10,418 matches
-
și lui asta-i convine. îl deranjează doar cumplita singurătate. Luptând împotriva ei, și-a luat un motan slab, i-a pus numele Terentie, făcând un curios apel la patronimicul soției. Conform spuselor lui, sufletul nevestei s-a mutat în blândul animal. "Credeți în reîncarnare?" - "Nu, nu cred în nici un fel de chestii din astea, - îmi răspunde dinozaurul lui Spielberg, - dar în cazul de față cred. Dar dumneavoastră credeți că patriarhul nostru e credincios? După burta lui se vede că e
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Primul fragment pe care-l citez: FERICIRILE, cum îl desemnează teologii, e din De la Mathei Svînta Evanghelie, cap. 5: "Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora iaste împărățiia ceriurilor! Fericiți ceia ce plîngu, că aceia să vor mîngîia! Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul! Fericiți ceia ce flămînzesc și însetoșază direptatea, că aceia să vor sătura! Fericiți cei milostivi, că aceia să vor milui! Fericiți cei curați la inemă, că ei vor vedea pre Dumnezău! Fericiți cei de pace
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
La o oră după masa de Purim, Miriam-Lieba ieși din casă. Rămase pe aproape, cu ochii ațintiți spre lună. Azriel spusese că, exact peste patru săptămâni, va cădea prima seară de Pesah. Vântul care sufla dinspre câmp era tăios și blând în același timp. Miriam-Lieba o luă pe o cărare bătătorită de membrii familiei la plecarea de acasă și la întoarcere. Deodată, cineva apăru lângă ea, ca o fantomă ieșită din pământ. Fata se dădu îndărăt, apoi îl recunoscu pe Lucian
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
foarte firavă și fragmentară cunoaștere a omului și a operei. Cum există însă și lucruri mai rele decît conul de (pen)umbră, în ultimul timp ei au tot mai multe motive să regrete vremurile idilice în care Andersen era doar "blîndul băsmuitor din Odense", "prietenul tuturor copiilor": biografíi, precum aceea scrisă de Jackie Wullschlager (sponsorizată - ironia soartei! - chiar de oficialități culturale din Danemarca) sau cea semnată de Jens Andersen emit, provocator - și "în spiritul vremurilor", tot soiul de ipoteze scandaloase privitoare
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
Emil Brumaru Mătasa ploii bîlbîie-n pătlagini. Mireasma putreda a liniștii o scoți Din opinticii triști și idioți Și ungi cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt calde. Unde-nverzește-n lintițe izvorul, Crist și-a lăsat să-i lunece piciorul Și
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
cu câțiva ani mai mare decât mine. După ei urma un teren viran și vreo două case, după care băteam la poarta fraților Terente , prietenii mei de bază la jocurile din stradă. Mămica lor era o grecoaică frumoasă și tare blândă, iar tatăl lor un vaporean solid și năbădăios care Își bătea nevasta când venea băut; parcă s-ar fi tras din neamul celebrului Terente-fură-fete din legendele Bălții Brăilei. După casa lor urma cea a familiei Beizadea, de sorginte turcească, cu
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu un crin înflorit în mână, cu capul ușor aplecat sub jugul blând al aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da, și Întrebarea: Ce fel de sânge va fi curgând, totuși, dintr-o linie rănită? Lucrez foarte mult Lucrez foarte mult, izbesc
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
să ies Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc și privesc în urmă. Nimic nu e în plus, Lucrurile stau așezate în contururile lor, Bărbatul din fotoliu întoarce liniștit pagina ziarului într-o lumină caldă. Totul foșnește blând. Deasupra casei un stol de păsări zboară ca una Și din aripile lor Se-mprăștie în jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-apăs clanța de tot Fotoliul se surpă Și uit Și nu mai am cu mine
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
marea în cer, bucle tînjesc după înduioșări de valuri, rotunjimi falsificate de corsete cheamă luna să-și ascută secera de ele, săgeți în urmărirea celui care n-a implorat norul să nu-i aducă furtuni ci doar să fie mai blînde în copilărie așteptam dospirea globurilor cu aburi risipite de tren Eu îmblînzeam și balaurii locomotivei - cu cît se înfuriau mai tare cu atît puterile slăbeau mai mult Mă fascina lumea plină de mister a contururilor estompate prin care nu conteneam
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
Îmi amintesc... Era o zi frumoasă de primăvară. Cu soare blând, cu zile calde, cu ghiocei, cu viorele, cu primii muguri zâmbitori În copacii ce Îmbrățișau razele jucăușe. Am intrat pe internet și am citit că se va organiza un Concurs internațional de poezie pentru românii de pretutindeni, al cărui președinte
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
pomi fructiferi. Nu, căci roada bună pentru suflet pot să dea toți copacii. Așa că voi incepe prin a pune, chiar în mijlocul ei, un tei. Un tei cu flori argintii sub care să se poate iubi Calini și Cătăline, sub rază blândă a luceferilor. Lângă teiul înmiresmat, voi plantă un cireș negru, plin de “taine coapte”, iar ca sa il străjuiesc de furi, voi pune pe langă gard câțiva plopi fără soț, a căror tânguire îmi va da de veste. Voi adaugă grădinii
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
adultă nu te teme ești mai gingașă ca mărgeaua când nimănuia nu-i dai seamă și când În doi admiram neaua iar tu-mi șoptești de mamă mamă... ascultă lebăda cum cântă și eu prin iambi mă tot inspir muzele blânde mă nspăimântă și-s tandru ca un cimitir azzuro...sunt poet abstract ca boreala-auroră și te iubesc fără contract deci veșnic la aceeași oră chiar de te-mpiedici prin păcate iubirea mea n-are tăgadă iar pieptul meu poartă carate
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
un trubadur prin sentiment așa cum trece lebăda pe baltă și-aș mai dori o țară de moment să nu mă-ntorci pe pagina cealaltă eu te ador avid ca un biped și când o fi s-arunci eternul doliu la blândul tău balcon să mă reped și-n brațul tău să mă prefac În troliu nu-mi trebuie ghitara-rosinantă eu sparg cu mușchiul șapte mori de vânt iar tu ca o poetă elegantă să-mi cânți iubirea Într-un vag cuvânt
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
zeului Baal. Apoi, gândind cu toții că aceste Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
ianuarie. Ei bine, nu țin." Popa Dumitru - parohul bisericii din vecinătatea locuinței soților Caragiale. Este neobișnuită obstinația cu care Mateiu blamează un personaj altfel plin de bunăvoință și dezinteres. Furia sa pare a fi însă una generică, focalizarea atacului pe blândul părinte Dumitru mascând o pornire confuză împotriva ortodoxiei dogmatice. Răbufnirile din însemnările prezente sunt prilejuite de celebritatea pe care numitul paroh o capătă în urma întâmplării din 2 ianuarie 1935, când un neobișnuit curcubeu circular a apărut împrejurul turlei bisericii Sf.
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
foarte sociabila și foarte generoasă, dăruind unui nou-venit cât putea din propriul său timp. Noi eram totdeauna bineveniți în casa lui. Prima impresie ce mi-a făcut-o era o persoană cu multă blândețe, era blajin și avea un temperament blând și era extrem de amabil și indiferent ce ii spuneai, chiar dacă era ceva stupid el părea să reflecteze și să o ia foarte serios. Era totdeauna dispus să acorde circumstanțe atenuante pentru limitările unora și nu se aștepta nu aștepta nimic
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
doi de se Întâlnesc În cale/ Își zic : Hristos a Înviat./ și râde atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars de soare ..." Poezia "Hristos a Înviat", Alexandru Vlahuță surprinde pe stăpânii lumii, Înspăimântați : S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Desculț pe jos, colindă lumea/ și mulți hulesc În urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ și muților
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de Paști", redă dialogul clopotelor În sfânta zi a Învierii : De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot/ Își amestecarmonia În acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadențat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a Înviat !.../ și când templele sfințite deschid vechile lor porți/ E-ntr-un gând Întreg pământul : A-nviat Chistos din morți..." D. Zamfirescu, În poezia "Ghetsimani" imaginează ultima rugăciune a Mântuitorului În grădina Gethsemani, adresată cerescului Tată. "Părinte, tu
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
lăsat pe ele în mâinile voii noastre, ca să ne silim să le lucrăm neîncetat. Că dormind noi întru trândăvia lenevirii, vine vrăjmașul sufletelor și seamănă mulțime de neghină. Și seamănă în cei credincioși eresuri, în cei drepți, păcate, în cei blânzi, prigoniri, în cei smeriți, trufie, în cei înfrânați, beție, în cei săraci, furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
de păcate numai pe patul morții se vor Împărtăși de „Tainele sfințeniei”. „Față de cei căzuți de la credință prin constrângere, se recomandă blândețe (can. 2). Cei ce de bunăvoie Își mărturisesc păcatele și dau semn de Îndreptare, vor primi canoane mai blânde, iar cei ce sunt descoperiți În răutate, primesc epitimii aspre: pentru desfrânare 9 ani; pentru adulter și pentru celelalte nelegiuiri mai grave timpul penitenței și al trecerii prin cele patru trepte se va dubla (can. 4). Uciderea cu voia se
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
puterea de a nu mai repeta păcatul, de este cu putință, niciodată. „Îndepărtarea dragostei lui Dumnezeu și a păcii lui Hristos de la suflet erau pentru el mai cumplite decât orice. Conștiința că Îl scârbește pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu blând și smerit, îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferințe ale conștiinței care greșește împotriva sfintei dragoste a lui Hristos”<footnote Arhim. Sofronie, „Din învățăturile Sfântului Siluan”, în „Epifania“, nr. 1, ian. febr., 1998, p. 11. footnote>. Astfel
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
cutremure etc., precum și chinuri veșnice. VI. Lupta împotriva păcatelor și remediile acestora Lecturând scrierile patristice, putem lesne observa că Părinții condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei dovedesc că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea, binele, comuniunea veșnică în bine. Sfinții Părinți au înțeles că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe pământ și i-a aprobat
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pentru o zi, toată liniștea din univers și-a luat liber pentru a se relaxa în cotloanele ceasornicăriei. Pentru a medita în tăcere, la sensul tăcerii. Privirea doamnei ce stă pe scaunul din spatele mesei mă țintește întrebător, cu o expresie blândă a feței. Îi spun că aș vrea să îmi repar ceasul meu portocaliu cu buburuze zburând pe toate fețele. Nu îi mai merg acele. Îi dau ceasul și mă opresc în contemplare. Peste tot pe unde privești, aceleași obiecte amintind
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
la „casa amintirii” e liniște. „Ce straniu lucru: vremea!...” ne șoptește o altă voce-a umbrelor (Ion Pillat). Așadar, ne mulțumim cu-acest sincer omagiu. Din „tăcerea veșniciei”, „susură carapacea gândului răzleț”, ne mângâie în literă de carte Mircea Ionescu. Blândă și duioasă fie-i amintirea! Livia Ciupercă membru U.Z.P.R. Trudnicia vânătorii Se bate subtilă monedă privind plăcerea vânătorii, dar - să-mi fie cu iertare - plăcere să fie dacă ucizi? Cum noi, „sălcii gânditoare” avem dreptul la viață, celelalte
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
timp nu pare, la prima vedere, să opună vreo rezistență în a fi decodificat, paradoxal el pare accesibil, dar nu e, cititorului trebuindu-i o anumită stare sufletească ca să-l poată pătrunde cu mintea, cu ,,ochiul de gheață’’ (Pescăruși cu blânde priviri). Este un timp al unui trecut clar exprimat printr-un prezent nesfârșit. Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume (un spațiu, pământul) cu o grădină din piatră, în care cuvântul final aparține numai acelei păsări mari ,,Văzând liniștea
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]