1,013 matches
-
și singuri, fără copii sau cu copii plecați aiurea, pensionari. Curățenia din curți, florile din fața casei și piticii din gips risipiți prin grădini, toate la un loc, se străduiau din răsputeri să ascundă tristețea și spaima de moarte din ochii blajini ai proprietarilor. Cine trece zilnic pe aici, Îmbătrânește mai repede. Ar trebui să ceară un spor de toxicitate ca muncitorii de la UPSA și Gerovital gratuit. De câte ori nu șia propus Sebastian Gavril Gheretă să discute aceasta chestiune cu șefii. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de popularitate, ei bine, cei patru apocaliptici, fără să vrea, erau posesorii nu numai ai acelei aure care conferea distincție, dar și grandoare strălucirii lor ca ființe. Pioșenia cu care mâncau variatele feluri din pachețelele primite de Leana la Paștele Blajinilor, distincția cu care înfulecau cu gândul la răposații de sufletul cărora li se oferiseră bunătățile, grija ca nicio firimitură să nu fie risipită, niciun os neros, gravitatea chipurilor, liniștea pe care o împărtășeau spațiului, exprimând liniștea mormintelor lumii, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
impuse de căpșorul ei. Bărbatul pleacă, promițînd că va reveni. Era convins că locul acela era o haltă pentru mulți. Stricato! striga Aneta spre oglindă. Și ce dacă? țipă și stricata spre ea. Aneta s-a recăsătorit cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe lîngă Plopii fără soț, în zadar privești spre geamurile care strălucesc, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vreau să mă fac de rîs. Încep procesele și noul președinte privește prin împricinați. Aceștia se intimidează, se bîlbîie, plîng și, în final, se roagă doar lui Dumnezeu. Din cînd în cînd Iosif privește spre "protectorul său", spre omul acela blajin, spre acel înger păzitor. Oare va ține cont "balaurul" ăsta de președinte și de opinia ta, îngere ocrotitor? Îngerul schițează iarăși un zîmbet și Iosif strînge cruciulița aceea sfințită de la Mănăstirea Putna. Președintele se răstește la sală cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam cum arată. Am bătut la ușa cabinetului lui. „Poftește te rog” - a răsunat din interior un glas blajin. Doamne, ce noroc - s-a bucurat Despina. ―Am intrat și am salutat respectuos. Profesorul nu m a Întrebat ce doresc, ci m-a invitat să iau loc. Și nu oriunde, ci În fotoliul din fața lui. După ce m-am așezat, s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu sunt, cum vedeți, pe jumătate român și cu sufletul mă simt mai departe legat de țara asta. Gheorghiu-Dej își scoase șapca de pe cap și își netezi cu mâna parul zbârlit din creștet. Acum el căpătase un aer de om blajin și cumsecade, care ajunsese acolo unde ajunsese datorită unui joc al destinului, căruia trebuise să i se supună. Ei, asta-mi place să aud, tovarășe!... declară el cu sporită satisfacție. Află că și eu am fost bun prieten pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar poate fi socotit dușman al regimului un om care toată viața sa a fost alături de partid?... Oricine poate deveni dușman al regimului, chiar dacă o vreme a fost alături de partid! declară Gheorghiu-Dej pe un ton tăios, iar masca de om blajin și cumsecade de pe chipul său dispăru. Uite, Guță Tătărăscu... L-am ținut lângă noi până când ne-am dat seama că lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri de drum!... I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai scris și alte poezii decât "Împărat și proletar"!... Și nici nu puteți să ne învinuiți că l-am ascultat recitând din Eminescu pe un foarte bun poet contemporan! i se alătură fetei, cu glas semeț și cu un surâs blajin pe figură, un student înalt, blond și frumos, care până atunci nu-și făcuse remarcată prezența decât prin exclamații și prin hohote zgomotoase de râs, împreună cu prietena lui, o studentă brunetă și subțirică, pe care o ținea galant și protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz, sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru pe cap, cu privirea sa blajină de uriaș cu suflet mare... Și-apoi, cât am făcut umbră pământului prin Ferentari, nu m-am mai putut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul că toți credeau că sunt urmașul său de drept, în toate... Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dintre cele mai reușite probe de umor negru oferite de romancier. Suntem martori ai unor evenimente recente (2004-2005), dar și de pe timpul puterii Sovietelor, cum ar fi exodul moldovenilor, cozile pentru căpătarea cetățeniei române, apariția sectelor religioase, ca, de pildă "blajinii" (a se vedea schimnicul clarvăzător în scurtă galbenă), o alternativă la violența dezlănțuită și la delincvența păgână, polemicele împotriva comuniștilor promoscoviți (tatăl Agnesei: "Gazul vostru-i gaz comunist și-i adus de pe unde i-ați dus pe ai noștri să
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
la cap". Acest tip de intransigență violentă este repudiat de Sebastian: "În literatură, în critică și în cultură, în genere, nu cunosc atitudine mai primară, mai obtuză, mai lipsită de sens decât aceasta. Nu că aș fi pentru o critică blajină, tolerantă, fără asperități sau fără exigențe, dimpotrivă. O gândire critică presupune o expresie netă și directă. E singurul fel în care ea poate deveni eficientă, poate stimula, poate fi creatoare. Dar violența intelectuală e cu totul altceva decât violența verbală
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
și despre călătoriile lui, simple jocuri de autoprotecție în care beneficiarul lor crede cumpănit, anunțînd intrarea în convențiile modernității. Dincolo, oarecum, de modernitate, la pragul unei alte tranziții (spre ce? spre unde?), călătoriile lui Dimov sînt de-aceeași sorginte. Bizarerii blajine, desprinderi colorate de o lume tot mai cenușie. Cărora nu li se poate găsi nici fantasticul-fantastic, nici miza unei înfruntări pieptișe cu realul, ci doar o plăcere a rătăcirii printre lucruri bineștiute, ca și cînd le-ai confunda, pe întuneric
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-un soi de smerenie laică. Între rememorări vag dureroase și nădejdi impalidate, d-sa se supune minorelor fatalități ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă cu cîte o frază care spune totul și nimic: "...Sânziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu. Șiruri de obiecte învechite, tocite fidel, deodată cu stăpînii lor, detalii umplînd aerul dulce, amestec peste
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
alcătuit un portret expurgat, bineînțeles, de etichetele infamante pe care i le aplicase savantului Securitatea, în viziunea căreia etnologul era o persoană "bizară și nocivă", un însingurat, un izolat. Dimpotrivă, scrie monografistul, omul a fost caracterizat de sociabilitate, de atitudine blajină, de cultul muncii, de cultul familiei, de cultul Iașilor, de înțeleaptă iubire față de oameni, de admirație față de personalități ale trecutului precum D. Cantemir și B. P. Hasdeu, față de contemporani marcanți ai săi, ca Eugen Coșeriu, Th. Simenschy, Ion Petrovici, I. D
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
Talma, ești mască moartă, ești mască vie, / ești geniu și nebunie, geniu și nebunie, // cred și eu, dacă așa va fi fiind să fie..." (Domnul Talma). Poezia lui Ion Davideanu ilustrează prin urmare nu o inadaptare violentă, ci una părelnic blajină, tranzacțională, încercînd cu abilitate a adormi, însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă), o inadaptare mediată prin cuvînt
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți trag de timp, sub domnia blajină a lui "trecute fix". În 25 de minute, politețurile se schimbă la peron, cu ŕ propos, constrînse de scurtimea vizitei, și de lipsa de punctualitate a notabilităților. O promisiune, neonorată, cel mai probabil, la timpul ei viitor, aranjează lucrurile. Trenul
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
pe atunci douăzeci și șase sau douăzeci și șapte de ani, adică era în plină strălucire a frumuseții sale. Avea un mers de regină sau de zeiță și ochi cu luciri de smarald, de o frumusețe neasemuită, cu o căutătură blajină, dar și maiestuoasă. Gura îi era mică și rumenă; deși buza de jos trecea puțin peste cea de sus, ca la toți principii casei de Austria, această gură știa să întruchipeze grația atunci cînd surîdea, dar și dezgustul neîndurător atunci
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
gura celui ce coboară.// Clipele zilelor mari, ale zilelor mici, înfioară.// Ca firele de păr ne sunt numărate.// Furnici de aur, sub călcâie le strivim,/ în căderi blestemate." (Blesteme). Cîtă măsură, și cîtă nevoință, în aceste blesteme avînd, așa, vag blajine, suflul oracular al prezicerilor d'antan. Avertismente sortite zeflemelii. Revelațiile la îndemîna oricui, dar la care mai nimeni nu cugetă, continuă, cu acest Jetfelnic: Aflăm că murim de mai multe ori,/ cât are anul zile de îngropări.// Visăm că anul
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
căpățâna lui înclinată spre stânga, bâiguind ceva. N-a avut nevoie de cuvintele servitorului ca să știe că dacă acesta se afla atunci acolo era pentru că urletul cumnatei însemna despărțirea ei de lume. Indecentă, spre deosebire de Encarnaçăo, sora ei, întotdeauna atât de blajină în viață ca și la boală și blândă la moarte, Ludovina sfârșise rău. Și deodată el și-a dat seama cum se cufundase totul în tăcere, cum însăși ploaia, cu câteva clipe înainte atât de puternică, se oprise. S-a
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
primească numeroșii musafiri, ceea ce îl face nervos. De unde obsesia lui cu privire la "catastrofa necesară", la apocalipsa iminentă, a cărei imagine pare să-i provoace o satisfacție de-a dreptul euforică? Dezamăgirea iubirii de aproapele, insomnie, crize de creație? Disperarea oamenilor prea blajini. 16.3.1977. Cioran și Sperber sunt personificarea celor mai ascuțite contradicții: unul dintre ei ține la aspectul pozitiv, în ciuda unui destin propriu dintre cele mai dure, este recunoscător pentru fiecare turnură benefică, pentru fiecare zi cu soare, celălalt - Cioran
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Li se va alătura, la distanță, cu o statuie neridicată încă, Eminescu. Iată-l pe Alecsandri: "E viu în bronz. Pe fruntea lui senină/ Ard razele superbei sale glorii,/ Pe când răsar încet cu 'ncetul zorii/ Și umplu primăvara de lumină." Blajinul așteptîndu-și elogiile, potrivit întrutotul cu tratamentul, prietenos cu legendele, pe care i-l face Codreanu. Într-un clar de lună, altfel decît solarul poet al anotimpurilor calde, apare Miron Costin: "Iar razele privirii lui stăpâne,/ Lucesc - de foc! - în noaptea
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
oameni care-și fac singuri dreptate, de nelegiuire. Nu moș-te-nește cele O mie și una de nopți, ci arată un Orient mult mai crud, stîrnind, remarcă Rodica Zafiu după ce a recitit critica anilor '30, nu o dată, ostilitate. Trăsăturile naționale, convențional blajine, se opuneau, în percepția unei critici colorate de autenticism, imaginii brutale din oglinda lui Istrati. Descrierea tipurilor de violență, discutarea modului în care ea e contemplată și asimilată, în cele din urmă, normalității, trec, în studiul Rodicăi Zafiu, de clișee
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
lui înainte de a muri nu o înduplecă pe Katalin. Lucrurile se schimbă abia când în locul violatorului, Antal Borlan (Tibor Pálffy), a celui care i-a distrus viață, Katalin găsește un om de o mare sensibilitate, căsătorit cu o femeie extrem de blajină, Etelka Borlan (Melinda Kantor). Drama familiei stă în faptul că soția nu poate avea copii, pentru că Borlan are deja unul, pe Orban, chiar fructul singurei atrocități de care se face vinovat. Atașamentului instinctiv al băiatului i se răspunde pe măsură
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
cafeaua doar o amușin așa cum ar face/ orice ființă cu năravuri de oaie.// Din când în când la mică distanță de noi/ trece tlinda și-atunci îmi ridic ușor mâna/ și-mi strecor degetele peste capotul ei/ ca un ortodox blajin/ peste hainele preoțești în timpul liturghiei.// apoi ore în șir nemișcat/ cu degetele astea la frunte.// de-acum gata, îmi spun, gata.// sunt tată.// și capul meu se apleacă deasupra acestei propoziții exact ca o oaie în dreptul unei cești de cafea
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]