227 matches
-
să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu ți-aș fi explicat toate acestea, remarcă prințul cu veselie, și deci încă ai mai fi fost îngrijorat din pricina pelerinei mele și a boccelei. Acum, zic eu, poate că nici nu mai are rost să-l aștepți pe secretar, ai putea să mă anunți și singur. Pe un vizitator ca dumneavoastră nu-l pot anunța în lipsa secretarului. Pe deasupra, însuși generalul mi-a poruncit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să vă ierte faptul că sunteți cel care-i restituie biletul. Aglaia îi strânse prințului mâna ușor și ieși. Fața îi era posomorâtă, nici măcar nu zâmbi când îi făcu cu capul un semn de bun-rămas. — Imediat, numai să-mi iau bocceaua și plecăm, îi spuse prințul lui Ganea. Acesta bătu din picior nerăbdător. Era negru la față de furie. În sfârșit, ieșiră amândoi în stradă; prințul își ducea legăturica în mână. — Răspunsul? Răspunsul? se repezi Ganea la el. Ce v-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe ușă, să-l conducă în camera din mijloc. Kolea era un băiat cu fața zâmbitoare și destul de simpatică, cu o fire încrezătoare și naivă. — Dar unde vă e bagajul? întrebă el, introducându-l pe prinț în cameră. Am o boccea, am lăsat-o în antreu. — V-o aduc imediat. N-avem alți servitori decât pe bucătăreasă și pe Matriona, așa că mai ajut și eu. Varia supraveghează totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât pe bucătăreasă și pe Matriona, așa că mai ajut și eu. Varia supraveghează totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i? — Da. — Și-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de salam. Pe lângă asta, pe masă era un ceainic cu ceai și zăceau uitate niște bucăți de pâine neagră. De sub pat se vedeau un geamantan neîncuiat și două boccele cu bulendre. Într-un cuvânt, era o dezordine teribilă: de la prima privire mi s-a părut că amândoi, domnul și doamna, sunt oameni cumsecade, dar împinși de sărăcie până în acea stare înjositoare, când, în cele din urmă, dezordinea învinge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de copaci al pădurii, prinzându-se pe furiș într-o poiana cu fagi mulți. Coasele care intraseră dis-de-dimineață în iarbă plină de roua, treceau una cate una la odihnă, sprijinite de fagii pădurii, alături de ulciorul cu apă de izvor și bocceaua cu mâncarea de pranz. Gheorghe stătea așezat pe lavița de frunze, așteptând grăbit cosașii care începuseră să prânzească. Gândul lui era departe... Ochii albaștri priveau pierduți în zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră apa leșioasă în canaleto și coborâră la masă. în sala de mese așteptau apariția signorei și pesemne a mâncării vreo șapte persoane, cinci bărbați și două femei. De cum intră, Metodiu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceară ajutor polacilor contra turcilor, dar zăbovind el cam multișor la balurile pan-ilor, când s-a întors cu polacii, Breb-Vodă făcuse pace cu turcii și i-a tăiat capul ca trădător. — Că bine zici - zise Iovănuț. Și-au făcut boccelele și-au coborât în sala de mese unde erau adunați toți, chiar și Laura, cea cu piaptănul, parcă mai frumoasă ca oricând. — Bună dimineața! îi întâmpină ea radioasă. — Bună să vă fie inima - răspunse Metodiu. Se dă ceai! - îi anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
an, doi, trei, să se bucure de viață, de fetie - dansând, dansând...) - dar a fluierat-o el, la portiță, Într-o noapte? A fluierat-o. A ieșit mama, pe fereastră, desculță, Într-o mână cu pantofii, În cealaltă cu o boccea? A ieșit. Iar când tata i-a zis: «Am venit să te iau -suie!», ce-a făcut mama? A suit! Adevărat, nu pe Murg, nici pe țintat, nici pe Bălan, ci pe Adler... Și la mai urma urmelor, când noaptea-de-vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fata „fugită” poate ea face deosebirea dintre scuturăturile de pe spinarea unui cal (bălan, cu șaua verde) și cele pricinuite de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și pentru fată)? Cu atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe spinarea cadrului bicicletic - ca să n-o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că auzise ce se fluierase, șușotise, chicotise, dar și văzuse, de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că trag și ei, după cum li-i firea, drept În fața ochilor; ca să se ușureze de moniții, să nu fie Îngrelați, când s-or așterne pe fugă - rușinoasă, dar sănătoasă... Din curțile pe care le văd, dincolo de drum, ies femei și boccele, copii și găini-sub-braț. Ies În uliță, apoi intră În curtea noastră: pe la noi, prin grădină, se ajunge mai ușor la pădure, așa aud. - Să ne ținem laolaltă, doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda. Chiar dacă n-ar avea ceva cu gâțele Dudei, mama n-ar putea să mă ia În brațe: pe umăr poartă o boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala codrului mai avem-avem, chiar dacă nu văd peste, cunosc locul, de parcă pe-aici mi-aș fi făcut veacul. Duduiturile de tun de sub sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu ascensorul. HÎrtiile arse se Înălțau deasupra Bundului și se amestecau cu fumul coșurilor nerăbdătoare ale ultimelor vapoare cu aburi care părăseau Shanghai-ul. Pasagerii se Îngrămădeau pe pasarele, eurasiatici, chinezi și europeni luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor, gata să riște atacul submarinelor germane care așteptau În estuarul rîului Yangtze. Multe focuri se Înălțau de pe acoperișurile blocurilor de birouri din cartierul financiar, urmărite prin binocluri de ofițerii japonezi, care stăteau pe cazematele lor din beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa de actori Își Întrerupse repetiția. Nimeni nu vorbea În timp ce soldații japonezi se Învîrteau În jurul ricșei, lovind cu picioarele În scaune și În carcasă și făcîndu-le țăndări. Din cutia de sub scaun, căzură o boccea de cîrpe, un vas de cositor, un săculeț plin de orez și un ziar chinezesc, toate posesiunile lumești ale hamalului analfabet. Acesta stătea Între boabele de orez răspîndite pe jos și Începu să cînte mai tare, ridicîndu-și fața spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ore mai tîrziu. De la locul lui din fruntea coloanei, Jim urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu țigle cenușii, aruncînd În sus o ploaie de moloz. Imediat se produse agitație. Ca albinele care fug dintr-un ghiveci de flori spart, sute de chinezi alergau din străduțele Înguste pe cîmpurile din jur. Pe cap țineau saltele și boccele de haine. Alergau pe cărările dintre parcelele cu legume. O femeie bătrînă cu pantaloni și jachetă neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd la rudele ei care coborau pe mal. Jonca motorizată navigă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În aer de norul propriilor sfărîmături. Ascunzătoarea de muniții care explodă continua să erupă, aruncînd În aer coloane de fum. Pe drum, În apropierea sătucului, zeci de orășeni zăceau printre boccele și saltele, de parcă locuitorii acestui oraș hotărîseră să-și petreacă noaptea dormind În cîmp. Jim Își puse mîinile la nas și la gură, Încercînd să se oprească să strige. Privea cîmpia de foc de sub el, cîmpurile acoperite de fum luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei vrednice de milă, legată cu bandă adezivă. Fața copilului era ascunsă aproape În totalitate: banda adezivă era Înfășurată strâns În jurul capului. Mâinile Îi fuseseră legate la piept, la fel și genunchii. Dar arăta ca și cum criminalul ar fi lipit banda Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi până la brâu, cu pletele lungi revărsându-se pe umerii vânjoși. Mărfurile întinse pe pământ, sporovăiala lor ciudată pe când își strângeau boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
suflet miezos și puhav ca pâinea moale, dar avea și micile ei manii inofensive: un ghem de lână pe care nu-1 suferea să i-1 deșire nimeni; cabinetul medical ce sticlea și unde nu vrea să se amestece nimeni; 0 boccea unde aduna resturi și era bănuitoare când îi lipsea un șiret sau o panglică și, mai ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla acum vraiște prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu vrea să se amestece nimeni; 0 boccea unde aduna resturi și era bănuitoare când îi lipsea un șiret sau o panglică și, mai ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla acum vraiște prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da toane. Doctorul Rim, suferitor, cânta înainte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și găsise toată lumea consolată. Era decepționată. Deși răutatea Linei era opera celorlalți, Nory nu concepea victima decât înfrîntă. Atitudinile celui care are dreptate sunt totdeauna anevoioase și uneori chiar antipatice. Chiar pe Mini acea simplă expulzare ca la mahala, cu bocceaua peste gard, o decepționa. Stratagema de vodevil nu era conformă cu spaimele ei tragice. Lucrurile se petrecuse întocmai cum povestise Nory. într-o zi, pe când Rim era la curs, Lina adusese o birjă, care să ia pe Sia ca din partea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]