587 matches
-
universal, în speță european. În acest fel, filosoful culturii distinge mai întâi o direcție a influențelor catalitice și una a influențelor modelatoare. Problema este, de altfel, foarte controversată chiar și în zilele noastre. Însă, ceea ce frapează este faptul că disocierile blagiene au în vedere și existența unor ,,forme mixte’’, semnificativă fiind socotită aceea propusă de opera lui Caragiale. Teatrul său mărturisește în orice caz despre puternice influențe franceze. Despre Caragiale se spune că de obicei că n-ar fi descoperit decât
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
oarecum de Bacovia, tipul de discurs este însă mai apropiat de acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran. Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tehnică literară definitorie pentru Tonegaru. Se recunoaște aici trimiterea la poezia voit mitizantă a lui Lucian Blaga "poate că în Lună sunt republici sincere fiindcă acolo trăiesc morții", intervenția neologismului, apariția "faptelor diverse" marchează însă o răsturnare de situație. Secvențelor "blagiene" li se lipesc reminiscențe ale unui posibil arghezianism, inscripția abandonată, "săpată pe un capăt de vâslă" (vâsla e cea care propulsează barca, în termeni psihologici, corespunde energiei spirituale, libidoului, dar e un capăt și inscripția e abandonată, ceea ce impune indirect
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Viața studențească” ș.a. Încă de la titlul ce trimite, poate oarecum forțat, la noțiunea-cheie a lui Anaximandru, Apeiron, volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
1987, Văzuți în oglinda timpului (despre Blaga, Arghezi, Sadoveanu, Emil Botta, Th. Pallady, I. Țuculescu ș.a.), un ciclu fiind intitulat chiar Poemele culorii. Remarcabile sunt, în volumul Inima desenată (1964) îndeosebi, dar și în altele, lauda macedonskiană a nopții, lauda blagiană a somnului, evocarea zeului Pan, actualizarea motivelor folclorice: „Totul era pe-o mistrie, / Și cărămidă și var, / Pe-un fundal de poezie / Într-un prezent legendar” (Prezent legendar). O nouă simbolistică biblică implică un nou destin al artistului: „Corabia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
deziderat, de care sperăm să ne apropiem în investigațiile noastre viitoare. Nu în ultimul rând, am ales drept ghid tutelar în explorarea noastră doctrina integralismului lingvistic, care unește lingvistica integrală fundamentată de către Eugeniu Coșeriu cu poetica dezvoltată pe baza metaforologiei blagiene de către Mircea Borcilă, întrucât am considerat că acest traseu investigațional ne poate oferi cea mai cuprinzătoare și mai adecvată modalitate pentru o înțelegere aprofundată a textemelor și, totodată, a "vorbirii" în genere. Cu toate acestea, convingerea noastră nu reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cât și profilul distinct al Școlii lingvistice clujene, centrată pe doctrina integralismului lingvistic și particularizată prin "focalizarea primordială asupra lingvisticii textului", dar și prin "extensiunea demersului integralist, prin asocierea cu un mare "aliat filozofic" din tradiția românească, anume cu teoria blagiană a creației culturale"181. 7.2.1. O mențiune specială se cuvine lucrărilor care au abordat textemele românești din perspectivă contrastivă/comparată, indiferent de centrul universitar în care s-au format autorii respectivi. Demersurile de această factură s-au manifestat
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
capitol pentru a identifica și explica sensurilor textemelor din romanul sadovenian. În această privință, e de semnalat, mai întâi, că teoria lui Borcilă se sprijină pe trei disocieri preliminare. 1.1.1. Prima dintre acestea este distincția, preluată din filozofia blagiană a culturii, între metafora lingvistică (plasticizantă, semnificativă, care descrie orizontul lumii date) și metafora poetică (revelatoare, trans-semnificativă, creatoare de lumi). Pe de o parte, Lucian Blaga depășește concepția tradițională bazată pe "uzul retorico-stilistic, în care "geneza metaforei" s-ar explica
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un demers empatic, de acută și voluptuoasă participare. Cea de-a doua carte a lui M., Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), prima lucrare de proporții consacrată exclusiv temei titulare, urmărește, nu fără intenție polemică și recuperatoare, o „punere a teatrului blagian într-o lumină specific spectaculară”. „Sistemul dramatic” al lui Blaga este analizat din perspectiva „dominantelor” conflictuale (credință versus religie, tragicul opțiunii, sacrificiul necesar), psihologice („daimonia” ca energie ambivalentă, femininul ca cenzură și valorizare etc.) și scenice (spațiul închis, partiturile individuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
cu triada zetetic (întrebarea „căutătoare” de adevăr), ephektic (interogația „suspensivă”) și aporetic (dubitația totală). Un paragraf are ca obiect polaritatea Eminescu-Caragiale, înțeleasă ca pereche arhetipală a spiritului românesc, exprimând, pe de-o parte, himericul, nocturnul, metafizicul și (cu un concept blagian) „timpul cascadă”, iar de cealaltă parte, realismul sarcastic, diurnul, antimetafizicul și „timpul havuz”. Polaritatea îl va preocupa în continuare pe M., ilustrând afinitatea comentatorului cu ambele ei laturi, manifestate la el în patosul cu care atacă probleme grave ale trecutului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
I. cultiva o „poezie de pământ și foc” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga), în schimb, în cele care au urmat comentatorii, remarcând o personalitate „funciar expresionistă” (Mihail Iordache), depistează prelucrarea simbolurilor rilkeene (leul, piatra, trandafirul, macul, iarba, copacul), dar și amprenta viziunii filosofice blagiene. Metaforele, surprinzătoare prin ineditul lor („cu un minut mai albă, mai iarnă decât mine/ Tu, seara plângi cărunt, îmbătrânind potopul” - Povestea), alăturate sensibilității, dar și încărcăturii ideatice, reușesc să contureze un univers liric recognoscibil la nivelul fiecărui volum. I. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian, de "lut de-alcătuire", încărcat de divinitate, încă nemăsurat de orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare nu cunoasce timp și să-i dea cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă valoare trecerii omului (sofianicului blagian, de mai apoi): pe fiecare treaptă prin care "pulberea trece" se întâmplă un eveniment (istoric, individual), un "complex al lui Ghilgameș", un cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și-n cenușă te prefaci, o oame" (M. Costin Vieața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
absoluta incertitudine” a omului confruntat cu această dualitate conflictuală și veșnic nerezolvată, constituie, după R., nu temeiuri defetiste, ci surse esențiale ale creativității, demnității și libertății umane. Deși atât de diferită în rest, opera lui se apropie în concluzii de blagiana Geneza metaforei și sensul culturii. Este propusă o concepție eroică a existenței, cartea pledând cauza valorilor spirituale („gratuite”), care sunt raportate polemic și patetic la condiția omului european modern, aservit valorilor materiale și astfel sărăcit interior. Dezideratele promovate de Existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Gheorghe Vidican Genunchii Tamisei Călător responsabil, sensibil în fața suferințelor, conștiință morală de sorginte pur balcanică, Gheorghe Vidican a simțit nevoia Vă imortalizeze, în versuri cu o structură aparte și în contexte de o modernitate șocante (deși pulsează ritmicități de sorginte blagian argheziană), emoția întâlnirii cu o împărăție de poveste, șoptind (am crede), precum D. e. Lawrence: „England, my England!” Volumul Genunchii Tamisei este dispus în cinci capitole (O zi pe Tamisa, Negrese la Londra, Parcul St. games, Garda regală, Ieșirea din Albion
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Scriitori, 43-46; Irina Petraș, Ion Brad - 65, ST, 1994, 10-11; Micu, Scurtă ist., II, 372-375, III, 362-366; Dicț. scriit. rom., I, 353-355; Ion Buzași, „Icoana nevăzută”, TR, 1996, 33; Constantin Cubleșan, Vârstele poetice, ST, 1996, 6-8; Andrei Grigor, Un suflu blagian, L, 1996, 42-45; Ioan Adam, Inelele lui Saturn, București, 1998, 291-296; Maria Cordoneanu, Ion Brad în oglinda criticii, București, 1999; Aurel Rău, Ion Brad, ST, 1999, 10; Petru Poantă, Un scriitor proeminent al literaturii românești, „Cetatea culturală”, 1999, octombrie; Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Editura Minerva, București, 1975, p. 244). 5 Cezar Baltag, op. cit., pp. 22-23. 6 Ibidem, p. 9. 7 Este "lumea în care transferul de sens, adică meta-ferența, a intrat într-un proces de radicalizare, în care antinomia și paradoxia (în sens blagian) s-au amplificat" (ibidem, p. 23). 8 Cezar Baltag, Unicorn în oglindă, Editura Eminescu, București, 1975, pp. 22-23. 9 Saltul "în paradisul lui ca și cum" (Odihnă în țipăt, Editura Tineretului, București, 1969, p. 29), într-o "lume/ pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în spațiul românesc, cu o probată vocație a începutului, strategia aceasta e un fel de rețetă a casei), ei bine, toate acestea și altele nenumite întemeiază gratuit și dilată nepermis de mult valorile, generînd astfel o maladie culturală pe care, blagian vorbind, o putem numi elefantiază axiologică. În termenii unui Disneyland cultural, avem de-a face cu strategii de marketing prin care sfera culturii aspiră mereu la legitimare și la un loc confortabil și incontestabil în Panthéon-ul atemporalității. Cum știm, nici
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dinspre știință. Creația acestor autori punea însă accentul cu gravitate pe limbaj, și-a fundamentat discursul pe utilizarea extrem de rafinată a potențelor limbii. De la exegeza lui Vasile Băncilă și pînă la descifrarea cu totul specifică făcută de Noica, receptarea filosofiei blagiene nu a putut ocoli osmotica ei legătură cu literatura, trecînd dinspre o evaluare accentuat autohtonă spre revelarea unei deschideri surprinzător de moderne. Filosoful de la Păltiniș făcea un update pentru deceniul nouă al secolului trecut și îl poziționa pe Blaga în raport cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ocoli osmotica ei legătură cu literatura, trecînd dinspre o evaluare accentuat autohtonă spre revelarea unei deschideri surprinzător de moderne. Filosoful de la Păltiniș făcea un update pentru deceniul nouă al secolului trecut și îl poziționa pe Blaga în raport cu gîndirea occidentală. Viziunea blagiană căpăta astfel o mare rază literară, își mărea sfera receptorului, era a omului care nu suferă de plictis și nici nu este stăpînit de absurd, una care punea între paranteze "astenia sau chiar neurastenia"4 exprimate de spațiul filosofic german
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
face din filosofie o instanță superioară a culturii, căderea aceasta este cu totul străină de căderea din condiția paradiziacă. Este căderea din ordinea pe care ai perceput-o și în care nu ești"7. O lectură oarecum insolită a filosofiei blagiene a făcut Costică Brădățan, într-o teză de doctorat devenită carte-montaj (după expresia lui Ion Ianoși, cel ce scrie Postfața volumului), o cercetare cu îndrăzneală exegetică prin graba cu care și-a întins compasul analizelor peste toată cultura filosofică a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
face să se comporte ca și cum "s-ar face de rîs dacă nu se pronunță prin prisma propriului sistem și asupra ultimei insecte, pietre sau ciudățenii istorice"9. Mult mai important însă ar fi acea "secretă dimensiune sacerdotală" a discursului filosofic blagian. Insuccesul lui Blaga în studiile teologale s-ar fi "răzbunat", mai tîrziu, asupra gînditorului prin "forma neașteptată a unui discurs filosofic cu o mare încărcătură "liturgică"". În acest mod, pentru Blaga, "filosofia nu este o formă de cunoaștere a lumii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sau stările se instituie prin și în chiar actul rostirii (Dumnezeu a spus să fie lumină, și s-a făcut lumină). Numai că o atare ipoteză a unui discurs liturgic va avea serios de luptat cu încărcătura științifică a filosofiei blagiene, cum o arată și interpretările mai subtile propuse de Virgil Nemoianu (v. România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri, Editura Fundației Culturale Române, 2000, pp. 231-232; sau O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune, Editura Univers, 1997, p. 181
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Și cum nimeni nu poate să verifice afirmațiile lui Blaga (textele sale nu pot fi înțelese, cu ele nu se poate comunica în mod convențional), nu rămîne decît șansa unei participări empatice, a unei comuniuni liturgice la și cu textul blagian. Să revenim însă la chipul gînditorului Blaga descoperit Noica, la filosofia acestuia în care afla o deschidere către cer sau un fel asalt împotriva cerului. Meditația blagiană întruchipa deopotrivă și o filosofie a pămîntului, una însă insolită, căci omul lui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]