386 matches
-
la reprezentații teatrale, interesul pentru orice eveniment cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie. Colaborează la „Facla”, „Dumineca Universului”, „Păreri libere”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Cristalul”, „Discobolul”, „Floarea de foc”, „Freamătul vremii”, „Ulise”, „Rampa” (unde a susținut un timp o rubrică zilnică), „Vremea”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Litere”, „Meridian”, „Opinia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Succes”, „Lumea românească”, „Adam” ș. a. În 1935 se mută la Chișinău
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un post de corector
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499, unei țigănci, [care a și fost spânzurată] -, ghiceau în bobi ori cu ghiocul, erau în stare să deoache, transmiteau boli, secau laptele vacilor și al oilor, legau apele - ca solomonarii -, erau în stare să provoace secetă, semănau spaimă, temă, lângă ceilalți factori producători de violență și de insecuritate 423), văduvele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apoi se stabilește în capitală, absolvind Liceul „Gh. Lazăr”. În septembrie 1932, împreună cu Horia Liman și Dan Petrașincu, fondează revista „Discobolul”. Aici își publică primele fragmente de roman, după ce debutase în același an, cu articole și cronici literare, în revista „Bobi”. Între 1932 și 1943 a frecventat cenaclul Sburătorul, a cărui atmosferă este evocată în volumul de memorialistică Vitrina cu amintiri (1973). Alte cronici, articole, reportaje, note polemice îi apar în „Credința”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un mare «boom»”. Majoritare numeric, piesele de atitudine
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Frontul plugarilor” (1949-1952), redactor la „Agricultura nouă” (devenită „Agricultura socialistă”), de unde a ieșit la pensie. A debutat în 1929 la revista „Limba română”. A colaborat la „Răboj”, „Plai”, „Litere”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Facla”, „Credința”, „Însemnări ieșene”, „Orion”, „Bobi”, iar, timp de peste un deceniu, până la moarte, a realizat pagina a doua a „României literare”. A semnat cu pseudonimele Ralex, Ion Drincea și Alexandru Iancu. Deși era membru al Societății Scriitorilor Români, a fost exclus ulterior din Uniunea Scriitorilor, invocându
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
în 1934, cu o carte de proze scurte, Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și cu proză, eseuri, cronici și caricaturi la „Cronica”, „Ulise”, „Facla”, „România literară”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Viața literară”, „Luceafărul literar”, „Linia nouă”, „Reporter”, „Decembrie”, „Rampa”, „Drum”, „Drum nou” ș.a., iar după război la „Revista familiei”, „Revista literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În 1931-1932 frecventează cenaclul Sburătorul, unde îi prezintă lui E. Lovinescu revista „XY
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
în libertate (1964), în martie 1977, obține azil politic, stabilindu-se în SUA. S-a stins după o suferință îndelungată. În țară, a colaborat, iscălind cu inițiale, cu prescurtări ale numelui sau cu pseudonimul Șerban Barițiu, la foile vâlcene „Oltul”, „Bobi de mărgean”, „Însemnări”, unde a fost și redactor, „Litere”, „Iconar”, „Buna Vestire”, „Revista funcționarilor publici”, „Vremea” ș.a. Reîncepe să scrie în exil, la publicațiile „Drum” (Mankato, Minnesota), „Libertatea” (New York), uneori folosind semnăturile Aron Grămadă sau Silviu Turdeanu; de asemenea, este
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
n-am să mai fiu și o să-ți lumineze cărarea spre generațiile viitoare. Am să mă întind pe mine în mine și din mine în Infinit. Cine? Cine-ți mai sărută ochii Cu beția dintre gene? Soarele îți dă cu bobii, Sorbind roua din sprâncene. Unde ai să-ți mai cânți dorul Dacă nu la mine-n noapte Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vorbind între ei cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
maestrul și sfătuitorul lui și l-ai iubit ca un tată. Știu ce i s-a întâmplat lui Valerius, spuse Proculus. Îi făcu semn băiatului care intrase cu o tavă să așeze pe masă vasele de lemn. Mâncarea era simplă: bobi, varză și brânză de capră. Antonius așteptă să iasă băiatul și continuă: — Prin urmare, ai fost informat. Și tu ai curieri numizi mai repezi ca vântul, care îți spun tot ce se întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din gărzile lui. O vreme, își văzură tăcuți de treabă. Cei care îl ajutau pe bucătarul-șef erau speriați de parcă ar fi intrat în cușca unui tigru înfometat. Listarius se uita pe rând la ei, în timp ce prăjea un amestec de bobi și măruntaie de oaie, mâncarea preferată a împăratului, pe care venise să o comande însuși Asiaticus, amantul lui Vitellius. Adăugă niște condimente din săculețul pe care îl purta la brâu și începu să amestece. — Ce deosebire e între discuțiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca noi în tot Imperiul, răspunse bucătarul-șef. E dispus să facă orice, dar nu să renunțe la mâncărurile rafinate pe care doar noi știm să le gătim. Noi și cu tine. Se uită la Listarius, care turna amestecul de bobi și măruntaie de oaie într-un vas de ceramică cu flori roșii. — Și apoi, chiar dacă ne certăm des, noi suntem prieteni. Prieteni adevărați. Iar prietenii nu te trădează. Însă dacă tu spui cuiva ce vorbim noi în bucătărie - bucătarul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi mângâie mâinile întinse pe masă. A renunțat și a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta. — Știai pe dracu’, am bodogănit. Ce poți să știi tu. Ai dat aseară în bobi sau te-ai apucat să studiezi zațul din ceștile alea pe care le tot cari? Ai trecut la pase magnetice, ce faci de spui că știai c-o să mă vezi așa? Când nici eu nu mai știu dacă-s chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care se-așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o altfel de trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat cu migală, fapte și evenimente, învățăminte și reflecții, îndemnuri și sugestii pe care le-am orânduit în câteva volume și le-am oferit potențialilor cititori. Nu m-am iluzionat că bobii de înțelepciune răspândiți prin scrierile mele, vor găsi, toți, terenul prielnic pentru a rodi. Dar mai cred, în viitoare vremi, în care cartea își va redobândi locul cuvenit în sufletul românilor și mai cu seamă în al tinerilor. Și mai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mai ales de către femeile care asistă la meci, care bănuiesc, dacă nu chiar știu, ce ascunde, de fapt Lucian Bute, sub simbolul turismului românesc made by Elena Udrea. Asta, ascunde domnilor frunza Elenei Udrea, o știe o țară ntreagă... În bobi, sau în cărți? Aveam azi un nemaipomenit subiect de scris, un subiect din acela delicat și suav, care fâlfâia ușor din aripioarele-i multicolore prin mintea mea, făcându-mă să mă înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
își zise că înțelept a procedat lăsând pe Aristide pe-afară. Nadina era cu bărbatul ei și cu Raul Brumaru, și îl întîmpină cu o drăgălășie care nu-i prevestea nici o bucurie: ― Tocmai despre dumneata vorbeam... Parcă-ai dat cu bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Polonia (WAB, 2012, trad. Tomasz Klimkowski), Turcia (Yapi Kredi Kültür, 2011, trad. Leila Unal), Bulgaria (Balkani, 2007, trad. Rumiana Stanceva), Israel (Nymrod Books, 2007, trad. Yotam Reuveny), Estonia (1991, Eeesti Raamat, trad. Natalia Alver și Riina Jesmin). Pentru Georgeta Predescu Bobea Partea întâi Strada Coriolan Altădată, să fi stat ea așa, zile întregi, fără să iasă, i s-ar fi părut că îi cade casa în cap. Făcea ce făcea, și-o pornea din loc. Îi lua la rând, o zi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Când trăia bietu taică-su parcă era altfel, și atmosfera din casă parcă era alta, Ilie știi și tu ce fire veselă și deschisă avea, se plânge cumnată-sa. — Ce să faci, n-ai ce să faci, lasă-l în bobii lui, îi zice ea. Da-n gând : ce te miri că-i ursuz și mut, că cu tine seamănă, parcă tu cum ai fost ? Parcă tu cum ai fost cu mine și cu toți care ți venea în casă ? Merită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oi zice și ce te mai așteaptă în viață. Ca vrăjit, Toaibă a întins mâna... Dochița a început să urmărească cu degetul liniile din palmă, în timp ce îi spunea câte în lună și în stele... Am să-ți dau și în bobi, fiindcă ceva nu-i la locul lui... Îndată a început să împrăștie și să adune bobii, boscorodind cuvinte neînțelese... În cele din urmă, l-a privit lung și i-a spus: Dacă mai bei așa mult, te așteaptă o mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a început să urmărească cu degetul liniile din palmă, în timp ce îi spunea câte în lună și în stele... Am să-ți dau și în bobi, fiindcă ceva nu-i la locul lui... Îndată a început să împrăștie și să adune bobii, boscorodind cuvinte neînțelese... În cele din urmă, l-a privit lung și i-a spus: Dacă mai bei așa mult, te așteaptă o mare primejdie! Ca trezit din somn, Toaibă a deschis ochii a întrebare. Da, da. O primejdie de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa mult, te așteaptă o mare primejdie! Ca trezit din somn, Toaibă a deschis ochii a întrebare. Da, da. O primejdie de înec... într-o fântână sau într-un iaz... Așa că bagă de seamă pe unde și cum umbli. Și bobii îmi mai spun că te poți îneca când te aștepți cel mai puțin... Toaibă asculta în tăcere, cu capul plecat, ca într-o rugă. Să știi că bobii nu m-au înșelat niciodată, Toadere... Eu vreau să te ajut să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un iaz... Așa că bagă de seamă pe unde și cum umbli. Și bobii îmi mai spun că te poți îneca când te aștepți cel mai puțin... Toaibă asculta în tăcere, cu capul plecat, ca într-o rugă. Să știi că bobii nu m-au înșelat niciodată, Toadere... Eu vreau să te ajut să scapi de patima beției, ca semn de mulțămire că m-ai scăpat de la pârjol. Apoi să știi tu că și mie îmi spuneau bobii că am să trec
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]