310 matches
-
Pare de domeniul literaturii fantastice dacă te gândești că aproximativ trei mii de oameni cu vârste și preocupări diferite, cu vieți care, cel mai probabil, nu s-au intersectat niciodată, se întâlnesc într-un spațiu, fie el și virtual, sub blânda dar strașnica priveghere a muzei Calliope. Sau, mai bine spus, ar fi părut așa acum câteva decenii deoarece, în prezent, vectorul comunicațional numit Internet a revoluționat nu numai comunicarea în sine ca activitate umană de primă necesitate, ci face același
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-mi înfășor cearșaful în jurul trupului ca o togă și... o secundă, ce naiba făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca niște crampoane. însă, eu zăceam în continuare ca o bucată de carne neînsuflețită. Luke s-a tras și mai aproape, lipindu-se de mine. Numai bine ca să-i simt erecția de dimineață. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fapt, ea numai despre asta putea să vorbească. Nu c-ar fi ceva rău ca o femeie să-și dorească o carieră, numai că - egoist vorbind, ca mamă, mi-aș dori ca Randall să se vadă cu cineva puțin mai... blândă în ambiții. Cum? Eu eram blândă în ambiții? — Realitatea e că eu muncesc din greu, doamnă Cox... — Sigur că da, draga mea. N-am vrut să spun că tu nu-ți ei slujba în serios. Uită că am spus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
va lipsi probabil câteva zile. Am fost profund și absurd de nefericit. După mustrările fostei neveste de cu o seară înainte, doream să îmi reafirm încrederea în sexul femeiesc și cine ar fi putut mai bine să mă ajute, decât blânda Marina Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem purtând colierul (așa cum se întâmplase luni și marți) și știam că simpla ei vedere avea să-mi facă foarte bine. De aceea, m-am strecurat cu inima grea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bine educați, politicoși, În fața profesorului temut-iubit, Într-o patriarhală sală de clasă? Sau e tăcerea unor adolescenți care jinduiesc pământul sălbatic unde Încolțește aventura? * —Ooo, ce roman polițist ai Început! Și tocmai acum, când ne pregătim de plecare! Vocea Christei: blândă, prevenitoare la Început, pe urmă tot mai Înaltă, ca o lamă flexibilă a unui cuțit de calitate, pe care Îl ții Îndoit În mână și Îi dai, Încet-Încet, drumul. Dar nu vă lăsăm să plecați până nu ne terminați povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de moarte, de ceva care a fost și nu mai poate fi; care a fost și nu mai poate fi pentru că a intervenit tragedia... Maria îl privise și-l ascultase zâmbind. - Are să fie greu, vorbi cu o voce neașteptat de blândă. Are să fie greu să convingi spectatorii că ești fantoma regelui asasinat. Așa cum arăți acum, în uniforma asta de general român, tânăr și zvelt, și, o știi și dumneata, mai frumos decât are dreptul să fie un bărbat, semeni mai degrabă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scape la public chestii aluzive, subversive, interpretabile la adresa regi mului, sau chestii care se substituie moralei socialiste. Cam asta era treaba cenzurii, să-și de avizul. În atelierul din teatru pe care Îl Împarte cu Viorel, celălalt scenograf, mirosurile sînt blînde... mirosul catifelat al creioanelor proaspăt ascuțite sau cel de aracet și de carton ori de revelator foto. Viorel, care stătea la masa lui și făcea fie niște schițe de costume, fie o machetă de decor, ridica privirea: Ura, Vasile! Bă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de spaimă și bietul Cano rămîne singur pe lume. „Intră, băiatule“, Îi spuse bunicuța, cu părul alb de tot și o privire atît de blînda, că el Începu s-o iubească nespus chiar În clipa cînd astupa o sticlă de coca-cola din cele mici fiindcă mai rămăsese puțin pe fund. Scutură din cap și din nou se gîndi la somnul odihnitor și profund și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care tocmai îl privise pe Mark. Normal că vă interesează. Dumneavoastră sunteți cartea asta. Vânătorii dau târcoale. Aici nu-i nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O oră și jumătate petrecută împreună și faptul că-i citise cărțile. Și totuși ea vedea ceva ce Sylvie nu văzuse. Femeia asta îl tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cîntecul păsărilor ce răzbea tot mai slab dinspre copacul tău; și-ți amintești că s-au deschis două ferestre și-ai auzit două glasuri - unul de bărbat, altul de femeie - care au Început să vorbească În lumina aceea tragică și blînda. Îți revin În minte cuvintele lor, ca refrenul obsedant al unui cîntec vechi, auzit și pierdut În Brooklyn. — Oi fi fost plecată, rosti un glas, În lumina tristă. — Da, am fost plecată. Doar ce m-am Întors, spuse celălalt glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare lente, și nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doar ca efect al unei alte evocări, pe când acum... De data asta, în parc, o evocasem pe Zenobia (pentru mine, ele deveniseră într-un fel surori aproape gemene). Mă întrebam, fără să le despart, care din două îmi transmisese vestirea blândei și îndepărtatei morți ? Dar s-o lăsăm baltă... Deprinderile mele pohetice refuză să se supună oricărei ordini în afară de a lor, în care claritatea e o capacitate subterană, la fel de necesară și celui ce primește... De aceea, am început să mă gândesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui ar vre în veci s-o ție, Se uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul Alecu care nu mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de ușă: De ce l-ai omorît? ― Așa trebuia, răspunse Melania Lupu cu o voce neașteptat de blândă. Credeți-mă, nu se putea altfel. Sculptorul icni. Pe față îi curgeau lacrimile. ― L-ai omorât pe Moș Crăciun! Nu ți-e rușine? ― Ba da. Mi-e rușine... ― Acum înțeleg! Are haina roșie... De asta nu se vede sângele... ― De
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de pe urma articolelor. Tata Îmi spunea: „Există o ordine a valorilor. Vei recunoaște și tu odată cu mine că, păstrîndu-te cast În pofida chemărilor trupului, chemi În ajutor valori mai Înalte decît cele a căror măsură comună e inteligența“. Scria: „Știm, cu o blîndă, dar fermă certitudine, că orice bărbat e un tabernacol viu“. În ce mă privește, știam cu o blîndă, dar fermă certitudine că frumoasele animatoare - tabernacole vii - Îmi dădeau acces la niște valori nu neapărat mai Înalte decît cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cast În pofida chemărilor trupului, chemi În ajutor valori mai Înalte decît cele a căror măsură comună e inteligența“. Scria: „Știm, cu o blîndă, dar fermă certitudine, că orice bărbat e un tabernacol viu“. În ce mă privește, știam cu o blîndă, dar fermă certitudine că frumoasele animatoare - tabernacole vii - Îmi dădeau acces la niște valori nu neapărat mai Înalte decît cele pe care mi le oferea inteligența, dar mai Îmbucurătoare. Adevăratul tabernacol, Îmi spuneam eu, ascultînd chemările trupului - o expresie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit urechile ca să se convingă de venirea surorii lui, gata să acționeze în caz de nevoie. — Takamori! Vocea lui Tomoe, pe scări, era neobișnuit de blândă în dimineața aceea. — Takamori! strigă ea din nou. — M-am sculat, dar visez cu ochii deschiși. N-am chef să risipesc vraja. — Coboară! Vreau să-ți arunci ochii pe ziarul de dimineață. A auzit-o urcând scările și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
brusc tonul. — Ce ți-a venit să mă suni? O să mă certe șeful. Nu ni se permit convorbiri particulare în timpul serviciului. Tomoe a presupus că șeful, de care-i era lui frică, era prin apropiere. — Scuză-mă. Era neobișnuit de blândă. Voiam să te întreb dacă ne putem întâlni după program. — Mă rog... Aștepta să vadă ce voia de la el. Știa el că vrea ceva, deoarece o astfel de invitație era fără precedent. — Nu ghicești de ce? — Bănuiesc... Apoi o întrebă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gîndi altceva. Să nu credeți că fusese distrusă cea mai fericită dintre familii. Mama era alcoolică, imprevizibilă, manipulatoare și obsedată de propria persoană. CÎnd era trează, era În stare să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Copii noi iarăși vrem să fim Și zi de zi să ne jucăm Prietenii noi să legăm. Cruda copilărie... Prin copilărie zbori, Iarăși urci, iarăși cobori, Printre vremuri se va pierde Mai rapid decât ai crede. Este o stea căzătoare, Blândă si strălucitoare ; În cerul nopții târzii Se-aud râsete de copii. Însă ea tot va pleca, În suflet ne va lăsa Amintiri deosebite, Numai de copii trăite. Stanciu Magdalena-Gabriela, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol, Constanța profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru sterilitatea ei, leacuri care toate dădeau greș. De multe ori, Rahela se întorcea cu câte o brățară, o cupă sau un ghem de lână - daruri de mulțumire pentru ajutorul ei la vreo naștere. Acea frumusețe sălbatică devenise o vindecătoare blândă, în serviciul mamelor. Plângea la fiecare naștere, la cele ușoare, fericite, ca și la cele care se terminau cu lacrimi. A plâns cu Ruti și chiar și cu Lea. Când a venit vremea pentru Zibatu să stea pe cărămizile moașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ceva tandru, blînd, pudic. Regreta uneori că el nu arăta În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi poposește blândă asupră-mi. Ți-ai găsit drumul. — Da. Înghit în sec. Da, mi l-am găsit. Ăsta e drumul cel mai bun pentru mine, Iris. Sunt avocată. Întotdeauna am fost. E o mare șansă. Aș fi... nebună să nu profit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încruntă deodată, însă Pascalopol îl văzuse și-l bătu cu palma peste mână, întinzîndu-se puțin peste masă. - Nu te speria, am respectat întotdeauna drepturile tinereții.Și dumneata îmi ești simpatic, ca și Otilia. Moș Costache, fără să se supere de blânda morală a lui Pascalopol, aproba mereu cu capul și, în cele din urmă, făcu cu ochiul, misterios: - Am eu planurile mele, cu Otilia mea! G. Călinescu Otilia rugă atât pe moș Costache cât și pe Pascalopol să nu-și mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]