203 matches
-
câini? Și cei temători prind curaj în devălmășie. În dimineața aceea, târgoveții erau îndrăzneți. Umpluseră, cu mic, cu mare, strada orologiului, mulți dintre ei fiind nevoiți să rămână ceva mai departe, pe niște ulicioare. Cu toții vroiau să vadă cum cade blestematul de ceas - și turnul - ori măcar să audă loviturile de rangă și de târnăcop. Să dea o mână de ajutor, mai ales. „O să fim mai liniștiți pe urmă!” „Când începe să bată, mai ales noaptea, parcă mi se duce tot aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se adresă ursuz preaonorabilului: - O voi face-o, dar numai din cauza lui, își înfipse bărbia în aer către Angir. Și numai zei vor știi de ce am făcut-o, pentru că eu unul nu pot să mă dumiresc ce m-a apucat. Blestematul ăsta de Poha. Birmaq se întoarse apoi către Angir încă ținându-se de mână în locul unde îl prinse-se tânărul: - Mâine dimineață la prima oră să te prezinți la mine, fiule. Nu e vina lui Poha. Eu sunt cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mare strateg nu putea deveni aliat decât al Germaniei și Italiei și nici într-un caz al Rusiei bolșevice, ale cărei bande au comis atâtea crime în Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței, cum s-a dovedit și-n toată țara, după blestematul 23 august 1944 când România a intrat sub talpa iadului comunist din care nu-și mai revine și după două decenii și jumătate. Conștiința lui Savel de patriot (nu patriotard!), adică de trăitor profund a dragostei de glie și neam
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de foarte scurtă durată în cariera acestui scriitor, ale cărui variații stilistice de mai tîrziu (niciodată și la nimeni, ca la Adrian Maniu, n-am văzut cît poate minți stilul, blestematul de stil al omului de talent!) aveau să-i aducă beneficiile oportunității, totdeauna scump plătite și amarnic dobîndite” (op. cit,. p. 166). După experiența Simbolului și a Noii reviste române, scriitorul va ajunge la Flacăra lui Constantin Banu (adaptîndu-și stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec și Începu să rîdă. Blestematul de Philippe, hotărît lucru, avea s-o sîcÎie pînă la capăt. - De ce sau de cine anume voiai să fugi, Gwen? De justiție? De ucigaș? Fiica Yvonnei dădu ușor din umeri și păstră tăcerea. - Sau poate te duceai să recuperezi prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frică iarăși de tine, Pulcheria. P: Frică?! Bine, dar ne despart mii de kilometri, Maurizio!? Cum ar putea să-ți fie frică? M: Nimic nu pare să ne despartă, Pulcheria. Mi-e iarăși frică. La fel ca mai înainte. Ah, blestematul ăsta de telefon!!! (Apasă nervos pe buton și întrerupe brusc legătura. Trântește în același timp capacul de la laptop.) (Ea mai ascultă încă o vreme pe fir. Liniște totală... Râde triumfătoare. Închide telefonul, laptop-ul, se ridică și coboară din vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare importanță numai pentru că aparținea unei familii de Îmbogățiți care storcea tezaurul public. Și avea să lupte ca să și-o păstreze. Dar, mai devreme sau mai târziu, va fi avut de a face cu el. Era pe listă. Ca și blestematul acela de Bargello. Ca și atâția alții. Ieși cu pași repezi. De-a lungul traseului, prin claustru și apoi până la poartă, nu Întâlni pe nimeni, ca o confirmare a stării de părăsire În care se găsea locul. Încă un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cupa. Voia să o golească, Înainte să plece. Dar părea lipită de masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ne-a dezvăluit acest lucru. Iar atitudinea de câine bătut a acestui om e cea mai bună dovadă că vestea e adevărată. Cât despre Stinche, doar nu vei fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Așa este, recunoaște Roja, toate revoluțiile se fac cu idei furate, de către măsluitori care nu-și urmăresc decît interesul propriu. Să-ți povestesc cum a fost, se hotărăște în sfîrșit să-și dezlege de tot limba, totul a plecat de la blestematul de Bătrîn care printr-un gest caritabil s-a hotărît să mă înfieze de la Casa Copilului la cîțiva ani după ce-a ieșit din închisorile comuniste. Tocmai am tecut de MAE, îl întrerupe șoferul, sîntem pe Arcului, ce-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor”. Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătu cu piciorul în lespezi: - Nu întreba, dacă nu înțelegi singur. Erai tânăr, dar răscoala din Atlantida cred că n-ai uitat-o! Ta Kemet e țară mai mică și robii sunt mai ușor de păzit... dacă n-ar fi blestematul de rob care i-a ațâțat și n-ar fi străinii! Și Marele Preot ieși, lovind mânios lespezile cu picioarele sale bătrâne. CAPITOLUL XXXI Zilele de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai tot răsucea. Nu mai lăsa să răsară, la fiecare două minute, din adâncurile ei, tot cîte-o țigară. - Ce mai vrei să știi?... Că, pe 7 noiembrie, am fugit de-acasă?! ...Și că miliția a trebuit să-l aștepte pe blestematul de 7 mai ca să pună gheara pe mine?!... Că m-am evidențiat, între timp, vânzând niște splendide tablouri de gang, numai țigănci cu pieptul pietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general, cartierele muncitorești, blocurile proaspăt date în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așeze lângă mine, fie pentru că era locul cel mai accesibil pentru el, fie pentru că observase că îl priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna, însă cuvintele lui n-au fost un simplu salut: — Ca și mine, și tu ești străin în blestematul ăsta de oraș. Tonul nu era întrebător, vocea nu era scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gest de care am fost cel dintâi surprins, am întins mâna înaintea mea, ca și cum aș fi pus-o pe Cartea Sfântă, și am rostit, rar și tare, acest jurământ: — Jur să nu mă însor înainte de a te fi scos din blestematul ăsta de cartier. A zâmbit cu toată fața. M-am întors și m-am îndepărtat cu pași mari, căci asta era imaginea pe care voiam să i-o păstrez de-a lungul călătoriei. Chiar în ziua aceea, am trecut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l omori. O, nu începe să-mi ții predici nenorocite, domnișoară. Am știut imediat care e miza aici. Arabii și israelienii sunt pe cale să ajungă la o înțelegere, adică să cadă la înțelegere în privința Ierusalimului, să împartă pe din două blestematul de oraș și acum iată-l pe însuși Dumnezeu Atotputernicul sau pe-aproape, venind și spunând că nu, el aparține evreilor. Toată afacerea ar cădea. Maggie trebui să depună mari eforturi pentru a-și păstra calmul. A văzut textul. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urechile.) ARTUR (Epuizat, la pământ, icnind.): Nu mai vreau nimic... Să se termine odată! GARDIANUL: Știam eu c-o să se termine totul cu bine... ARTUR: Să vină călăul! Să se termine! GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestematul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem noroc, domnule! (Îl îmbrățișează.) Și nu mai strigați așa, că mi se rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
coș... GUFI (Către ARTUR.): Poftim! ARTUR: Gândește incoerent... GUFI (Către CĂLAU.): Tu, ăla! Ia spune, cum face iepurașu’? CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! Țup-țup-țup! GUFI (Către ARTUR.): Aici parcă se vede o scânteie... (Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule! Cum face ploaia? Ha? ARTUR: Zi-i! CĂLĂUL: Zi-i, blegule! GARDIANUL (Mieros, către GUFI.): Nu știe, domnule... CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scânteie. COLONELUL (Scrâșnind, către CALAU.): Gurrra! GUFI (Către ARTUR.): Vedeți cu cine trebuie să lucrez? Vedeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit, totuși. - N-aveți pentru ce, și mă exprim foarte exact când spun asta. Trebuie să vă mărturisesc că nu umanismul a fost determinant În atitudinea mea favorabilă, ci blestematul de interes care ne Însoțește pretutindeni și pe toți, indiferent că suntem sau nu dispuși să o recunoaștem. Prezentați pentru Centru, În primul rând, dar și pentru mine personal, un interes aparte, care vă face deosebit de prețios. Atât de prețios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ochii lui i se părură mai reci și mai inumani ca niciodată. - Dumnezeule mare! admise ea. Chiar ai face-o... El sau eu, care din noi cade primul, nu-i așa? Ai fi În stare de orice ca să ajungi pe blestematul ăla de țărm... Arătă Înainte. Dar nu ți-ai dat seama că nu există? Ți-am mai spus. Nu există răsărit... L-au luat; marea a Înghițit continentul; pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pare interesant felul în care s-a lăsat. Nu cu ce ți se spune la dezalcoolizare despre credința într-o putere superioară, ci prin religia adevărată. Merge direct la vârf, direct la cel mai puternic dintre toți tații. Domnul Dumnezeu. Blestematul de Domn Dumnezeu, stăpânul universului. Dar poate că nici asta nu e suficient. Poți vorbi cu Dumnezeul tău, sperând că te ascultă, dar, dacă nu ai creierul conectat douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru la Rețeaua Schizofrenică, n-o să-ți răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Atunci mi-am dat seama că lucrurile puteau să o ia într-una din două direcții. Mă pregăteam să-i spun că reverendul Bob mă violase. Dacă David ar fi vorbit, însemna că ține la mine mai mult decât la blestematul de Templu al Sfântului Cuvânt. Puteam preda bluza poliției, puteam cere să se facă un test ADN și reverendul avea să fiarbă într-un cazan cu ulei încins. Dar dacă David nu vorbea? Rezulta că nu însemn nimic pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]