263 matches
-
era mai spontan. Cerea ce voia și obținea. A cerut tot trusoul de școală pentru cei doi copii și l-a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți lăsau gura apă, pline cu boarfe. Sclifosita de româncă a zis că elle manqué seulment des livres și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi povestea cum mergea el cu nevasta și copiii la mare dimineața într-un tren cu bănci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Selinei, modele sau creatoare, vreo Cindy, ori Lindy sau Judy ori Trudy. E o cârciumă de lux și tripou, unde se merge pe datorie, un loc foarte scump, plin de ianchei și canadieni, de vânzători de ponturi turfiste, curve, pești, boarfe murdare care trudesc în weekend. Vi-l recomand. Odată eram în Stratford și făceam niște reclame pentru un nou produs crocant din came de porc și ouă numit Hamlette, care putea fi un baptist sau o ruladă sau un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu. Și tu, îngeraș, dacă e în firea ta. Toată lumea vrea să-l facă. Și eu îl fac. Vreau să spun că e uimitor cât de repede te poți bine dispune în New York. Ăsta nu e oraș pentru pesimiști, pentru boarfele care te lasă cu ouăle-n durere, sau pentru ucigașii de chef. În New York n-ai cum să rămâi cu ouăle îndurerate. Nu-i nici o problemă. Îi trag lui Butch Beausoleil un număr. Nu mă crezi? Zău că asta fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oamenii, tocmai tu să decazi atât de mult? Tu, care-mi spuneai cât de mult îți prețuiai demnitatea? „încerci prin viața și acțiunile tale să dai un pic de sens acestui univers nebun“... La asta te refereai...? La... la această boarfă de impotență lascivă? Te-au convins să te cufunzi cu totul în autocompătimire? Te-au convins să uiți de ce-ai părăsit-o pe Dolores? Voiam să te întreb de multe ori de ce, dar așteptam să fii gata. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am coborît privirea. — Mi-e tare dor. Știi ce-mi amintesc cel mai mult de la maică-mea? Întrebă Fermín. Mirosul ei. Mirosea mereu a curat, a pîine dulce. Era totuna dacă muncise toată ziulica la cîmp ori dacă purta aceleași boarfe o săptămînă Întreagă. Ea mirosea Întotdeauna a tot ce e mai bun pe lumea asta. Și să știi că era o necioplită. Înjura ca un birjar, dar mirosea ca prințesele din basme. Sau, cel puțin, așa mi se părea mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză și se preface sever În continuare. — Păi, dacă dormi la ora-sta, Axente! Te-ai boierit sau ți-a intrat democrația În cap? Ia pune-ți boarfele pe tine și du-te până la camera 11, la parter, și vezi că am uitat o sticlă de țuică acolo când i-am dat pe unii cap În cap. O iei și pe urmă vii la mine În cameră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Anders, n-ai un loc unde să o duci pe domnișoara Whitehall, ca să... — Ba da. Dar... — Mickey și-a făcut Anul Nou tot la Ham’n’Eggs, la Breneman’s? — Da. Atunci ajut-o pe Lucy să-și împacheteze niște boarfe. Vă reped eu până acolo. Fața lui Audrey se înroși. Buzz se întrebă câte trebuia să înghită Mickey de la ea înainte să-i sară țandăra sau dacă făcea chestia cu ciucureii și pentru el. Femeia intră și îngenunche lângă Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
geantă. A dat cu degetele peste un pieptene de voiaj, apoi peste amenda de parcare neplătită pe care voia s-o pună la poștă de câteva zile. Numai cheile de la mașină nu erau de găsit. — Fir-ar al dracului de boarfe! a înjurat ea știind că era deja că nu mai avea prea mult timp ca să ajungă acasă înainte ca Milly să adoarmă. Cu toate că era lângă ea în toate celelalte serile, Susan se simțea vinovată dacă nu ajungea s-o pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pă la spate, și uite-o pe Roșioara c-a prins din nou curaj, e din nou călare pe situație și îndreptățită să-l ia din scurt, adică dacă tot râdem și glumim, ce glume ar putea avea el cu boarfa de Mirela? De ce face pe avocatu’ ei, și fața lătăreață a Mirelei, încruntându-se și chiar insinuând amenințări, pornită să-l dea în fapt, că vezi că n-ar fi mare lucru ca ei doi să se fi îmbârligat. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai e prin preajmă, să tragă cu urechea. Poate că ai dreptate, dar lui Finn îi plac fetele finuțe. Sincer, nu cred că e genul care să iasă cu unele mai înalte decât el. Te ajut eu să-i muți boarfele înainte să se întoarcă. Ai văzut ce pantaloni avea? I s-ar fi văzut părul pubian... dacă nu l-ar fi epilat! Îi iau chiloții de firmă de pe patul meu și-i trântesc pe cel pe care trebuia să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care se află unul lângă celălalt, cu mâinile (și limbile) scoase, dispar rapid sub apă și ies ceva mai târziu, cu Baby așezată pe umerii amândurora, își trag răsuflarea și fac o mutră de parcă ar fi câștigat la loterie. Ce boarfă! șoptește una dintre fetițele din spatele meu. — Corect. Prea fără perdea. N-o să-și găsească niciodată un soț dacă va continua așa, își exprimă cealaltă acordul. E clar că ceva mai grav de atâta nu pot spune fetițele astea despre nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de răscolire a boarfelor, țineam în mână de blugii radioactivi. Am dat în jos fereastra și i-am azvârlit într-un personal care staționa pe linia alăturată. M-am mai parfumat odată cu Prada și, picior peste picior, am trecut la răsfoirea unei reviste despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
destul de frumușică. Nae, însă, victima cea nărăvită, nu înțelegea, iată! să înceteze a mai încălca domeniile aceluia cu care își găsise nașul și să arunce naibii blestematul de șperaclu. De', când te smucește ața... Te omor cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi pași sus, la etaj. Urcă în goană pe scara de stejar. În camerele deschise cotrobăiau după obiecte pe care să le poată căra. O femeie strânsese într-un cearșaf diferite boarfe, bolborosind întruna jeluitor că de ce să se piardă toate astea și să nu le folosească mai bine ea, care-i sărmană. Petre năvăli într-o odaie unde zărise mai multă lume, repetând mereu aceleași vorbe: ― Ia ieșiți afară, măi oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a spus că nu, că era imposibil, dar pe urmă nu i s-a mai auzit glasul. Ajungeau În schimb pînă la e] glasurile lui Lester și Santiago discutînd În engleză. Căutau costumele de baie, unde dracu’ erau Între atîtea boarfe; pe urmă spuneau n-are importanță, scoate-ți pantalonii și la urma urmei putem rămîne Îmbrăcați. Julius mai auzi și niște rîsete Înfundate, dar, imediat după aceea, o scurtă tăcere Îi Îngădui să se concentreze la acel ceva ciudat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că te cheamă? -Codrin. C-O-D-R-I-N. -Tatăl tău chiar e ofițer? -Da. El o salută militărește , apoi se așează lângă ea. -Ești de acord că sunt o curvă? Da sau ba? I-aș fi putut spune: da, ești o curvă, o boarfă ordinară. Dar când m-am uitat în ochii ei, întrebători, care mă implorau să-i spun adevărul gol-goluț, am început să mint. -O fi, dar mie îmi place așa cum ești. Îmi placi foarte mult. Vino în pat, hai să facem
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
noapte a lamentațiilor lui Petru mi-am amintit-o pentru a-mi satisface mărunta necesitate de a privi din patul meu în camera numită a Nathaliei. Și am văzut. Era o odăiță ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un balansoar stricat, o vază din metal coclit și așa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După ceva ani a plecat în Spania cu soțul. Tatăl lui Constantin a murit de inimă rea, iar mama vitregă, o boarfă, a rămas. Stau în pat. Pur și simplu. De obicei, dorm toată ziua. Îmi văd de patul meu, nu prea stau de vorbă cu băieții. Îmi pun pătura-n cap, mă culc. Sau mai stau la televizor... desene animate: Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o să mai existe vreo eliberare... o să fiu bătrân, n-o să mai fiu în stare de nimic. N-o să mai pot să fac nimic. Nu cred că poate cineva să înțeleagă. De la femei la prieteni Femeile astea? Necesitate. Ele nu erau „boarfe“. Poate că se mai întâmpla, nu știu, nu mă interesa. Nu pot să zic c-am stat un an, doi cu una și un an, doi cu alta. Nu, a fost chestie de câteva luni de zile numai. Nu reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să stea cu cei mici În timp ce noi mergem să găsim ceva drăguț În sat. Ce zici? Bine, bodogănesc eu, trecînd În revistă noile mele rochii de șifon vaporos din dulap, Întinzîndu-mă Însă după o pereche de pantaloni scurți. Bănuiesc că boarfele mele de gală pot să mai aștepte o zi. PÎnă seara, prima petrecută de noi aici, mă socotesc că, dacă zilele ce vor urma Îi vor semăna celei de azi, temerile mele legate de Linda și Michael au fost neîntemeiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt valize, alături, pungi de plastic burdușite, găleți, pleduri împăturite, Zsolt a început să scoată valizele afară, la a treia s-a chircit și l-am simțit luptându-se cu greața, apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ultima scândură de la prici, am apucat canistra și am ieșit și noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul de camping, scărpinând unul dintre câini pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem canistra aia de benzină, am văzut atunci că ținea în mână o altă sticlă de pălincă, abia începută, iar când i-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făcea cântăreața să-i vibreze vocea, era ca atunci când vântul se izbește de crengile veștede ale copacilor, câinii și-au ridicat capetele și s-au pornit să schelălăie în ritmul melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]