337 matches
-
asta? Tu nu mai ai, tu nu mai vrei să ai În fața mea aceea ce se cheamă personalitate, indivi dualitate, particularitate și excepționalitate?... Nu, dragul meu, le-am dat naibii pe toate! Îmi spunea Cora. Altminteri, de la un timp, urechiușele blestematei de personalități a unuia sau altuia dintre parteneri arogându-și unul altuia o mizerabilă de precădere, până a râvni să rămână, fie care, victorios și singur, pe poziția respectivă. Încep, de-acum Încolo, stingherelile obligatorii și explicațiile mărunte, pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șerbii ei mureau de foame... Am auzit și eu despre povestea asta, spuse Conrad nerăbdător. Povestește mai departe.. — Da, pe dată. Mathilde a poruncit să se sape un tunel foarte lung pe sub pământ, de la castel până În apropiere de mânăstirea noastră. Blestemata de muiere se temea ca nu cumva Într-o zi să se răscoale cei obidiți și s-o omoare. Deci a poruncit slujitorilor să sape tunelul și apoi le-a pus câte un ban de argint În mână, drept răsplată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înțeles că s-a îngroșat gluma. Pachița își tot făcea cruce, iar Viorica Nemțoc își scuipa de zor în sân că s-a speriat atât de rău, nu-și dădea seama cum a înviat mortul. Ieșiți afară din casa mea, blestematelor! Numai cei din primărie cred că v-au trimis! Nerușinații. N-au ce face și pun la cale fel de fel de năzdrăvănii. Rușinate, femeile, una câte una și-au croit drum spre poartă și-au ieșit în drum. Din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ea, Lențâca, pe care bădia Costică o lăudase că este descurcăreață și ființă cinstită, i-a înșelat așteptările. Cu capătul de seceră se chinui să taie o nuia de salcie, de vreo doi metri, cu care să tragă spre mal blestematele de felii, ca să le ascundă vederii. Cu chiu cu vai, ba tăind, ba rupând, nuiaua a fost gata și Lențâca, întinsă pe burtă la marginea apei , începu să tragă felile spre mal. Două a reușit să le scoată la mal
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu erau lângă Dumitru, au fost răniți la vreo zece-doisprezece pași mai departe de locul unde meșterea el blestemata aceea de grenadă; Lențâca era la colțul bucătăriei de vară iar Săndel la poartă, acolo i-au ajuns schijele; Dumitru în cele două săptămâni cât a mai trăit i-a spus Emiliei, care stătea cu el: „Nu credeam că o să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cercu Cotoi Gheorghe Nucuță Raluca Fănica viermi de matasă. Cum strigă cu glasuri joase și normale pe lac și s-aude cine știe unde. Farmecul Sub o piatră mare-nvoaltă, Șade-un bou negru, urnit, Din bărbie dând, Din limbi scăpărând. Măi Cernate, blestemate! Blestema-te-ar Dumnezeu, Să-ți curgă veninul tău Ca untura slinului. Trei nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau chiar de nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
niciodată. Iar țăranii din CAP nu voiau s-o mai ducă pe mama cu ei cu tractorul sau în căruțele lor, lăsând-o singură și pedepsind-o să străbată pe jos nesfârșitele lanuri de porumb pentru vina că avea o blestemată de fată ca mine. Deși din alte motive, mama a fost împinsă într-o singurătate la fel cu a mea din copilărie. și a venit la mine la oraș, plângând și încercând să nu-mi facă reproșuri, dar făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai frece - ia-mă de unde nu-s! Iar dumnealui rămâne pierdut în camera de interogatoriu, monstruos de singur în petele de soare ce joacă pe blestemata de podea. Nici nu mai conta că asta ar fi presupus să-mi iau viața - o viață care totuși mi-ar fi plăcut de n-ar fi ajuns așa o porcărie. În afara fricii de a fi omorâtă, nu mai percepeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi! Câte nebunii nu vin în mintea unui copil! Ș-atunci parc-o rază de speranță se strecura în inima mea. Mai știi! Multe lucruri de necrezut s-au întâmplat în lumea asta, de ce nu s.ar întâmpla să găsesc blestemata de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ducă, pe ea și pe bărbatul ei, la spital, unde acesta din urmă trebuie să-și facă o analiză. Și Ahmed se execută. La sfârșit, drept mulțumire, îl scutură de reverele hainei: "Însoară-te și șterge-o de-aici cu blestemata aia de pasăre!" Ca s-o pedepsească, Ahmed o pune să plătească taxiul... Intrând în sufragerie, Filip vede o tânără femeie care, întoarsă cu spatele, căuta ceva în sertarului bufetului. Silueta ei, rochia cu bretele și părul roșu îi confirmă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nebuni!" Manuscrisul se oprește aici. După câte își aduce aminte, telefonul avea să se lase așteptat mult și bine. De unde, agitația lui Bejan. Cine a stopat, în ultima clipă, inițiativa ziarului? O dispoziție venită de sus? I se tot reproșau blestematele alea de studii, de parcă, pe vremea aia, ar fi putut refuza să se ducă să studieze la Moscova! Revirimentul patriotic al cultului personalității deja îl costase scump. Când s-au întors, nici măcar nu li s-a dat un apartament decent
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
timp poate că dintre cele mai aspre din viață,în care m-am confruntat cu tot felul de necazuri și greutăți, când nu mai știa omul de care să se apuce și pe care s-o lase,printre care și blestemata de secetă cu sărăcie, boli de toate felurile pentru care nu aveai de unde să cumperi vreun medicament de leac. După atâtea greutăți și suferințe a ajuns Ion să aibă zile în șir libere în niște locuri în care priveai în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
braț!... Mersul ei ușor, pasul sigur al bărbatului. Simți nevoia, văzîndu-i, să întinzi și tu brațul... Da ce să cuprinzi, umerii vîntului?!... Și-atunci, cauți scuze, înfierîndu-le trecutul, anulînd tot ce istoria umană a creat din dragoste ori despre dragoste... Blestemato!! urlă el el, dînd iarăși cu piciorul în sac, rupîndu-l. Moare el bătrînul într-o zi... Dinule, încă o mai iubești? îl întreb eu încet, să-l oblig să se calmeze. Focul a fost prea puternic și bine înrădăcinat, strînge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi aprind o țigară, apoi, după ce am tras un fum, mi-a atras atenția că nu i-am cerut voie să fumez în birou la ea, în prezența ei. Asta m-a făcut să roșesc și să mă pierd. Blestemata asta de fire timidă ce-o am!... Ea a cîștigat teren. A tras încet un sertar, a scos un dosar, iar din dosar, o hîrtie. "Tovarășe Ștefănescu, mi-a spus, întinzîndu-mi hîrtia, asta e decizia dumneavoastră de numire în postul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tot în mod empiric, meseriașul nostru observase că așa curge și se rotește apa, indiferent cât te-ai canoni tu la o instalație sanitară, iar dacă popa ar fi dorit să curgă drept-drept, atunci ar fi trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea cișmelei nu se gândise niciunul dintre ei, ci doar modestul autor al acestor rânduri, care, desigur, are o certă formație științifică. Însă pe chestia cu curgerea țuțuroiului, părintele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur, se prinsese de lucrătură. Iar Petrică n-ar fi vrut să intre în conflict cu acesta. Acum trebuia să găsească o metodă să-l îmbrobodească pe coleg. Deocamdată nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu mine ședeam, așa cum făceam de ani de zile, În living‑room, iar el era Îmbrăcat În kimonoul lui japonez. Cădea de pe el toate părțile. Picioarele goale arătau ca niște dovleci premiați la expoziție, atât de umflate Îi erau gleznele. - Blestematele astea de edeme! se văicărea. Jumătatea de sus a lui Ravelstein era la fel de vioaie ca și altădată. Dar boala câștiga teren și se Înstăpânea asupră‑i; iar el știa acest lucru la fel de bine ca și doctorii. Nu numai că vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu mâna într-o parte, vezi ridicătura ceea de pământ. E un gorgan ridicat de mâna omului. Un fel de mormânt în care își îngropau tătarii conducătorii lor. Dau o fugă până acolo, să mă uit dacă nu se vede blestemata aia de gară la care trebuie să ajungem. Sări sprinten din căruță și cu pași mari se îndreptă spre movila ce stătea acolo poate de mii de ani, străjuind vechiul drum. Ciulinii uscați și iarba galbenă arsă de soare foșneau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
11. Dar acest Spectru al lui Tharmas E Moarte Veșnică. Ce să facem? O Doamne, fie-ți milă și ajută-ne!" 105 Așa vorbiră ele, și Poartă Limbii 12 o închiseră de frica tremurînd. ["Ce am facut", spuse Enion, "nefericită blestemata! Ce faptă? Este aceasta o faptă de Iubire? Știu ce-am făcut. Știu Prea tîrziu acum ca să mă mai căiesc. Iubirea s-a schimbat în Ură ce-i mortală, O viață a fost ștearsă și singura rămîn, de Temeri posedata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cartea de fier o luară și așezat-o-au deasupra Pe nori de moarte, si cîntecele își cîntară, frămîntînd pîinea lui Orc. Orc cîntecul îl asculta, silit fiind, răbdînd de foame pe vîntul friguros 100 Care se legăna împovărat de blestemata plămădeala; se mînia Prin sita Onei promoroaca; torențiala ploaie se varsă din vadra cea de fier A lui Eleth, si mîinile-nghețate-ale lui Úveth frămîntau pîinea. Cerurile de groază se înclină sub a' lor mîini de fier, Cîntînd la-ngrozitoarea lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oaselor da naștere, Si inimioarei, ficatului, sîngelui roșu în ale sale labirinturi; Prin împlinire a dorinței, prin pofta aprigă devoratoare, pe Los ea-l umple Cu furie jinduitoare, care progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
or prăpădi, / Boii -n grajd vor flămânzi, / Părinții-or îmbătrâni, " Densusianu prezintă și câteva păreri mai „răzlețe" în care se exprimă și părțile mai întunecate ale păstoritului: Oile se pasc la câmp, / Tot pe ploaie și vânt, / Fire-ai maică, blestemată, / De ce nu m-ai făcut fată, / Să-ți aduc apă cu vadra, / Si-ai mai făcut un fecior, / Să dau țărilor ocol, Din munte și până-n baltă, / Să trec mică,viața toată " Toate aceste greutăți ale păstoritului „Poezia noastră populară
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
un nuanțat gust estetic se articulează în echivalări ce refac sensul poeticii pe care traducătoarea o percepe și o respectă cu fidelitate, mai cu seamă în textele tragicomice ale lui Panteleimon Romanov sau în memoriile Anastasiei Țvetaeva. Traduceri: Gerald Gordon, Blestemata fie ziua..., București, 1958; V. Ivanov-Leonov, Generalul „Africa”, București, 1962; Martin Wickramasinghe, Taină Insulei Șerpilor, București, 1962; Serghei Sartakov, Crestele Saianilor, I-III, București, 1967 (în colaborare cu Emil Șuter); Anatoli Alexin, Fratele meu cântă la clarinet, București, 1970; Kim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289708_a_291037]
-
acele mese de duminică seara încheiate cu orgii care pînă și pe Pierre Levergos, fostul militar care credea că văzuse totul în viață, îl făceau să roșească. Da, nevoile materiale și dezintegrarea progresivă a creierului din cauza bolii blestemate și a blestematelor de medicamente erau explicația pentru această schimbare incredibilă de mai bine de un an încoace. Era așa, Koke? Sau era alt fel de a te sinucide, mai lent, dar mai sigur decît tentativa ta anterioară? Mitingul din 23 septembrie 1900
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]