640 matches
-
-o cu cureaua, am dat cu catarama până i-am spart timpanul la o ureche, am dus-o pe seară la doctor, a reparat ăla câte ceva și, după ce ne-am întors, din vârful patului, încă sub anestezie, bâiguia, se legăna bocind: — Ce vină am eu că nu sunt așa cum îți imaginezi tu că sunt? Ce vină am eu? Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau!!!!!!! Mi-a fost și milă de ea. De asta am divorțat de prima nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în spațiul ăla, să mă omori... Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se smiorcăie pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îmi pare bine că nu mai plec în America, fiindcă vara asta o să învățăm împreună pentru școala pe care ai s‑o faci tu la seral. Dar, ca de atâtea ori, nu spune nimic, ci plânge doar, ca proasta. Anna bocește în gura mare de față cu oamenii ăștia străini care au muncit toată ziua și, ca atare, seara au și ei dreptul la liniște; în hohotul ăsta de plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută... Ea glumea! Ai crezut că plouă soare, C-a dat iarbă pe răzoare, Că alunul e un cântec... Astea-as vorbe și descîntec
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
glorie, o ții. Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori, El suflu-și ascunde milos. Sub vișin, pe bancă, mă-așez suspinând, Durerea o simt tot mai grea, Dar timpul
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
a rămas. Decesul a fost constatat abia când ducele, nervos, i-a pus o sabie în gât, iar el nu a avut nici o ripostă. Normal, împărăteasa l-a scuipat pe duce drept în ochi și s-a apucat să-și bocească bărbatul cu gestica și ritualul cunoscut. Și prințesele au făcut la fel dar, fiind bete chioare, nu prea le-a ieșit. Prinții însă, cu o rapiditate de invidiat, s-au declarat fiecare împărat și-au dat câțiva pumni, apoi au
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului Pe drumul umilinței mai plâng o simfonie Doar, ce uitasem gustul amar plin de venin În urma mea doar pașii scriu urma cea târzie A lumii-ntunecate din care astăzi vin. În drum o floare albă bocește pe un ram, Un trandafir de aur s-a preschimbat în fum Grădina-n care ieri regină mă aflam Plină-i de buruieni și dorul e postum. Cu tălpile zdrobite de pietrele-aruncate Pe drumul umilinței eu mă întorc mereu. Mi
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
isca și păsări de eghipet șerpi de lună - ghem secret crai de ierni - mânii de vânt scumpul acoperământ dinspre minte spre inìmă dinspre vrajbă către crimă se stârnesc duh și vecìi pustiind povești pustii din scheletele de stele vestesc știme - bocesc iele fântânile sparg oglinzi numai cu mâna te-ntinzi lună soră - frate soare totu-i vrăjită scrisoare schimbă-mi soarta pe-un pitac neguțând visuri de drac împacă aur și moarte într-o carte - într-o carte stăpânește și cunoaște
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și să-l bocească din nou, cu aceleași versuri, ca și la plimbarea lui prin sat. Caloianul a fost pus pe o scândură și i s-a dat drumul să curgă la vale pe apa pârâului din marginea satului, strigând în urma lui ca anul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Ce rost au văicărelile?! Doamne, de ce-o fi acceptat să se oprească la terasă cu necunoscuta aceasta? E cu siguranță dusă cu capul! Uită-te la fața ei, câtă suferință!... Asta o fi făcând parte din categoria celor care bocesc la telenovele sau când văd un pui de vrabie cu aripa frântă ... Ce lume nebună! Cum se face că tot peste oameni din ăștia dau?!“ - A fost demult ... A trecut deja o jumătate de an ... , încearcă Andrada să atenueze șocul
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
lăsată să iasă din casă. - Mamă, lasă-mă să mă duc și eu la urat!... Toți copiii au plecat, iar eu stau închisă în casă!... - Nici să nu te gândești!... Dacă mai încerci, iei bătaie!... Fata s-a pus pe bocit. Credea că o poate îndupleca pe maică-sa. - Doar câteva case, până la pod, și mă-ntorc!... În timp ce fata se perpelea de jale că nu e lăsată la urat, la poartă apărură doua fete, care veniseră după Eliza, s-o ia
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu de sub ușa beciului folosită drept pat. A ținut ploaia mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele dar nu am pățit nimic
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
că trebuie îngropată. Ne-am apucat să facem o gropiță în spatele pătulului. Am învelit-o în cârpe și am așezat-o cu mare grijă. Totul s-a transformat în joc. Așa cum văzusem și noi pe la înmormântări ne-am apucat de bocit. Din două crenguțe legate i-am încropit o cruce pe care am înfipt-o la căpătâi. Jocul nu s-a oprit aici. Din pământ, nisip și apă am făcut ”colivă”. Am ales cu grijă pietricele închipuind bomboanele. Cu o lingură
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
îmi răsună și acum în urechi. „Hristos se naște, Domnul coboară...” ...pe rând plecaseră Andrei, Mihăiță, Alexandru, Miruna, copilul fără nume din incubator...Le aprinsesem chiar eu câte o lumânare în baia salonului, căci numai acolo aveam voie, în timp ce îi boceam cu vorbe ce îmi ieșeau din suflet fără să le gândesc...Spitalul se pregătea de sărbătoare...pe holuri se decorau brazi cu globuri și stelute. Din cer cădeau în fiecare seară stele ...pentru fiecare copil , câte una. Le priveam în timp ce
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
părinte Și iar ne-a izbăvit pe noi de vrăjmași Cel ce dă hrană curată trupului Și naște viață dreaptă pentru urmași PSALMUL 136 La râul Babilonului acolo Am șezut am plâns ne-am adus aminte De Sion unde am bocit morminte Pe harpe le-am pus în sălcii dincolo Iar cei ce ne-au robit cereau cântare Să cântăm cântarea Ta pe loc străin De te voi uita Ierusalim amin Uitată să-mi fie dreapta cea tare Să se lipească
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
La altul, un negustor de șei își tot întorcea și răsucea mărfurile către cineva care le privea și le măsura suspicios, parcă neîncrezător în rezistența lor și în asigurările vânzătorului. Undeva, pe o moviliță de pământ, câteva fete ale mahalalei boceau un mic sicriu ce aveau să-l ascundă printre bozii crescuți fără lege, cu flori albe, a căror fructe negre sunt atât de mult prețuite de ciubotari. Ca să plângă, spărgeau cepe. Din ochii lor cădeau lacrimi peste omulețul făcut din
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și să-l bocească din nou, cu aceleași versuri, ca și la plimbarea lui prin sat. Caloianul a fost pus pe o scândură și i s-a dat drumul să curgă la vale pe apa pârâului din marginea satului, strigând în urma lui ca anul
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
liberal sau regalist), gest care l-a costat ani buni de închisoare. Alt frison, altă primejdie va „unelti” pentru a-mi străpunge carapacea „lentorii și pasivității”: marele incendiu din Rucăr din 25 martie 1953, la doar trei săptămâni după ce-l bocisem pe „tătucul” Stalin ... Referință Bibliografică: Începuturile lecturii și cum îți vine pofta de ea ... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 159, Anul I, 08 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
în nuanțele pătrățoase și bicrome ale unor direcții oculte abjecte. Cațărați ostentativ pe catapeteasma încă vie a lumii, aceștia scuipă zilnic, cu un dispreț uriaș, fața Pantocratorului ucis la comanda diabolică a zeului NOM, în mijlocul unei Agore profund patologizante, unde bocește sinistru în falset până și moartea. Iconografia Bizanțului, evident, nu le poate spune din niciun punct de vedere nimic. Căci a-i smulge câteva secunde timpului teluric spre a desluși cu bucurie și înțelepciune Chipul Dumnezeului înomenit din sublimul monolog
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
fi plăcut să avem ieduți, dar nu am avut. În schimb am avut mielușei pe care ciobanul îi aducea de Paști, câteva zile mă jucam cu ei apoi să vezi tragedie, că trebuia să la taie gâtul. Eu iarăși „fugiam” bocind de acasă... Era pe timpul marei crize mondiale. Tata a fost „pus în disponibilitate” adică dat afară. Pe timpul acela nu există indemnizație de șomaj sau vreo asistență socială. Ai mei au lichidat gospodăria și ne-am mutat la Chișnău. la Visterniceni
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
spital la Roman, da nuuu ... Ce să-l mai ducă?... S-a strâns aproape tot satul în fața curții lor înainte să-l ia pe Culiță. Stătea lumea și uita sprijinită de zaplazuri. Iar mă-sa se ținea de el și bocea pe umărul lui ca la mort. Ea, mă-sa, a venit apoi la mine pe când mă pregăteam să vin iar încoace. Se împuținase la trup de jale. Și mi-a dat să vă aduc asta. Culiță cică i-ar fi
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului jurământ Azi Iubirii am plâns la căpătâi, că murise proasta chiar aseară, deși eu strigam: rămâi ! rămâi ! ca să fim din nou ca prima oară. O boceam cu sufletul pierdut, ei nici nu-i păsa de-a mea durere, a plecat așa... spre neștiut și nu mi-a lăsat vreo mângâiere. Dar poltrona n-a murit de tot, știu că mâine ea o să re-nvie și rămân
JURĂMÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348708_a_350037]