2,081 matches
-
sau cu falduri și m-am gândit că e mai bine să te întreb și să mă mai uit o dată la ferestre. Bun, văd că ți-au sosit deja lucrurile. Putem să ne apucăm imediat să le aranjăm puțin. — Intră, bobocule, i-am spus și am invitat-o în sufragerie. Antonia își ștersese lacrimile și acum își pudra nasul. O salută pe Rosemary. Cred că nu mai e cazul să ne batem capul cu draperii, i-am spus lui Rosemary. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuvinte chiar sunt mai greu de rostit decât altele. Era ca și când... Ca și când m-aș fi... Înc-o dată. Era ca și când m-aș fi transformat Într-o floare. De la coaste În jos eram un lujer umed, iar de la brâu În sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-ne, ne-am dat seama că avea dreptate: desenat astfel Încât să-și dezvăluie interiorul, organul semăna, Într-adevăr, cu o floare altoită cu un Înger. Tulpina era groasă și ieșită În afară, cu aripioare ascuțite, sub formă de frunză, iar bobocul avea un luciu sclipitor și un fel de guler pliat ce amintea de o corolă Încovoiată. — Desenat după o probă de-a lui Toldt. Testiculele alunecă prin canalul vintrelor și ajung În scrot abia prin luna a treia. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold și Marvin, ci Johnny, Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy sau Pincus, ci Smith, Jones și Brown! Acești oameni sunt americanii, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am găsit toate cele patru scaune libere: era un fapt neobișnuit, dar toată ziua fusese vânt și ploaie și până și eu aproape că mă hotărâsem să stau acasă și să mă apuc să corectez referatele a o sută de boboci, cu o conservă de fasole în față, mai degrabă decât să merg o milă pe o astfel de vreme, fie și pentru o felie de grătar excepțional. Cred că în seara aia am plecat de-acasă numai ca să aud - înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
activitate care nu s-a lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a adus periuța de dinți. Așa că i-am spus că trebuie să discut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie atrage atenția tînărului în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă? întreabă economista de la biroul de lîngă ușă, iar Mihai, revenind cu privirea la persoanele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
agresiv și duplicitar. Dar conștiincios, da - de o conștiinciozitate orbitoare și dureroasă, așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ne-am apucat să gătim într-o cutie de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tîrziu. — N-ai fi dispus să restitui cozonacul, ca să fie pus din nou la loterie, În folosul cauzei? Așa se obișnuiește În ocazii de astea. Vorbele acestea, rostite cu tonul superior al unui „veteran“ dornic să-l inițieze pe un „boboc“ În obiceiurile secrete ale vieții, Îl jigniră pe Arthur Rowe. — Păi, văd că n-a mai rămas nici un singur client În grădină, zise el. — Mă gîndeam să punem cozonacul la mezat, Între noi, cei rămași, răspunse pastorul, strîngîndu-i din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pisată, colocasia cu mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le smulgi puii, noaptea, să-i duci în pat umed, unde respiră. Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma să se desfășoare la căderea serii și prin care aveau să sărbătorească faptul că aproape jumătate dintre cei aflați la bord depășeau pentru prima dată limitele Primului Cerc. Toți „bobocii“ primiră că tatuaj un micinel în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură victimele glumelor de tot felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar fi ordonat adunarea nu se știe dacă n-ar fi încercat unul sau două șuturi la poartă. Așezarea în careu stârni o zarvă și mai mare. Bobocii nu știau în ce clasă anume sunt, nu-și cunoșteau învățătorul și colegii, se cramponau de mâinile părinților târându-i după ei în formație. Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se școlea, cei doi se luau în coarne, desfășurând adevărate coride prin toată casa. Se certau de la bani, de la mâncare, din pricina copilului sau a apei lăsate să curgă în neștire la robinet, se războiau până și pentru cel mai mic boboc de floare ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un curs în altul fiind mai mereu absentă la reprezentațiile de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii japonezi mai frumos decât la ea, micul copac dădea primăvara o adevărată avalanșă de boboci, se întrecea pe sine. Atunci femeia acorda ghiveciului o atenție deosebită, nu-l mai atingea, nici nu-i mai vorbea, între femeie și plantă, se pare că se stabilea o înțelegere, ea era îngrijorată pentru rodul ce avea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tuturor regizorilor Înscrise pe afișe. Cu mai mult curaj ar fi putut afla Încă În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest curaj, nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stânjeneala care Îl cuprindea ori de câte ori noaptea Îi aducea În pat unul lângă altul. Dinții Amaliei erau albi ca sarea obținută prin evaporare după metoda Dima-Hopârtean, zis Mackensen, iar buzele ei roșii se făceau tot mai palide, gata să plesnească precum bobocii de magnolia. La câțiva pași Marta răsfoia un teanc de reviste. Din când În când căsca prelung fără să-și mai ducă palma la gură. El o privea cu drag și Își spunea că va trebui să lase În grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți pe un țărm increat, de dincolo de țări și de peste mări? Despre un făt-frumos și o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii, semn că, de sărbători, o să.ți țină locul: fraged. luminoasă și fragil. puternică, în puritatea și abundența ei feminină. Să fie într.un ceas bun? Să fie semn că ne vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ilizibil, presărînd la derută neologisme. Ca un protocron Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în cronicile literare. Se potriveau ca nuca-n perete: thuriferar, etricat, pestiferant, obvios, saiant, stercoral, apevist, ipsatoriu, derelicționare, minlionar, ostensibil, deliterios, debonar... Un băiat vopsit boboc de rață mă privește cu uimire cum bolborosesc într-o limbă necunoscută. Băgăm întîi benzină? îl trage de braț o fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]