui zbucium din ce în ce mai accentuat, pe față trecându-i, la intervale destul de regulate, toate culorile spectrului solar. Bizareria a fost că, în timpul ultimei emisiuni ,Nașul", luminându-se la chip fix ca Mircea Geoană când a aflat dintr-o știre tv de expirarea stagiaturii sale de prostănac și de promovarea, de către Ion Iliescu, în organigrama șantierului de construcție a
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
Contestarea totală a lui Nichita Stănescu, a lui Marin Preda, a lui Nicolae Breban sau a lui Marin Sorescu mi se pare o curiozitate de același fel cu contestarea lui Arghezi, a lui Blaga sau a lui Rebreanu: o simplă bizarerie. Evident că un critic are tot dreptul să nu agreeze literatura unuia sau altuia dintre cei menționați, dar dacă un mare scriitor nu e pe placul lui și criticul își exprimă acest dezacord nu înseamnă că face revizuire de canon
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
cel mai adesea o corvoadă cu mult peste puterile lor. Și totuși, cursurile lui Ianoși nu duceau lipsă de auditoriu. Mai toți făceam efortul ca, trezindu-ne cu noaptea în cap, să ajungem la facultate la ora opt. A doua bizarerie era legată de înfățișarea acestui profesor de mare clasă. Intra în amfiteatru cu un pas vioi și energic, al cărui ritm contrasta cu înfățișarea trunchiului său încovoiat. O cifoză masivă și ireductibilă, semn al miilor de ore petrecute în scaun
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
Galliano, Piazzola și compoziții proprii - creator al unei senzații de melodică irizată și arcul timbral care-ți inducea imaginea auditivă a unui Paris suspendat în suprarealism. Duminică a venit rândul unei formații cu un nume la limita dintre jazz și bizarerie, The Incoming Growl, pentru care idea de improvizație se extinde de la jocul cu structuri pur muzicale, la includerea citatelor din realitatea imediată mainstream ca premise pentru un performance energetic și dement. Saxofonistul Eddie Neumann, contrabasistul Michael Acker și Tavi Scurtu
Cronica Cafeteca Jazz Weekend [Corola-blog/BlogPost/96651_a_97943]
-
De atunci s-a arătat că motivul războiului din Irak era fals. Este o minciună? Mai degrabă este vorba despre un corp românesc, o construcție patetică inexactă al cărei rost este afirmarea și sondarea realității care te depășește." (p. 5). Bizareria țipătoare a acestei echivalări, care înfige o savuroasă insignă de românism pe reverul președintelui Statelor Unite, ar putea fi îndreptată printr-o simplă corecție de literă. Înlocuind românesc cu romanesc, vom ajunge, dacă nu la adevărul strict, atunci la ficțiunea pe
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
fusese expediată cu peste treizeci de ani în urmă. Iată în fața mea o scrisoare îngălbenită, cu timbru de 55 de bani, de la o persoană căreia i-am pierdut urma (urma în viața mea). Mai citisem în presă despre astfel de bizarerii, în presa străină. Eram însă convins că Poșta Română nu procedează astfel - dacă se găsește o scrisoare căzută undeva între perete și masa de sortare, scrisoarea va fi mai mult ca sigur aruncată la gunoi, cea mai bună rezolvare. N-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
186), "deprimat, năucit" (p. 179) sau, ca o ultimă degradare: "o, sunt așa caraghios; mi-e sufletul spart; curg toate stelele" (p. 188-189). Deprimarea are simultan o dimensiune poetică și una metafizică. Personajul dezmembrat și descompus interior are conștiința propriei bizarerii și a singurătății iremediabile (p. 198-200). O consolare ar fi că toată această invenție, întreg jurnalul lui Călin Adam și desfășurarea experiențelor sale dezolante ar fi putut decurge dintr-o "năzdrăvană imaginație": Se pare că am fost victima visului. Amestecul
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
știe... Oricum, doamna conferențiar dr. Alexandra Enache, medic primar de medicină legală și licențiat în științe juridice, membră a echipei de medici de la Institutul de Medicină Legală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara, confirmă că cele relatate, dincolo de bizareria adesea tragicomică a faptelor, conțin din păcate și un sâmbure de adevăr dintre cele mai crude, mai cu seamă dacă luăm în calcul condițiile din vremurile amintite. Tot de la dânsa aflu că asemenea cazuri, e drept mai rare, se semnalează
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
și Împărțit la 2, adică 1,61803... și urmează o infinitate de zecimale care - atenție! - nu se repetă niciodată. Și să știi că au fost calculate până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar... Caracterul său magic este accentuat de bizareria că, făcând raportul dintre termenii succesivi ai șirului lui Fibonacci - și el amestecat În suita de enigme care face farmecul și suspansul Codului lui Da Vinci - ,rezultatul tinde spre misteriosul 1,618034... Știi ce este cu acest șir al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai facem doi pași, apare și cea de a patra zecimală corectă: 233/144=1,618055. După alți trei, se ivește și a cincea: 987/610=1,6180327. Și așa mai departe. Trebuie să recunoști că această, să-i spunem, bizarerie matematică nu poate fi pusă doar pe seama hazardului. Pe de altă parte, apariția lui phi (simbolul lingvistic al numărului de aur) În atâtea alcătuiri diverse ale naturii Îi accentuează misterul și conferă argumente suplimentare tezei despre esența sa divină. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
N-are rost să ți-l descriu, pentru că n-avea nimic special și, oricum, altceva e mai important. Pe fotoliul rabatabil din spatele mesei plasate În mijlocul Încăperii se afla așezat cineva, un bărbat, din câte am putut să-mi dau seama. Bizareria consta În faptul că insul era aplecat În față, cu fruntea sprijinită pe brațele Îndoite pe masă. Probabil că, În timp ce lucra, obosise, redusese lumina, Își așezase capul pe mâini să se odihnească puțin și adormise În poziția aceea incomodă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți uneori și de un fir de pai, nimic de zis, cu condiția ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
greu de Înțeles era Însă modul radical diferit În care Corbu senior se comporta față de progeniturile sale: pe cât de indulgent și de tolerant cu Nicolae, mezinul, pe atât de sever, de aspru și de rigid cu fiul cel mare, Sebastian. Bizareria consta În faptul că, dintre cei doi, nu Nicolae, ci Sebastian Îi semăna foarte mult tatălui, și fizic, și comportamental. Era un familist convins, liniștit și ascultător, Îi plăcea să muncească și nu agrea excesele. Terminase agronomia (dar nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curiozitate a spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la cale ceva rău, un rău la care, fără să știu, eram, poate, părtaș, trebuia să mă mai trezesc amestecat și Într-o bizarerie cu comori, masonerii și femei misterioase, prevăzute cu secrete la purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma, care dăduse lovitura la clubul ofițerilor germani din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca-n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce mai Înotau noaptea În cada noastră emailată din baie) și să-l udăm cu șampanie franțuzească adusă de la același club „Drei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vrea să te Întreb eu pe dumneata. Francezul părea că vrea să câștige timp. - În călătoriile mele, am văzut lucruri poate și mai ciudate. Am văzut umbrele jinn-ilor, diavolii păgânilor, dând târcoale printre pietrele lor aprinse. Dar, cu siguranță, nici o bizarerie cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În camera tezaurului unui Împărat. - O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]