298 matches
-
și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi a venit mai aproape, așa ca să poată observa și ea pe fiu-său. Văzând că împiedică lumina ferestrelor, și-a schimbat îndată locul ferindu-se de laturea sobei. Avea încă într-însa putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să se semene grâu. Primarul poreclit Cap de Șobolan se apucase, pe lângă meseria lui de croitor, de crescut iepuri. Înființase zeci de cuști, Învățase să-i Încrucișeze În așa fel Încât iepuroaicele să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu mare neastâmpăr ghemotoace mici de blăniță. Ia uite ce mai zburdă, dragele de ele! Ne-au simțit, hoțomancele. Abia și-a terminat bătrânul vorba și veverițele au pornit val-vârtej spre noi, orpindu-se din când în când, ca să vadă ce avem de gând...Bătrânul a prins să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și de îndârjită, înverșunată să-i termine pe toți cu lătratul ei. era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de crap, sau o vânătoare prin codrii neapărat pustii... ― ...cu nimfele pădurii și un purcoi de bucate tradiționale alături, îi preluă Iancu stilul și râse cu capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învăluitor, fără să o privească direct. Femeia ignoră întrebarea și, după ce făcu un ocol prin salonul rotund, consideră că putea să-i acorde o oarecare atenție. Proceda în stilul inspirat din joaca pisicilor, atât de apreciat la Paris, numit „atingerea blănițelor”. Era mai amuzant. Reveni, deci, cu o tresărire de surpriză. ― Oh, vous êtes encore ici? ― Oui, madame! Je m’appele... Julien. ― Très bien... Julien!... Tu as... une certaine manière... de parler, bien sûr... mais... - aici, femeia scoase o mână albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și trezească soția, consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în pustiul acestei câmpii, se jucau printre ierburi, codițele lor dansau în timp ce săltau de la soare la umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau seama dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-ar putea să întâmpinăm o problemă. O problemă nu mică, pare-se, nu foarte măruntă, o problemă de contact și de prezentare. O problemă de..., vestimentație! Altfel spus, noi, reîncarnații, adică dumnealui, Iepurilă și cu mine, purtătorii legali de blăniță, ne putem strecura fără tam-tam, chiar și în public, sub forma noastră comună, animalieră. Cu botu-nchis, fără discuție! Tu, însă, Îngere, iartă-ne, dar ești nefrecventabil. Ești prea fercheș! Nu poți umbla îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi? Riști prea mult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală și pe țâncul și neastâmpăratul de cățel), ne simțim cel mai confortabil, în pieile astea. Am stat prea mult în ele. Veacuri...! Și, dacă eu zic că așa e, atunci așa și trebuie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu căută mult. După ce se asigură că motanul nu se găsea în popotă și că nu se atinsese de forma decapitată, o zbughi spre pasarelă. Îl reperă imediat. Era așezat cu nonșalanță pe pupitrul lui Dallas, lingându-și cu grijă blănița. ― Jones, ești norocos, zise ea surâzând. Aparent, el nu era de aceeași părere. Când ea întinse brațele să-l prindă, el sări vioi și dispăru în spatele panoului. Ea se duse de grabă după el. ― Hai, Jones! Lasă joaca... nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu titlu purpuriu, agresiv: Leucemia) se întinde o sofa dubla, acoperită cu o cergă lățoasă, roșie, care pare extrem de călduroasă. Ar fi și cazul. Căldura trebuie să ajungă greu aici, la periferie. Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blănițe cenușii de iepure. Pe lângă sofa abia ai loc să treci. Totuși, în acel spațiu îngust se mai înghesuie și o măsuță, pe care se află un coș cu mere și o scrumieră. Sub măsuță sânt ziare și reviste, mai ales
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să învârtească cu grijă volanul în dreapta și-n stânga, iar Zet (care trebuia întotdeauna ajutat să se cațăre în mașină, oricât s-ar fi străduit singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el îi însoțise, împreună cu Zet, până la Hattie și Pearl, care stăteau afară, cu părintele Bernard. Zet alergase de-a dreptul la Hattie, care-l luase în brațe și își îngropase nasul în blănița lui, în timp ce cățelul îi lingea fruntea. Îmbinarea dintre blana uscată, moale, răcoroasă, trupușorul rotund și cald, fremătând în mâinile ei, dar abandonându-i-se cu afectuoasă încredere, și limba netedă, umedă, care-i dezmierda fruntea, aproape că o copleșise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gheață, dar Adam era obișnuit. Și îi plăcea gustul sărat al apei. Zet se așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i plăcea să-și stropească blănița. Dorea ca Adam să se întoarcă mai repede. Ca să se mai înveselească un pic, lovi o piatră cu lăbuța, ca și cum ar fi jucat fotbal cu ea, clar nu-i stătea lui inima la joc. Adam se întoarse și-l luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
închinau Lui ca unui Dumnezeu și Împărat. Măicuța Domnului îi săruta cu dragoste de mamă mânuțele și Îi șoptea cu duioșie: „O, Fiul meu și Dumnezeul meu!” Păstorii I-au dus o cunună de flori și umilele lor daruri: o blăniță de miel care să-I țină de cald, lapte de la oițele lor și un mieluț care să-L înveselească pe Pruncul Iisus. „Aflându-L ei s-au închinat Pioși Copilului Iisus, Ca unui Domn și Împărat, Ce mântuire ne-a
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
frumosul port național vrâncean, cu catrința țesută din fir auriu și argintiu, cu iia din borangic cusută cu flori roșii și împodobită cu paiete aurii, peste care avea o bundiță albă mărginită la mâneci, la gât și la poale cu blăniță, și cizmulițe albe din piele. Voalul diafan îi atârna peste părul auriu ce-i cădea în bucle până la umeri și o cunună din flori de lămâiță, simbol al purității sale îi încununa capul. În ochi ei albaștri ca cerul tremurau
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de folos Pruncului Iisus și Măicuței Sale. Căci trei păstori care-și păzeau turmele pe câmp au fost înștiințate de un Înger despre Minunata Naștere, și au venit la Peșteră, călăuziți de Stea, aduncându-I Pruncului lapte proaspăt de la oițe, o blăniță de miel, care să-i țină cald și chiar un mieluț viu, care să-L bucure!” „Dațimi voie să vă spun și eu care a fost rolul neamului meu,” vorbi asinul. “În primul rând, Fecioara Maria a călătorit de la Nazaret
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să înțeleagă și el despre ce era vorba în propozițiune. Tocmai de aceea se frăsuia de mama focului, scheuna în surdină și-și lingea botul. Din când în când, făcea câte un salt, cu intenția vădită de a atinge măcar blănița iepurașului care abia își mai mișca mărgeluțele ochilor. „Cine e persoana?” păreau a întreba privirile lui Garçon. Manuche, în schimb, o făcea pe niznaiu. Ea nu se mai arăta deloc interesată în chestiune, socotind, probabil, că obligațiile consemnate în fișa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
pereche de patine noi. Apoi se gândi că pentru mama ar trebui un șal moale de mohair, pentru tata un ceas nou, iar pentru bunica... „Of! Ce să aducă pentru bunica?! „Dar pentru bunicul?”... Aa! Niște papuci de casă cu blăniță și niște ochelari cu rame aurii... și lipi repede scrisoarea, fără să spună ce își dorește și el. Uitase complet de el, gândindu-se la ceilalți, și nici nu și-a dat seama decât chiar în Ajunul Crăciunului. Erau cu toții
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să mergem, dar să-l luăm și pe Dragoș cu noi, nu-l putem lăsa singur“. Așa se face că în ziua aceea am desfăcut pachetul cu lucrurile dăruite de domnul Sima. Zenobia a găsit în el rochia și o blăniță de iepure; rochia, putredă și îngălbenită de vreme, îi venea până peste călcâie, Zenobia a îmbrăcat-o după ce a împăturit frumos și a pus pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]