216 matches
-
aceasta. Simțise și el spaima Emmei. Îi văzuse chipul Învinețit. Și pe când conducea Înspre casa mamei ei, nu făcuse altceva decât să verifice neîncetat dacă În oglinda retrovizoare nu se vedea un Fiat Tipo verde care să-i urmărească. Cartierul Boccea devenea din ce În ce mai Întortocheat și, din când În când, se Întorcea spre Emma Întrebând-o: merg Înainte? Aceasta dădea din cap. Farurile albe răscoleau Întunericul din fața mașinii, și o Întreagă lume reală și necunoscută prindea formă În jurul lui. Treceau pe lângă panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi părea că traversează un alt oraș, necunoscut. Roma era nouă - de parcă o vedea pentru prima dată. Își petrecuseră Întreaga seară căutându-i pe copii. Nu-i găsiseră. Și totuși căutarea nu fusese cu totul inutilă. Sasha intră În cartierul Boccea. Farurile luminau o fâșie neagră de asfalt și totul În jur era Întunecat. Copaci, Însemne stradale, câte un camion rătăcit, apăreau și dispăreau de parcă nici n-ar fi existat. Pentru o clipă, pe o pancartă publicitară apăru un copilaș gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru ea. Titi însă nu voia să divorțeze. Se vede totuși că Ana găsise o bună combinație, fiindcă dezlegarea nodului veni tot de la ea. Într-o zi, două ordonanțe depuseseră în fața ușii de la intrare, fără să vrea să intre, o boccea enormă, în care Aglae găsi cu ciudă toate lucrurile lui Titi, cele mai multe murdare. Totul îi fusese restituit cu o grijă afectată, fiindcă Titi regăsi și o pereche de pantofi rupți pe care îi aruncase la gunoi, precum și un cuțit, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toate, masa, lumânări aprinse (uitai să spui că tata făcea și comerț de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă m-a concediat, mi-a închis posibilitatea de a da copilul la școală, banca mi-a luat casa dată de Ceaușescu, mi-a pus impozite și taxe de nu le mai pot duce și mi-a mai rămas doar bocceaua de la capătul bățului cu care să plec în lumea ce largă." Nu-i așa, că ar fi destul de jenantă o asemenea alternativă, pentru legătura de nezdruncinat, dintre hoții și criminalii de la conducerea drăcească a acestui stat și conducerea iubitoare doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Ceea ce am observat cu toții era faptul că mergeam tot în necunoscut și de aci încolo. Se făcuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile”... Și în continuare: “Încolonați, câte patru în rând, plecam din micul port, cu boccelele-n spate, fără cadență, tropăind pe drumul uscat și plin de praf al deltei. Suntem de acum în plină deltă, la Periprava...După o jumătate de oră de mers, colbăiți din cap până-n picioare, la colonie”. La Periprava erau aduși
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ideilor democratice în gura unor micburghezi pasionați de „politică“. Toată mișcarea piesei este realizată de comediograf prin indicații scenice, lăsând impresia unei adevărate performanțe. Astfel, momentul de maximă tensiune este indicat prin strângerea „catrafuselor“ din dulap și scrin, în două boccele uriașe, prin baricadarea ușii cu paturi și restul mobilei și prin gesturile bătrânilor care cad în genunchi de spaimă. Analiza psihologică este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât subtilitățile psihologice sunt marcate de efecte comice de limbaj. Teoria faimoasă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
În primii ani de căsătorie, pendu lă ri le între casa părintească și casa soțului sunt frecvente. După o cear tă sau o bătaie zdravănă, soția așteaptă momentul prielnic, își încarcă toată zestrea într-un car sau doar într-o boccea și pleacă. Rareori se întâmplă ca tatăl să-și trimită fiica înapoi. Se așteaptă venirea ginerelui pentru a da explicații, pentru a fi dojenit. Frații se erijează, la rândul lor, în apărătorii surorilor, gata oricând să se ia la bătaie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
flacără o lumânare din sfeșnicul cu două brațe de pe masă și o aprinse. Odăița văruită se lumină, umbra lui apărea, imensă și cenușie, pe zidul opus mesei pe care era așezat sfeșnicul. Ștefan o privi, zâmbi și căută grăbit în bocceaua care sta pe jos. Scoase un pachet învelit într-un postav lung pe care îl desfășură ca să scoată la iveală trei cărți. Doamne, ce viață mai ducem și noi, gândi el, uite trebuie să țin socoteala la trei călindare, cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de trupul lui. Fețele lor erau aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un aer melancolic și trist. — Domnia ta, rogu-te să ne fii tălmaci, întoarse vodă capul spre marele spătar. Eu o să vorbesc răspicat românește ca să înțeleagă și ei, așa cum fac cu Del Chiaro. Ce ne-ați adus acolo? și arătă spre boccea. Cei doi se lăsară pe vine, tânărul scoase din sân un lanț de aur pe care erau prinse două chei, bătrânul cu mâna dreaptă trase de lanțul său ce se pierdea sub mâneca stângă până ce scoase la iveală un lacăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe vine, este lung cât trupul lui, e prins undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau mâna și luau avuția cu mână cu tot. Privea uimit cum scot negustorii de pe lanț mânerul cufărașului din piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tale, așa că luăm rubinele și smaraldele, nu se cuvine să dăruim granate și jadeit. Ofer pentru toată cumpărătura - și vodă spuse răspicat în italienește suma. Cei doi negustori se uitară întrebător unul la altul, dădură din cap afirmativ, scoaseră din boccea o casetă mică din lemn de trandafir cu arabescuri subțiri din plăcuță de aur, ici și colo cu câte un vârf de piatră scumpă, din cele care cad la șlefuit, și începură să așeze gemele alese de domnitor exprimând în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
or fi înflorit în codru cornul și porumbrelul, se trezi el vorbind singur. Strânse firmanurile și le șnurui, puse documentele inofensive la locul lor în firide și în lăzi, le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priveau blând taica și maica, toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul în crăpătură punând urechea pe piatră. Până să numere la doi, auzi zgomotul pe care-l făcea pecetea lovindu-se de podeaua mormântului. Deci, socoti prințul, adâncimea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din graiul popular sau din documente, care pot fi destul de puțin asemănătoare cu formele toponimelor actuale, continuatoarele „bănuite“ ale acestor variante. De exemplu, toponimul Bocșa din județul Caraș-Severin a fost identificat, după cercetări minuțioase, în „persoana toponimică“ a unui fost Boccea (format de la un radical antroponimic Boc) rostit bănățenește Bocśa (și transmis în documente ca Bokcha, Bokchya, Bokcza, Bogsan etc.); Reșița, rostit dialectal Răśița (magh. Resicza, germ. Reschitza) e varianta populară a unei foste forme literare Recița (< sl. Rečica, sau < rom
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei vrednice de milă, legată cu bandă adezivă. Fața copilului era ascunsă aproape În totalitate: banda adezivă era Înfășurată strâns În jurul capului. Mâinile Îi fuseseră legate la piept, la fel și genunchii. Dar arăta ca și cum criminalul ar fi lipit banda Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu ascensorul. HÎrtiile arse se Înălțau deasupra Bundului și se amestecau cu fumul coșurilor nerăbdătoare ale ultimelor vapoare cu aburi care părăseau Shanghai-ul. Pasagerii se Îngrămădeau pe pasarele, eurasiatici, chinezi și europeni luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor, gata să riște atacul submarinelor germane care așteptau În estuarul rîului Yangtze. Multe focuri se Înălțau de pe acoperișurile blocurilor de birouri din cartierul financiar, urmărite prin binocluri de ofițerii japonezi, care stăteau pe cazematele lor din beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa de actori Își Întrerupse repetiția. Nimeni nu vorbea În timp ce soldații japonezi se Învîrteau În jurul ricșei, lovind cu picioarele În scaune și În carcasă și făcîndu-le țăndări. Din cutia de sub scaun, căzură o boccea de cîrpe, un vas de cositor, un săculeț plin de orez și un ziar chinezesc, toate posesiunile lumești ale hamalului analfabet. Acesta stătea Între boabele de orez răspîndite pe jos și Începu să cînte mai tare, ridicîndu-și fața spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ore mai tîrziu. De la locul lui din fruntea coloanei, Jim urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu țigle cenușii, aruncînd În sus o ploaie de moloz. Imediat se produse agitație. Ca albinele care fug dintr-un ghiveci de flori spart, sute de chinezi alergau din străduțele Înguste pe cîmpurile din jur. Pe cap țineau saltele și boccele de haine. Alergau pe cărările dintre parcelele cu legume. O femeie bătrînă cu pantaloni și jachetă neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd la rudele ei care coborau pe mal. Jonca motorizată navigă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]