219 matches
-
pardesiu care părea că-1 încurcă. Barba îi era tăiată mult mai scurt și foarte îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam grăscior, care în ziua aceea probabil fără de soutien îmboldea ștofa; pe cap avea o pălărie de fetru închis, cu forme indecise. Totul aruncat pe ea în grabă și fără îngrijire. Părul descrețit de umezeală atârna in
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sport de un albastru închis, vezi că se potrivesc perfect. Rozul îi încălzește tonurile pielii. Albastrul îi pune în evidență culoarea ochilor. Înainte să deschizi gura, spune el, trebuie să fii prezentabil. Material mediatic prezentabil, îngrijit. Dacă porți o cămașă boțită, o cravată pătată, tu vei fi invitatul pe care-l taie dacă nu mai au timp. Orice post de televiziune vrea material curat, îngrijit, fermecător. Un material cu vino-ncoa’ la cameră. O față drăguță, pentru că o perie de scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi, vreau să fiu cârtiță, fără ochi, cu nasul boțit, să mă ghidez numa’ după mirosuri, să ies câteodată din mușuroi și să fie lumea tulbure ca apa din baltă, să n-o văd, s-o amușin. Vreau să intre-n oasele mele, acolo unde-i acum prea mult creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
privea. Medicul de gardă, o tânără pe care nu-mi aminteam să o fi văzut vreodată, sosi aproape imediat. — Veniți, mergem să facem o ecografie. Am intrat toți trei în lift. Femeia, pe a cărei față, ca și pe părul boțit, se vedeau urmele somnului, îmi zâmbea politicos, cu siguranță știa cine sunt. Italia avea acum o culoare mai bună, urcase în lift pe picioarele ei. În timpul consultației am plecat îndreptându-mă spre secția mea. Vroiam să arunc o privire unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmă. Poate se despărțiseră. Continuase să mănânce limbă în sos verde cu altcineva. Poate murise și ea. Italia s-a dus în baie, mângâi cearșaful cald încă de trupul ei. Filmul s-a terminat, ecranul a devenit din nou alb, boțit. Și acum știi că peste puțin vei plânge, pentru toți amanții morți, pentru tine și pentru ea, care stă în fața oglinzii, ca și casiera tatălui tău. Când vei intra după ea, în baie, vei plânge. Pentru că tu și ea sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre el și-l admonestă peste umăr:” Și să nu mai torni apă-n băutură !”. Apoi se pierdu printre morminte.Luna se ascunse-nori.Dl.Voiosu rămase perplex... Se frecă la ochi.Se crăpa de ziuă.Strada arăta jalnic.Mașina era boțita.Mobilul suna insistent.” Unde umbli noaptea ?” îl interogă soția.” Știi că nu pot să dorm singură”... O liniști suspect de repede pe trupeșa Margot. „Și ce dacă mi-i dragă o dolofană...? Frumoasă e, și nu dau socoteală; Când mușterii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și nu văd nimic. nici chiar pe mine însămi. acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și nu văd nimic. nici chiar pe mine însămi. acolo, în spațiul straniu, o muscă măruntă se mișcă haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
capul cu greutățile noastre! dădu cu lehamite din mână bărbatul. Nu-i nici o problemă, îl liniști Cristi, vă ascult! Simion Pop se întinse pe scaunul său și își băgă mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și a părului, ochii, nasul scurt, dinții lungi, buza inferioară strivită. Apoi gesturile aveau, ca și la Irina, ceva strident în ele. Așa va fi Irina bătrînă! Ce satisfacție am avut! Simțeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însemnul de Handicapat i-ar oferi lui Linex posibilități nelimitate de parcare. — Da, fă-o. — Bucuros, mă asigură el. Mai bine să fii asigurat decât să-ți pară rău. Mă-nțelegi? Așa că acum, când mă târâi spre casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători se reîntoarseră la tablă. Oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amprenta pe mine. Și am sesizat - pervers, inutil, zadarnic - cât de homosexuali trebuie să fi părut eu și Fielding, el cu pantofii lui de sport și bermudele de culoarea stronțiului și părul care flutura în bătaia vântului, eu, cu haina boțită, pantalonii subțiri și pantofii al căror bombeu se răsucea mândru în sus. Chiar și cei mai înrăiți poponari din Manhattan (socot eu) ne priveau cu interes din mansardele și locuințele lor la comun, zicându-și - om fi noi liberi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a terminat, m-am dus la baie unde mi-a fost îngrozitor de rău. Stresul e o chestie costisitoare. Implică un cost personal foarte ridicat. A ieșit din mine tot, și mâncarea, și șampania și banii, toate chestiile alea verzi și boțite. Când totul s-a terminat, m-am dus în cealaltă cameră și i-am telefonat lui Fielding și l-am rugat să-mi dea o sumă incredibilă de bani. Din câte mi-am dat seama, el părea să-mi aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau chiar și cele închiriate, ca asta de aici, cu faianța ca mii de oglinzi, cu țevăraia ruginită, cu perdeaua de la duș boțită ca un fulgarin uzat, te poartă înapoi cu douăzeci de ani și te fac să te întrebi dacă timpul a trecut cu adevărat... Mersul înseamnă suferință, statul în picioare înseamnă suferință, statul jos înseamnă suferință. Perseverența provoacă suferință. De vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
buldozerele și-au desăvârșit treaba, am urcat pe grămada de fiare-ndoite, betoane și scânduri, pa tetic îndreptate spre cerul galben, și-am scurmat în moloz până mi-am umplut degetele de sânge. M-am ales doar cu un fascicul boțit, 34 de pagini din Mânăstirea din Parma (oraș ce nu există pe hartă, de altfel: am verificat în cel mai amănunțit atlas pe care l-am găsit) de un anume Stendhal, scriitor necu noscut. Au trecut apoi anii, și acea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
era În stare. Iar viața părea că Închide și deschide aceeași ușă care dă spre nicăieri, urmându-și drumul către Împlinirea mizeriei socialiste. Copiii se nășteau frumoși, Însă pe măsură ce Înaintau În vârstă trăsăturile li se contorsionau, se Împleteau În chipuri boțite, cu expresivitate involuntară, de iobagi resemnați, de proletari uitați În grimasă, În lectura documentelor partidului, din care nu Înțelegeau decât sugestia vicleniei, a delațiunii pentru o bucată de salam savurată pe ascuns. Adolescenții păreau frumoși, erau Însă obraznici precum macacii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să trăiască. Însă i-am îngăduit să se sinucidă, dacă preferă. În acest timp, în casa lui Sertorius Macro, în fața rudelor și a prietenilor înspăimântați, ofițerul însărcinat cu execuția îi încredința lui Macro biletul cu rândurile acelea strâmbe pe foaia boțită și condamnarea la moarte. Macro abia dacă aruncă o privire pe biletul fatal, atât cât să-l recunoască, apoi, încet, la fel de încet precum scria, citi condamnarea. Îi spuse ofițerului: — Spune-i celui care te trimite că pe cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plătească el însuși, din fondul lui personal. Încercă o senzație de disconfort, fiindcă de mai bine de trei ani nu umblase cu bani. Apoi se închise în cameră, pe când spionul ieșea fără zgomot. Se așeză și luă în mână foaia boțită care ajunsese de la Roma până la Mogontiacum și care se întorcea la Roma într-un mod pe care autorul ei cu siguranță că nu-l dorise. Surâse. „Te trezești acum, aștepți să vină curierul.“ Continuând să zâmbească, despături foaia și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al blocurilor de piatră, strânse cu de-a sila, într-o zdravănă construcție de casă boierească, la sfârșitul secolului trecut. În sfârșit, un comutator electric clănțăni și zorile electricității puseră iarăși în evidență rochiile de dantelă ce fuseseră cu delicatețe boțite, primii pași ai surorilor. Pași ce le ieșiseră ușor șontăcăiți, dar ce mai conta, amănunte ca acestea erau corectate încă din mers. În casa surorilor Stamatescu se schimba băutura, iar mersul lor nesupravegheat și lejer ce altceva anunța, decât că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]