985 matches
-
op'zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare și rămân să-i plâng urmele - mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian să se scuture frisonat. - Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
parcurs a devenit cât se poate de serios. "Coșciugul trebuie să fie închis... Mi se pare o barbarie ce se întâmplă la înmormântările tradiționale. Înmormântarea mea trebuie să fie elegantă și discretă. Nimic ostentativ și nimic tragic, fără jale și bocete... Va exista și dress-code! E foarte important! Vreau ca toate femeile să poarte taioare Chanel sau Valentino și tocuri înalte, ochelari de soare și pălării cu boruri largi. Să arate imecabil! Totul trebuie să fie elegant...", i-ar fi spus
Botezatu își pregătește înmormântarea. "Mi se pare o barbarie" () [Corola-journal/Journalistic/71429_a_72754]
-
încercările generației de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea de a pune bazele așa-numitei „Celtic revival." Numele lui William Butler Yeats se dovedește, din nou, inevitabil. Pentru el, „yarragh este strigătul inimii, un sunet bântuit și care bântuie. Înseamnă tristețe și bocet pentru ceva pierdut, dar și la adresa secolelor de asuprire străină. Înseamnă mânie și sete de dreptate, un sunet puternic și războinic în care palpită demnitatea și curajul unui popor." Fervoarea naționalistă celtică s-a condensat și s-a păstrat în
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
ca un fluture cu Faina-Fafocika-Papocika-Fidji. Cuvintele spuse de Rodica Mandache nasc imagini scurte, ca niște flash-uri, de o tensiune aproape insuportabilă. Istoria oamenilor din Georgia se topește în zbuciumul unei familii. Femei cu neliniști, cu vise și neîmpliniri, cu bocete și sexualitate suspendată, înmormîntări trucate, avorturi, nunți amînate, ani și ani care trec prin fața noastră cu tot ce a fost greu și umilitor în comunism, cu tot ce au putut oamenii să-și salveze. Ființa, zborul, poate inocența. Rodica Mandache
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
să ținem totul în noi, cum faci tu? Dă afară toată otrava! Uită-te la tine, ești numai piele și os, iar ea, cucoana, e grasă și frumoasă. Ceva nu-i în regulă: are impresia că dacă trage câte-un bocet sănătos toată lumea o să fie de partea ei. Dar altfel, ține ditamai poza lu' răposatu' acolo, în camera în care se vede cu domnu' Mitani. Mă și mir că domnu' Mitani nu i-a spus nimic. Acea doamnă Ota venise la
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
reproducerea cunoscutului portret de Ciucurencu. Supratitlul nu dezvăluie însă limpede nefericitul eveniment, pentru că se scrie doar „Omagiu lui G. Călinescu”. Textul care anunță limpede moartea „ilustrului scriitor și savant” este cel al lui Mihai Novicov, marcat de o stilistică a bocetului, mai mult decât a unui necrolog. Novicov, criticul principal al stalinismului începutului anilor ‘50, scrie acum despre „Glasurile îndurerate care deplîng azi încetarea din viață a ilustrului scriitor și savant...”. (...) Însă scriitorii nu au timp să deplângă cu adevărat moartea
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4848_a_6173]
-
Academiei Române; este un orator religios, ilustrând predica funebră prin acele Propovedanii sau predice la îngropăciunea oamenilor morți; este autor de poezie religioasă traducând un celebru imn religios din literatura medievală, Stabat mater de Iacopone da Todi sau compunând după modelul bocetelor populare „cântări jalnice” închinate Sfintei Fecioare. Este unul dintre primii istorici literari, consemnând într-o listă bio-bibliografică „Scriitori cei din români”. Atras de literatura fantastică a Antichității grecești, a tradus opera lui Lucian din Samosata, definind foarte sugestiv specificul acestui
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
volumul Linia de plutire. Unii critici au văzut, aici, un divorț al poetei de propria generație. Eugen Simion, de exemplu, nota (în Scriitori români de azi IV) că există „mai multe afinități cu Poemele albe ale Angelei Marinescu și cu bocetele dure ale Ilenei Mălăncioiu din Ardere de tot și Linia vieții, decât cu poeziile lui Mircea Cărtărescu și Nichita Danilov.” Observația nu are decât un cusur. Acela că, dintre poeții optzeciști, sunt aleși doi solitari. În fond, cu Cărtărescu și
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
de cântece din stanga Prutului. în el cei ce l-au înregistrat au văzut un "excellent sujet". Cele 500 de texte, câte numără volumul pe care il prezentăm, sunt de o mare diversitate: cântece de dragoste și dor, doine, colinde, strigături, bocete, cântece de nuntă, povești, balade, acestea din urmă fiind prezente cu subiecte precum Corbea (mai multe variante), Milea, Miu Haiducu, La casele Șandrului, Pintea, Cântecul Șarpelui). Într-un catalog al discurilor, pe care editorul îl dă bilingv, au fost notate
O importantă descoperire by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6622_a_7947]
-
fel ca în cărțile anterioare, reconstituirea exactă a cenușiului perioadei nu impietează asupra gestului aproape instinctiv de a detecta micile oaze de expresivitate și de individualitate, ridicate la rang de simbol. „Tăcutul semn de întrebare” ce rezumă destinul Hortensiei sau „bocetul șoptit al conștiinței” invocat aproape neverosimil de Tudor Arghezi într-un context oficial sunt reținute ca mici tresăriri autoreflexive ale realismului socialist. De aici și impresia că, indiferent de precaritatea subiectului, criticul nu-și pierde nicio clipă speranța și încrederea
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
săptămână - până ce „sclavii” fabricii au transformat cuvântul „lalele” într-o ironizare secretă, „catapultând frica în derâdere”. „Fiindcă un asemenea cuvânt, LALELE, când ai nevoie de el, descrie exact contrariul său. Spus de trei ori la rând, sună deja ca un bocet”. Și tot lalelele apar și în „Strada Gloriei”, denumind caragialesc strada unde securistul care a încercat să o racoleze pe Herta Müller, fiind refuzat, „a oftat adânc și a dat cu vaza de lalele de perete” (dar n-a cules
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
lui Mălăele care plîngeau, din spatele ochelarilor, plecarea lui Vlad. Pînă a înțeles, din agitația mea, „farsa” pe care Meșterul ne-o făcea. Groparii săpaseră de zor altundeva, o gropa mare și adîncă, deși le explicasem că avem o urnă. Doar bocetul lui de adult s-a transformat într-un rîs enorm, interior, pe care îl urmăream numai pe fața lui trasă în toate părțile de rîsu-plînsu, de dorul fără margini, de amintiri fără de număr, de neprețuit. Atunci mi-a spus, încet
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
din poiana fierăriei lui Iocan. Ambele repropun statutul personajului din perspectiva dublului acestuia și, până la un anumit punct, deschid perspective spre reconsiderarea profunzimii romanului lui Marin Preda. După cum bine este știut, tăierea salcâmului se consumă în zori, în atmosfera unor bocete care întăresc ideea că doborârea copacului primește o serie de semnificații ce le transcend pe cele imediate, economice. Acceptând salcâmul ca pe un „dublu vegetal” (Eugen Simion) al lui Moromete, tăierea acestuia echivalează cu sacrificiul de sine al personajului, pentru
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
transcend pe cele imediate, economice. Acceptând salcâmul ca pe un „dublu vegetal” (Eugen Simion) al lui Moromete, tăierea acestuia echivalează cu sacrificiul de sine al personajului, pentru gospodărie, pentru copii sau chiar pentru ideea de independență în ultimă instanță. Ascultând bocetele, Moromete exclamă „Așa e!”, întărind funcția anticipatoare a acestora și convingând o dată în plus cititorul că își acceptă, calm și lucid, autodistrugerea. Aceasta după ce îl face complice pe Nilă, cel mai puțin dotat intelectual dintre copii și cel mai puțin
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
apropia pe Goga de profeții Vechiului Testament, că țara cu pricina nu e Purgatoriul dantesc, ci Sionul biblic, acela „unde șezum și plânsem”. Dacă există cu adevărat o „jale de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual”, conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de conținutul politic”, care e totuși evident, ci ca o autohtonizare a motivelor și tonalităților biblice. Țara din Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
L-am auzit cîntînd ultima oară, cu doi ani în urmă, pe o colină de la marginea Sighetului, cînd se știa deja grav bolnav. Vocea sa avea amploarea unei rezonanțe a peisajului înverzit, a zărilor largi. În vălurirea amară a unui bocet, era evocată soarta celui ce pleca din viața pămîntească, întins în copîrșeu, singur, alături doar cu Dumnezeu. Cutremurătoarele imagini melice au stîrnit lacrimile ascultătorilor. Era despărțirea cîntărețului însuși de lume, seninritualică, așa cum cerea cuviința străbună. Dar cîte n-aș mai
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
care le-a inclus în Spitalul Amorului. Editorii volumului observă de altfel interferența profundă dintre folclor și literatura cultă în mediul sătesc. Pentru perioada interbelică, mai recentă, atunci când studia riturile de moarte din satul Drăguș, Brăiloiu a observat că în afară de bocete și cântece religioase, repertoriul funebru includea și versuri, iar unul din ele avea drept text O fată tânără pe patul morții. Tot grație broșurilor lui A. Pann se răspândesc cântece pe versurile lui C. A. Rosetti sau un cântec de
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
de unde? de cine? - Descântec de deochi - de unde? - Strigături de horă - de unde? - Doine, descântece - Izvorul! Să se așeze Creangă după Cantemir, pe cât se poate, cred, încă o dată, în necesitatea cronologiei. Nu văd nicăieri pe Păcală! E mare nevoie de el, aici! Bocete - Izvorul? Acest cap[itol], prea amestecat, trebuie scindat, ca și precedentele. Sau, mai bine, rămâne așa cu titlul Traiul țăranului (iar restul în subtitlu), dar se scot din el, pentru a se așeza în alte cap[itole], anumite bucăți, de
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
și etape succesive: de separație ce preced nașterea, nunta, moartea, apoi cele de prag și cele de integrare. Prin ritul de prag al morții omul se apropie de tenebrele ei. Venind din vremuri ancestrale, tradiția ritului de prag include un bocet al zorilor și la fel de impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc diferențele dintre categorii de oameni pe sexe
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
preced nașterea, nunta, moartea, apoi cele de prag și cele de integrare. Prin ritul de prag al morții omul se apropie de tenebrele ei. Venind din vremuri ancestrale, tradiția ritului de prag include un bocet al zorilor și la fel de impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc diferențele dintre categorii de oameni pe sexe și generații. Îndepărtarea de sacru prin
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Horia Zilieru Stea 'nainte mergătoare mai dă-mi zile și feștile și clepsidra lângă mare cât al lebedelor gât/ sfeșnic alb în amuțire țipă bocetul târât. Mai aprinde reci pupile nopților la asfințire să trec slovele cămile dromadere efemere prin urechea acului la apusul veacului. Pierdu văzul și auzul muzical cum e ovăzul la rafalele furtunii mersul lins pe nori tenori și pe cheiuri de
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Ion Horea) Sigiliul unic al poeziei tale Nu-l pun doar pe hârtia-ngălbenită De toamna vârstei noastre luminate... Tu îl așezi pe fiece silabă, Pe fiece cuvânt chemat să cânte Și psalmii bibliei, și de mult uitatul Cântec de leagăn - bocetul din urmă... Când mă aplec să-i deslușesc adâncul, Dau de-o fântână prea ascunsă mie, Robul izvoarelor de suprafață... Acolo-n adâncuri amețitoare Mă ispitești cu sufletul acestei Bătrâne Transilvanii, maica noastră, Încinsă, nu cu brâul sfânt de lână
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun, e hrănitor, e rotund, l-aș desface-n felii de portocală sau... nu!... e mai gustos întreg
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția umană. Dar în primele decenii ale secolului XX nu a fost așa. Mesianismul
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
carne de câine câțiva scheletici copaci cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]