199 matches
-
așa cum se întâmplă cu inginerul Potapov, care fusese atât de devotat profesiei și incapabil să vadă altceva în afara proiectelor care îl subjugau, cum a fost proiectul hidrocentralei de pe Nipru, și care ajunge să mediteze cu amărăciune: Dar la ce bun blestematul de Dneproghes?". Pe apele tulburi ale Rusiei sovietice de la jumătatea secolului al XX-lea, "arca" Marfino este un spațiu al reculegerii, al meditației și al prieteniei autentice între oameni pe care îi leagă statutul de "dușmani ai poporului". Spre deosebire de ei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de frig, Faulques și Olvido se Îndreptaseră spre râu odată cu ceilalți, cu aparatele foto În buzunare, fiindcă n-aveau destulă lumină ca să facă fotografii. Pare o chestie de-aia de-a lui Turner, spusese ea atunci. Îți aduci aminte? Dar blestematul ăla de englez a uitat să picteze frigul. Apoi Își Închisese gulerul gecii scurtă și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el însuși o oblojește. Își amintește într-un loc de băile de nămol de la Techirghiol: „Exact acum 40 de ani Ă adică o viață! Ă eram la Tekirghiol-sat și încercam să scap de proaspetele mele reumatisme. Le am și acum, blestematele, sunt la fel de bătrâne ca mine” (26 aug. 1971 Ă 496). Într-un loc vorbea, să ne amintim, de norocul pe care-l datorează „bătrânei și credincioasei” sale gastrite... În fine, totul este la el prudență. „Fiți prudenți!”, îndeamnă la un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
marele sfetnic, instituind puterea celor fără de milă. Puterea terorii și tiraniei. Democrația devenise istorie a trecutului. Satan jubilând de bucurie, crezând că și-a desăvârșit capodopera urcă sus la raport. Când îl văzu, Marele Spirit tună și fulgeră. -Ce-ai făcut blestematule?Așa ai înțeles tu porunca?Mi-ai distrus globul pământesc, mi-ai ucis mai bine de jumătate dintre fiii mei, creiațiile mele. -Dar Luminate, eu nu m-am atins de ei. S-au ucis reciproc. -Tu nenorocitule, ai băgat zâzania
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dezvălui tainele. Stătea de vorbă mai ales cu țăranii, aflând în inima sa vorbe de mângâiere prin care să le câștige încrederea și să le dăruiască în schimb iubire. Peste vreo patru zile doamna Bologa, indignată, îi aduse vestea că blestematul de Pălăgieșu l-a făcut "tîlhar" și "trădător" în fața tuturor domnilor, seara, la "cazină", ba s-a lăudat că are să-l învețe minte și omenie, de să-l pomenească cât va trăi. Apostol, fără să spună un cuvânt, își luă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bătu cu piciorul în lespezi: - Nu întreba, dacă nu înțelegi singur. Erai tânăr, dar răscoala din Atlantida cred că n-ai uitat-o! Ta Kemet e țară mai mică și robii sunt mai ușor de păzit... dacă n-ar fi blestematul de rob care i-a ațâțat și n-ar fi străinii! Și Marele Preot ieși, lovind mânios lespezile cu picioarele sale bătrâne. CAPITOLUL XXXI Zilele de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut asta, oricum. Spre că nu te-a supărat prea tare. A negat din cap și m-a Întrebat: — Dar tu, cum ești? Pari obosit. — Am lucrat până târziu. Și nici nu am dormit prea bine. Iar azi-dimineață a fost blestematul ăla de exercițiu de apărare antiaeriană. Am Încercat să mă masez pe creștet ca să mă simt mai bine. Nu i-am povestit de faza cu Goering. Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vremea aia i se părea imposibil să ții pasul cu optimismul constant al lui Ronnie și felul ei entuziast de-a se Încăpățâna să creadă că „universul Îți va da orice vrei“. Spunea că era ca și când trăia În casă cu „blestematul de Dalai Lama“. Îi spusese lui Ruby că se simțea extrem de vinovat pentru că devenise frustrat de cineva care era mereu fericit, dar nu putea să se abțină. Și nu putea nici să schimbe faptul că problema lui cu Ronnie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
râzând, ia vezi dacă ghicește croissant cu somon 1 sau... sau... chiloți tanga. Phil ridică o mână În semn de „stai puțin“. Trecură câteva secunde bune Înainte să poată vorbi. —Mamă, ce grozav! Nu pot să cred. A ghicit. Chiar blestematul de capybara. A ghicit! Îi dădu mingea lui Ruby și arătă spre ecran. — Ia vezi dacă ghicește chiropractor, spuse mătușă Sylvia, tocmai am găsit unul nou. E genial. De fapt, data trecută când am fost la el, aproape că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine în întâmpinare un copil ciung. Elsa a stins lumina. Și eu dorm, dar nu adânc. O aud pe mama ta strigând: „Blestematule, dă-mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez ceva teribil. Se face că mă duc în hol, iau bisturiul din geantă și mă evirez. Apoi deschid fereastra și arunc bucata aceea de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vadă pe ceilalți membri ai echipei, care deja Își ocupaseră locurile În sala de instructaj, având În față niște cești de material plastic, pline cu cafea. Se lăsă să cadă pe un scaun, lângă Harry. — Dumnezeule, tu ai trecut prin blestematul ăsta de examen medical? Îl Întrebă el pe Harry. — Mda. Încă de ieri. — Mi-au Înfipt un ac uite-așa de lung În picior, continuă el să se lamenteze. — Adevărat? Mie nu. — Dar respirația cu clema prinsă de nas? — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Levine n-a rezistat, spuse Barnes cam repezit. În submarin a avut o criză de claustrofobie și a trebuit să fie dus Înapoi. Se mai Întâmplă. — Asta Înseamnă că nu vom avea biolog marin? — Ne descurcăm și fără el. — Urăsc blestematul ăsta de costum, izbucni Ted. Pe bune că-l urăsc. — Beth arată bine În al ei. — Da, Beth face exerciții fizice. — Și pe deasupra, mai e și umezeala asta, adăugă Ted. Totdeauna e așa umed pe-aici? Norman băgase de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sticlă. — De ce nu pot lua și eu o aspirină, pentru Dumnezeu? — Pentru moment, nu vreau să-ți dăm nimic, pentru eventualitatea În care ai pățit ceva. Trebuia să știu unde e localizată durerea. — Norman, durerea este localizată În cap. În blestematul ăsta de cap! Acum dă-mi și mie măcar o aspirină! — Barnes spune să nu-ți dăm. — Barnes mai e aici? — Toți am rămas aici. Harry Își ridică Încet privirea. — Bine, dar trebuia să mergeți la suprafață! — Știu. — Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o pauză, apoi sosi răspunsul: 00 03 21 25 25 26 32 — Okay, spuse Harry. Jerry ne ascultă. Își notă ceva În carnet, apoi tastă: 90221008052117 341318210521081832 — Ce i-ai spus? Întrebă Beth. — „Suntem prieteni“. — Lasă prietenia și cere-i blestematul ăla de nume, zise Barnes. — Ai răbdare. Fiecare lucru la timpul său. — Poate că nici nu are alt nume, fu de părere Ted. — Dar sunt al naibii de sigur că nu Jerry este numele lui adevărat, zise Barnes. Răspunsul sosi: 00143032 — Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metalic de mitralieră îi zăngăniră lui Nicanor Galan vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima penibilul și idiotul hăhăit, al celui pornit pe obișnuita supușenie, îl mai afurisi, încă o dată, în gând: Rupe-ți-ai limba, blestematule! Că sperii, ca arătările din morminte, pe trecătorii de pe drum. Ca și ceilalți oameni din Goldana, Nicanor era cât se poate de nedumerit: nu cumva, Iuga, cumnatul său, are o firavă idee asupra trăncănelilor sale, potrivind vorbele străine, nu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au putut, până când au fost salvați de noi, mai sărmanii, în al căror ajutor porniseră ei, cu atâta inimă-bărbată Cutezător a fost și bietul Ilarion Cărare, cel care nu a mai apucat să ne spună cum s-a încurcat în blestematul de cablu electric, de pe acei bușteni pe care îl răstignise destinul, târându-l pe volbura apei tulbure și reci în adâncimile Muntelui Și Mehmet, adică Ali Străilaș, când a văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar lumea noastră era înlocuită cu alta, de un absurd sinistru. Războaiele aduc întotdeauna schimbări. Iar acest conflict nu seamănă cu nici unul de până acum. Poate de aceea ar fi fost mult mai bine pentru noi să nu intrăm în blestematul ăsta de război și să rămânem neutri așa cum ne-am declarat la început. Nu știu dacă ar fi fost posibil. Călinescu 53 a spus-o răspicat și a sfârșit sub gloanțele legionarilor. Grâul și mai ales petrolul fac din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pătrundă perdeaua deasă a fulgilor ce dansează haotic. Se stinge brusc. Oamenii se ridică, înaintează ușor aplecați. Instinctiv, grăbesc cu toții pasul. Un salt. Încă unul. Distanța se micșorează cu repeziciune. În sfârșit ajung la marginea parapetului, din spatele căruia se ridică blestematul de reflector. Pe fundul tranșeei, nemișcată, o mogâldeață îmbrăcată în uniformă germană. În fața lor se profilează o umbră. Unul dintre soldați îndreaptă țeava armei către ea: Nu trageți băieți, se aude glasul șoptit al Americanului. Nu vă mai recunoașteți prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de partea măgarului: măgarul e un om bun și folositor 16. — Dar dumneavoastră sunteți bun, prințe? întrebă generăleasa. Vă întreb din curiozitate. Toți izbucniră iarăși în râs. — Iar mi-a venit pe limbă blestematul de măgar; nici nu m-am gândit la el! exclamă generăleasa. Credeți-mă, prințe, vă rog, am făcut fără nici o... — Intenție? O, vă cred, negreșit! Și prințul râdea fără oprire. — E foarte bine că râdeți. Văd că sunteți un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mina cea mai triumfală, perora în hohotele de râs ale celor prezenți. Kolea îl trase pe prinț de haină. — Măcar dumneavoastră scoateți-l de aici! Nu s-ar putea? Vă rog! Bietul băiat avea chiar lacrimi de indignare în ochi. Blestematul de Ganka! adăugă el încet. — Cu Ivan Feodorovici Epancin am fost într-adevăr foarte bun prieten, turuia dulce generalul, la întrebările Nastasiei Filippovna. Eu, el și răposatul prinț Lev Nikolaevici Mâșkin, pe al cărui fiu l-am îmbrățișat astăzi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o respecta ca pe maică-sa? De ce, de trei zile, ne dă bătăi de cap? Ce să caute aici Gavrila Ivolghin? De ce ieri și astăzi s-a apucat să-l laude pe Gavrila Ivolghin și a izbucnit în plâns? De ce blestematul de «cavaler sărman» e pomenit în scrisoarea anonimă, în timp ce scrisoarea prințului nici măcar surorilor nu le-a arătat-o? Și de ce... la ce bun, la ce bun, ca o pisică smintită, am dat fuga la el și l-am adus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l ia și uite că nu-l ia! Da, da, face ochii mari la el, tace, nu pleacă, stă aici, și doar cu gura ei i-a poruncit să nu vină... El șade și-i palid tot la față. Și blestematul de Evgheni Pavlovici a pus stăpânire pe conversație! Uite-l cum turuie, nu te lasă să sufli un cuvințel. Acum aș afla totul, numai dacă aș putea aduce vorba...“ Într-adevăr, prințul stătea la masa rotundă palid, părând cuprins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gând m-a făcut adesea să renunț la câte o carte. Da, zidul lui Meyer ar putea povesti mult! Multe mi-am însemnat pe el. Nu există pe acest zid vreo pată pe care să nu o fi studiat eu. Blestematul de zid! Și totuși mi-e mai scump decât toți copacii de la Pavlovsk, adică ar trebui să-mi fie mai scump, dacă acum pentru mine n-ar fi totuna. Îmi amintesc acum cu ce lacom interes am început să urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frază și mă gândesc la EL. Câteodată mă gândesc să plec de aici. Pe bune. Să merg acasă și să nu ies de acolo vreo două luni. Cred că e ceva în neregulă cu mine. Of, a mai apărut și blestematul acela de catalog. Mi-este frică de el și nu înțeleg de ce este considerat „cea mai comică ... colegă”. Ai mei nu sunt de aceeași părere. Tata nu s-a putut abține și a făcut din nou glumele pe care nu
Jurnal de licean. In: Apogeul by Maria Hrișcă () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1811]
-
ceva de genul ăsta, în Louisiana. Foarte înfipt acest politician! Dar spre sfârșitul petrecerii a fost auzit spunând: „A fost un blestemat de yankeu la microfon toată după-amiaza”. Știi cum vorbesc ei, fără nici o intenție de a jigni pe cineva. „Blestematul de yankeu a fost la microfon toată după-amiaza. Era destul de ager la minte. Într-un fel ne-a făcut să râdem și ne-a gâdilat simțul umorului. În principal în prima repriză, când Temple conducea cu 14 la 0. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]