331 matches
-
lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care Realizat-a fost pe-acest pământ. Ș-oricît de mare - oricât de mic ar fi Un popol... totuși tu rămâi măsura Întunecatei lui aspirațiuni, o Romo! De acea, superbo, fii-mi blestemată, Tu măr de ceartă-n istoria lumei A cărei glorie chiar e măr de ceartă. Dacă vodat din negurile vremei S-ar descurca popoarele barbare Imperiile ce-or fonda aicea Le vor numi imperie romane. Ginte cu ginte s-or
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
S-ar descurca popoarele barbare Imperiile ce-or fonda aicea Le vor numi imperie romane. Ginte cu ginte s-or certa mereu Care din ele-ți seamănă mai mult; Măsura răutății tale, Romo, Va fi măsura lor de înmîndrire! Fii blestemată, tu fata morgana Al crudului neam omenesc... oraș de demoni Ce-ai înfrumusețat atâta Răul, lupta, Cât chiar popoare pîn-acum pacifici Au nebunit la faima mare-a ta! Și-au întors sufletul din bine-n rău Spre-a deveni tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o întrebare: La ce? Fii blestemată, și atât de crud Cât, spre-avea timp să porți blestemul tău, Șă fii eternă! O Niobe gigantă, Încât spre a se-mplini blestemul tău S-ajungă-eternitatea-abia... deci fi eternă! 5 2254 [ÎMPĂRATUL] O vierme-al îndoielii, ai intrat În sufletu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochi limpezi. ― Tocmai pentru că am puterile pe care le am știu că nimeni nu mai crede cu-adevărat. Ne învîrtim pur și simplu pe aici, facem o mulțime de bani, trăim cât de bine se poate trăi pe planeta asta blestemată... Să nu-mi spui mie că el crede. Să nu-mi spuneți nici măcar că voi credeți! Vă simt pe toți. Și știți ce emanați când vă gândiți la Sfântul Augustin cel Nou? Stinghereală. Nu mânie. Nu credință. Nici măcar indiferență. Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu toate! Bătrânul a murit înainte de a-l învăța pe tata să citească... Bunicul era aproape orb și nu deosebea literele. Apoi noi nu am mai dat importanță. Pradă unei tensiuni extreme, Kasser se repezi urlând la Severus. ― Unde sunt blestematele alea de documente? Cuvintele fură rostite cu atâta tărie, încît bătrânul se trase înapoi, se împiedică și căzu pe spate. ― La munte... îngropate sub o colibă. Acolo a stat o soră de-a mea... Dar ea nu știe!... ― Unde anume
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Gelos și Biserica-Mamă”, în Renașterea, nr. 4, p. 9. Sorescu, V. (1995), Figuri, evenimente și locuri biblice, Editura Saeculum/Vestala, București. Stephenson, J., Ling, L., Burman, E., Cooper, M. (1998), Values in education, Routledge, Londra și New York. Șoican, C. (2004), „Blestematele de droguri, ele te-au distrus”, în Actualitatea creștină, nr. 2, p. 17. Todoran, I., Zăgrean, I. (2003), Dogmatica ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca. Tucu, R. (2001), Religion and religious education, în Călin M., Dumitrana, M.(2001), Values and education in
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un nuanțat gust estetic se articulează în echivalări ce refac sensul poeticii pe care traducătoarea o percepe și o respectă cu fidelitate, mai cu seamă în textele tragicomice ale lui Panteleimon Romanov sau în memoriile Anastasiei Țvetaeva. Traduceri: Gerald Gordon, Blestemata fie ziua..., București, 1958; V. Ivanov-Leonov, Generalul „Africa”, București, 1962; Martin Wickramasinghe, Taină Insulei Șerpilor, București, 1962; Serghei Sartakov, Crestele Saianilor, I-III, București, 1967 (în colaborare cu Emil Șuter); Anatoli Alexin, Fratele meu cântă la clarinet, București, 1970; Kim
SISMANIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289708_a_291037]
-
mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana/cea de piatră și nu-i pasă/de mulțime, nici de țară, nici de nimeă Și potaia/blestemată stă-n fotoliu și te latră. (Ă). Măturați-l, măi tovarășiă Și de guler/Scuturați-l Să ne-ntrecem/pentru viață! Lupta-i grea, dar e măreață! Stau dosare/printre spițe? La dosar/cu birocrații!” - A. E. Baconsky. - În ospeție
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul nopților lor de dragoste. Cerșește îndurare din ochi, dar ambele năluci îi întorc spa tele. Parcă se țin chiar și de mână! Vrea să spună ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i spună o taină, dar vorbi suficient de tare ca să audă și Bătrânul: Sunt niște oameni din sat la poartă, spun că l au văzut astăzi pe solomonar, cel care a oprit apele cerului prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
splendidă armură, le înflăcărase, ca întotdeauna, cu elocvența sa simplă, dar eficace, lămurind, din câteva cuvinte pline de hotărâre, obiectivul principal: neutralizarea vizigoților și spargerea centrului dispozitivului dușman, format din alani și burgunzi, aliniați chiar acolo unde începea să coboare blestemata de colină pe care în zadar încercase să o cucerească în zorii zilei. Cât despre aripa stângă romană, ea era alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare și, cu siguranță, avea să cedeze de îndată ce soldații vedeau străfulgerând sulițele gepizilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i spună o taină, dar vorbi suficient de tare ca să audă și Bătrânul: Sunt niște oameni din sat la poartă, spun că l au văzut astăzi pe solomonar, cel care a oprit apele cerului prin vrăji necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-o pe Muriel ca să-i cer, s-o implor pentru ultima oară, să mergem singuri și să ne căsătorim. Sunt prea încordat ca să am de-a face cu alți oameni. Am senzația că sunt pe cale să mă nasc. Zi blestemată, blestemată! Legătura telefonică era atât de proastă și cea mai mare parte din timp nu m-am simțit în stare să vorbesc. Cât de îngrozitor e să spui «te iubesc» și persoana de la celălalt capăt al firului să te întrebe: «Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de scris Royal e foarte puternică în seara asta. Totuși, mă muncește ideea că nu am prezentat un portret viu al Șeicului din Arabia. Ceea ce, mă rog, e drept și corect. În același timp, nimeni nu trebuie lăsat ca, din cauza blestematei mele de incompetențe și febrilități, să tragă concluzia că Seymour era ceea ce în terminologia uzuală, plicticoasă, se numește un om de o urâțenie atrăgătoare. (În orice caz, aceasta e o etichetare suspectă, folosită mai ales de unele femei pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
juca foarte rar fotbal, numai când vreuna dintre echipe avea un om lipsă. Eu însă jucam în mod constant. Nu-mi displăcea violența, mi-era numai teamă de ea, așa încât nu aveam altă alegere decât să joc; ba chiar organizam blestematele de jocuri. În puținele cazuri când S. intra în jocurile de fotbal, nu puteai ști niciodată dacă avea să fie o găselniță sau un obstacol pentru partenerii lui de echipă. De cele mai multe ori era primul dintre cei aleși într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ping-pong sau de la tenis - iar mingea vâjâia deasupra capului său, cu o aplecare imperceptibilă din partea lui, atingând direct ținta. Dacă încercai să-l imiți (fie în particular, fie sub zeloasele lui instrucțiuni personale), ori te trezeai eliminat din joc, ori blestemata de minge te pocnea drept în față. La un moment dat, nimeni din cartier nu mai voia să joace mingea la perete cu el -nici măcar eu. Și atunci, foarte des, sau își petrecea timpul explicând uneia dintre surorile noastrefinețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Unul ca Subotin ar fi trebuit să se perpelească mult și bine În flăcările Gheenei, dar uite că nu trecuseră nici șapte ani de când crăpase fierea În el și Dumnezeul Îl izbăvise de chin. De ce În locul său se scălămbăia În blestemata de cutie proțăpită În camera de oaspeți a surorii ei rădăuțene Mihailo Panidelnic, un om care nu făcuse nimănui vreun rău, ba pe deasupra reparase pe cheltuiala sa și acoperișul bisericii Uspenia, pentru ca În cele din urmă să fie răpus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe bătrână, dar având în vedere ce privire nesuferită mi-a aruncat, probabil că e mai bine așa. În celălalt colț al camerei, beculețul de la robot continua să licărească acuzator. Dispari, dispari, de ce mă chinui? Îmi doream să pot șterge blestematele de mesaje fără a le fi ascultat, dar mașinăria nu-mi dădea voie, așa că am apăsat butonul de pornire, și apoi am tulit-o în baie, auzind în timp ce plecam: —Anna, sunt Leon. Știu că ți-e greu, dar și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avea dreptate. Gorila 1: Am încercat câteva nume noi. Pentru un timp am încercat Mr Huge2, dar n-a prea prins. Iar Mr Ginormous 3 a ținut doar o zi. Așa că am revenit la Mr Big și trebuie să avem blestemata de discuție cu Totul despre sex de fiecare dată când avem o nouă slujbă. Urcă în mașină. Eu: Nu înainte de a-mi spune unde mergem exact. Și să nu vă închipuiți că, doar pentru că sunt scundă, puteți să-mi dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
despre respiratul adânc și concentrare și sperând că „spiritul“ ne va dărui ceea ce ne lipsește fiecăruia. Apoi s-a lăsat tăcerea. Și s-a prelungit. Și s-a prelungit. Și iar. Am simțit cum mă cuprinde frustrarea. Când o începe blestemata de chestie? Am deschis un ochi și am aruncat o privire pe furiș de jur împrejurul cercului, asupra chipurilor umbrite de lumina aruncată de lumânări. Mitch mă urmărea; privirile ni s-au întâlnit și s-au confruntat într-un spațiu imponderabil. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii, goneau prin iarbă și aproape mă ajunseseră când mi-am dat seama că blestemata de poartă se închisese și îmi prinsese rucsacul, făcând bucăți tot ce era înăuntru: creioanele de ochi, gloss-urile de buze (asta am descoperit mai târziu.) Trăgeam de poartă, sperând că porcăria naibii nu era închisă complet pentru că atunci aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
implorat-o Jacqui. Infirmiera a pipăit-o rapid și a clătinat din cap. —E prea târziu. —Cum? Cum e posibil? Data trecută era prea devreme, acum e prea târziu! Nici n-aveați de gând să mi-o faceți. Faceți-i blestemata de anestezie, a zis Joey. —Tu să taci, a zis Jacqui. Împinge în continuare, a zis moașa. Da, Jacqui, împinge, a zis Joey. Împinge, împinge. —Să-i spună cineva să-și țină gura. —Jacqui... Mă uitam între picioarele ei, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai știu cu adevărat pe seama cui s-o pun; numai că la Granada, după blestemata aia de Paradă, fiecare căuta în viața depravată a stăpânului Alhambrei incidentul care-L putuse supăra pe Cel-de-Sus, astfel că se luau la întrecere care putea găsi explicația definitivă, aceasta fiind adesea doar un vers, o glumă sau chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbet larg luminându-i chipul tras, se auziră câteva strigăte de victorie. Alături de mine stătea un bărbat care nu-și exprimă defel bucuria. Era un veteran al Cetelor Negre, care fierbea de furie. — Așa ajuns războiul în zilele noastre? Cu blestematele astea de archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]