1,137 matches
-
Ponchon. "Împrumutat" e un eufemizm, desigur; un eufemizm consacrat încă: împrumuturile aceste nu dau niciodată loc la restituire.) Pe când citea una din aceste cronice, maestrul îmi făcu într-o zi observațiunea aceasta: De ce subliniezi cuvintele pe al căror efect te bizui? Vreai să deschizi ochii proștilor care te vor citi?... Află, dragul meu, că vorbele de spirit nu sunt pentru proști. Și învață de la mine, că nu e bine, când scrii ceva, să te gândești că scrii pentru proști... E drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării domnitorului și a suitei lui, dar iată că Ștefan gândise altfel. Rămăsese pe loc, aproape fără protecție, trimițând toate forțele disponibile spre Dunăre. În acest caz, gândi Ali, era posibil ca voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a pregătit pentru luarea în stăpânire a teritorielor hărăzite ei de Conferență o oștire de 30 000 de oameni. Se zice chiar că guvernul grecesc nu ar dori decât să stabilească odată Conferența linia de graniță și apoi s-ar bizui singură, întemeindu-se pe propriele-i forțe, să intre în stăpânirea nouălor granițe. Oricine poate înțelege că lucrul încetează de-a fi serios din momentul ce totul se încheie la această bizuință, pentru că în orice caz a lua cu 30 sau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încurcăturilor de Shakespeare. S-au păstrat în manuscris transpuneri din Selma Lagerlöf, Iulia Hașdeu, Goethe, ca și tălmăcirea unei serii de cincisprezece basme din folclorul universal. Notabile sunt anecdotele din ciclul De-ale lui Nastratin (1974): V. a prelucrat liber, bizuindu-se pe „tenacitatea memoriei”, aproape două sute din cele peste cinci sute de anecdote despre renumitul hoge, consultate în anii 1944-1946 în colecția scriitorului polonez Albert Wesselski. Valoarea inițiativei rezidă nu numai in selecție și în identificarea prototipului printre numeroasele variante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
Vlad Țepeș, care a fost silit să trimită o parte a trupelor sale să apere regiunea de răsărit a țării”. Supoziția lui P. P. Panaitescu, reluată și de alții, potrivit căreia a existat un condominium munteano-unguresc asupra Chiliei, nu se bizuie pe niciun document. Este doar o simplă presupunere. Deoarece cetatea aparținuse Moldovei și fusese odată de Petru al II-lea lui Iancu de Hunedoara ca să aibă un punct de rezistență în lupta cu turcii, firesc ar fi fost să existe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de moldoveni. Erau o bună pază pentru voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare lui Laiotă chiar în timpul iernii, când Țepeș nu se putea bizui decât pe oastea boierească, atât de șovăielnică în fața permanentei primejdii otomane. Trădat de boieri, sau ucis de una din slugile sale, Vlad Țepeș moare la începutul lui ianuarie 1477. O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
continuă relatarea lui Wapowski, le porunci, sub amenințarea de a-și pierde toate bunurile ce le au în regat, să se adune cu toții în luna mai, bine prevăzuți cu arme și cu cai buni, în Leopole, capitala Rusiei”. Regele se bizuia și pe ajutorul fratelui său, Alexandru, marele duce al Lituaniei. Istoricul Fr. Papée a ajuns la concluzia că armata polonă avea o artilerie uriașă, pentru acele vremuri, alcătuită din 200 de tunuri. Tot el considera că numărul carelor însoțitoare din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împotrivească cineva. De aici se pot apoi lua ușor alte poziții, cu puterea sau prin predare, după ce Ștefan, pierzând câteva puncte întărite, va fi adus la disperare.” Regele a fost de părere că trebuie să meargă direct spre cetatea Sucevei, bizuindu-se pe forța armatei sale. După opinia lui Fr. Papée, regele s-ar fi bizuit și pe faptul că mulți moldoveni l-ar fi trădat pe Ștefan, dar documentul, pe care se bazează o asemenea afirmație, menționează doar „câțiva” moldoveni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
predare, după ce Ștefan, pierzând câteva puncte întărite, va fi adus la disperare.” Regele a fost de părere că trebuie să meargă direct spre cetatea Sucevei, bizuindu-se pe forța armatei sale. După opinia lui Fr. Papée, regele s-ar fi bizuit și pe faptul că mulți moldoveni l-ar fi trădat pe Ștefan, dar documentul, pe care se bazează o asemenea afirmație, menționează doar „câțiva” moldoveni care s-ar fi supus regelui. După consiliul de război ținut după trecerea Nistrului, oastea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luna septembrie, nu întreprinde nimic. Așteptând ca puterile creștine să înceapă ele ostilitățile, prudent, domnul se hotăra, deocamdată, să nu mai plătească haraci turcilor. Ivan al III-lea, nu numai că nu se gândește la o alianță contra turcilor; dimpotrivă, bizuindu-se pe sprijinul lui Mengli Ghirai, vasalul sultanului și în înțelegere cu unii cneji, care se aflau sub stăpânirea marelui duce Alexandru, atacă Lituania în primăvara anului 1500. Pretextul invocat de Ivan: Alexandru îi obligă pe cnejii ruși și pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1950, iar o sinteză a acestor studii se regăsește în volumul II din Istoria României, publicat în 1962, și în volumul IV din Istoria României, publicat în 2001. Deși demonstrația lui B. T. Câmpina era aparent logică, ea nu se bizuia decât pe puține documente, uneori pe fragmente din documente, marea masă a acestora lăsând să se înțeleagă altceva. În cărțile mele, Ștefan cel Mare (1970), Neagoe Basarab (1971), dar, mai ales, în Problema centralizării statelor feudale românești, Moldova și Țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
perioadă 28 la 26. Între 1489 și 1503 crește, însă, numărul privilegiilor acordate moșiilor mai mici de un sat. Pentru această perioadă s-a susținut că domnul a dus o politică de sprijinire a acelor forțe social-economice pe care se bizuia domnia, și, recuperând sate din fostul domeniu domnesc, le-a dăruit acum micilor boiernași și bisericii. Confruntând numărul documentelor care ni s-au păstrat, reiese că domnul a sprijinit în mod egal pe marii proprietari din perioada 1457-1472 cu proprietarii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața unei oști condusă de domnul țării. Având în vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite dintr-un număr mic de oameni. Nici cel mai mare boier din Moldova nu se putea opune domnului, bizuindu-se numai pe ceata sa. Boierii nu au îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura lor armă, cu care să-l înlăture pe domn, era complotul, care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și unor mari boieri, care îl slujeau cu credință, ca Tăutul sau Luca Arbure. Se poate spune că Sfatul Domnesc, alcătuit de domn, a fost instituția pe care s-a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din Războieni, de pierderea elitei oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, ca să împiedice organizarea unei acțiuni împotriva sa. După confruntările cu Matei Corvin, cu Mahomed al II-lea, cu tătarii și cu regele Poloniei, domnul nu mai caută să obțină bunăvoința vreunui monarh. Experiența îi demonstrase că nu se poate bizui pe nimeni. Singurul aliat și protector i-a fost Dumnezeu. La Baia a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, la Vaslui ajutorul i-a venit tot de la Dumnezeu, și drept mulțumire, domnul a postit trei zile numai cu pâine și apă, cerându
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care duce la afirmarea primatului forței față de drept, Giorgio Del Vecchio a fost În știință stegarul entuziast al ideii de justiție. Dar această idee a constituit În trecut tocmai temeiul dezvoltării noastre politice și naționale și tot pe ea ne bizuim În vremurile noastre de astăzi”. Conștiința drepturilor noastre este un izvor de acțiune hotărâtă, o flacără sfântă care ne luminează viața; ea s-ar nărui Însă dacă nu ar fi mereu susținută și Întărită de noi printr-o activitate spirituală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sută de pași de destinație, priorul se opri, oferindu-i lui Amid o monedă și trimițându-l Înapoi. Tânărul depuse lada, aruncând În jur o privire perplexă, dar nu zise nimic. Dante alesese acel loc, aproape de piață, nu Întâmplător. Se bizuia pe faptul că nimeni nu Îi va băga În seamă, chiar și În orașul acela de bârfitori, dacă Îl va vedea pe el Însoțit de un hamal cu o povară neînsemnată. Așteptă ca sclavul să dispară, apoi luă lada În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nivelul de trai al populației, prețurile produselor alimentare, de exemplu, crescând față de 1945 cu 740%, iar salariile cu numai 9%. Muncitorii organizează greve sau părăsesc locurile de muncă, poliția ridicându-i pe țărani ca să-i înlocuiască. La sate, regimul se bizuie pe chiaburi, deveniți peste noapte conducători ai cooperativelor de producție. Pentru a oferi temei teoretic „politicii sale banditești”, Tito încearcă să convingă opinia publică că ar fi descoperit „drumuri proprii” de construire a socialismului. Opțiunile sale în această direcție sunt
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să își miște fața sau limba din gură. Ajunsese încet încet să depindă de mine. Într-un fel era ca Einhorn pe vremuri, descoperise că nu voiam să profit de el și că eram un om pe care te puteai bizui. Și cu ciudățeniile lui, aiurit cum era, cu manifestările alea de sălbatic din jungla guineză sau scălămbăielile alea în care cădea uneori din cauza forței lui vitale, avea totuși ceva care mă atrăgea. Probabil că era acea forță, fără îndoială, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dorit o seară de pauză de logodnic, l-ar fi copleșit la telefon cu tot felul de false regrete. Muriel n-a scos decât un «Ah!», când am anunțat-o. Venerez simplitatea ei, teribila ei onestitate. Cât de mult mă bizui pe ele!“ „Orele 3.30 a.m. Sunt în cancelaria companiei. N-am putut dormi. Mi-am pus mantaua peste pijama și am venit aici. Al Aspesi e de gardă. A adormit pe podea. Ce noapte! Psihanalistul doamnei Fedder a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de obicei, un asemenea om se traduce prin faptul că adeseori acesta se comportă ca un nebun, chiar ca un imbecil. E o grea încercare pentru familia care conține printre membrii ei un adevărat nobil și care nu se poate bizui întotdeauna că acesta o să se comporte ca atare. Sunt pe punctul de a părăsi catalogările, dar n-o pot face încă fără să menționez ceea ce constituia, cred, cea mai supărătoare caracteristică a lui Seymour. E legată de felul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de cineva care întoarce spatele - efectiv - propriului său mediu și oamenilor care-i sunt apropiați. Spunea că mâncarea și-o scoate din marile noastre frigidere, conduce mașinile americane de opt cilindri, folosește fără șovăială medicamentele noastre când e bolnav, se bizuie pe armata Statelor Unite ca să-i ocrotească părinții și surorile de Germania lui Hitler, și nimic, absolut nimic din toate realitățile acestea nu transpare în poemele lui. Ceva era teribil de nepotrivit. Mărturisea că, adeseori, când termină un poem, se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
expresie trivială inventată de cler. Îmi pare rău de schița asta. N-am ascultat-o cum trebuie. Scuză-mă. Prima frază mi-a furat gândurile. „Henshaw s-a trezit în acea dimineață simțind că-i crapă capul de durere.“ Mă bizui pe tine să-i faci praf pe toți șarlatanii de Henshaw din povestire. Nu există Henshawi. O să vrei să mi-o mai citești o dată? Te rog, pune-te de acord cu puterea ta de judecată. N-o să te părăsească, Buddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
culcare. Ce fericire să fiu primul tău cititor! Și ar fi o fericire și mai mare dacă n-aș ști că tu pui mai mult preț pe părerea mea decât pe a ta. Nu mi se pare drept să te bizui în asemenea măsură pe părerea mea despre povestirile tale. Dar ăsta ești tu. O să discutăm altă dată acest lucru, cred însă că am săvârșit un lucru greșit îngăduind ca situația să stea astfel. Nu pot spune că în momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
O confesiune, recunosc cu mâhnire, care nu poate să nu sune suspect de onestă și de îndatoritoare. Dar ce pot să fac? Ar trebui oare să-mi întrerup toată munca de câte ori o notă de sinceritate răzbate în glasul meu? Mă bizui pe înțelegerea cititorului că nu m-aș diminua singur - în cazul de față, n-aș sublinia puținătatea calităților mele de conducător -dacă n-aș ști cu certitudine că în casa aceea mă bucuram de ceva mai mult decât de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]