263 matches
-
cuvinte încrucișate...N-ai habar?... Nu, încă n-am învățat la geografie... Te deranjez? Un moment doar... Dă-mi un animal cu blana roșcată... începe cu V... Nu te pricepi? Ai de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite cu cine stau eu în bancă! Tocilar ursuz! Nu-i nimic. Chiar mâine mă mut de lângă el. 0 să stau cu Daniel Vintilă... În fund, lângă calorifer... Să mai poftească nesuferitul de Alex sami ceară compasul la geometrie... 0
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
largă să-și găsească norocul! Că nu de prea mult bine s-au dus ele acolo unde s-au dus!“. Văzând-o atât de Încrâncenată, bărbații o lăsau În pace și, după ce se ușurau pe uluci, Își vedeau de drum, bodogănind: „Că pe tine de bună ce ai fost te-o fi lăsat bărbatu’... A plecat cu alta, numai ca să scape de gura ta“. Mașa se cam pripise cu măritișul. Dar așa au fost vremurile. Mult timp după război, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se scălămbăie În fel și chip era chiar Satana. Până și butelia de aragaz pe care Ivanko, tatăl Mașei, o adusese de la Rădăuți vânzând un cal și-o vacă zimenthal era văzută ca o forță a Iadului. Mult timp Tatiana bodogăni, rostind tot felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mari precum Își Închipuia și că, pesemne, bunul Dumnezeu Îi dăduse o pedeapsă mai ușoară la bătrânețe, dedublându-i sufletul, pentru a-și ispăși pedeapsa În timpul vieții, și nu după ce-și va da obștescul sfârșit... „Ce mai pedeapsă, bodogăni Evlampia, vecina sa de peste drum. Auzi, să stai la un restaurant de lux, Înconjurată de bărbați, să bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prevestise cu mult timp Înainte de moartea sa. „Va veni aici cineva de pe altă planetă și vă va cere pământ și apă. Va aduce cu el și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea de una singură prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care trăiesc În ignoranță și Întuneric, mai cred În astfel de povești și că, În consecință, Anticristul nu există decât În mintea lor Înapoiată. „Vopsește-ți În continuare unghiile și ai să vezi cum ai să pici În gheara lui!“, bodogăni babulea, trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bărbatul era nemulțumit de blânda sa consoartă, arătând că Între el și ea se afla acum o graniță oarecum asemănătoare cu cea care despărțea satul lor de cel vecin. Intervenea atunci babulea și, agitând același baston În aer, Îi Împăca, bodogănind În legea ei:„Mâine-poimâine vei aduce câte un bou să tragă la plug pe fâșia ta arată?!“. Sau zicea, dojenindu-i pe amândoi: „Nu cumva aveți nevoie pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apuca de citit, de treburile gospodărești se ocupa Fevronia: ea deszăpezea poteca până la fântână, tăia lemne și dădea tain la animale, iar Nicanor citea, hohotind ca un nebun. Babulea stătea și ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie, cântând pe nas un „Doamne miluiește“ lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de cerneală și-l aruncă În cuptor, punând-o și pe Fevronia să-și taie sfârcul și să-l arunce-n flăcări. „Acum, bodogăni ea, aș vrea să știu și eu cum vor dovedi tovarășii că am semnat....“ Astfel că la Întoarcerea lui Nicanor acasă, pactul cu Anticristul fusese mistuit de foc. ... Se luminase de mult de ziuă. O lună străvezie ca vălul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și asta“, bodobăni ea, repetând cuvintele babulei, pentru care luna era o piază rea. Cuvântul „asta“ suna totuși parcă prea brutal În gura ei, astfel că, privind-o Încă o dată, Mașa adăugă: „Adică luna, am vrut să spun...“, după care bodogăni din nou: „Parcă văd că, mâine-poimâine, omul o să arunce pe lună tot felul de hoituri și alte murdării. Că nu degeaba se străduiesc să ajungă toți acolo. Mai Întâi vor scoate tot aurul din ea, apoi vor umple galeriile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până acum rămăsese viu și nevătămat. Noimann Îl prevenise de atâtea ori. Îl luase cu binișorul, sfătuindu-l să nu meargă cu capu-n nori pe mijlocul șoselei. Dar pictorul era Încăpățânat din fire. Agățându-și reclamele de haine, mergea bodogănind de unul singur, apostrofându-i pe șoferi. Odată și odată, avea să i se Înfunde. Un singur pas greșit și Întreaga făptură a lui Bikinski avea să se transforme În terci. Unele semne ale unui posibil accident pluteau În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar visez, încă visez, îl aude pe tatăl ei bodogănind, îl vede ieșind, o siluetă albă, e în cămașă și în izmene, îl aude vorbind în șoaptă: "Da pe tine ce te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se despică țeasta de bucurie. Negreșit în acest om locuiește Dumnezeu, își spunea țiganul în sinea lui, iar eu trebuie să mă învrednicesc de milostenia lui. Grea povară pentru un țigan sărac, dar față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă te duci miercurea în târg cu câte un căruț de măturoaie, te vei întoarce cu de-ale gurii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deplin și definitiv, la orașe și sate". Nici n-a mai fost nevoie să semnez vreo cerere de intrare în colectivă. Partidul ne-a făcut pe toți colectiviști, băgându-ne în colhoz, pe rudă, pe sămânță... Petronia nu-l mai bodogăni, deloc, în noaptea aceea epocală. Nicanor, cu simțământul nelămurit că, în această iarnă, copleșită de geruri muscălești, nu are nici un punct de sprijin în neant, se lăsă în voia neștiutei forțe de gravitație terestră și fără să o mai întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când am scăpat la lumina de afară, am văzut că era roi de lume și atunci am zărit mașina cu cele șapte racle, cum a luat-o din loc, cu motorul mormăind și cu sicriele lovindu-se între ele și bodogănind, nemulțumite, a gol Și zăpada era albă și foșnea ca mătasea, sub cerul vioriu, pe care lucea Sfântul Soare, iar de amețeală și de scuturături de friguri, și de înțepeneala neașteptată a maxilarului, și de piciorul spart în piron, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi înțelese: Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea în călătorii, să prelungească o conversație oarecare cu persoane necunoscute, acestea devenindu-i, în cele din urmă, cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parcă nu-s decât niște case noi, liniștite? Ei? zâmbește încântat de el. n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În picioare. Dar Înaintea mea erau programați să se producă pe scenă niște interpreți locali de flaut și harpă. Niște animatoare Îmbrăcate În chimonouri serveau un vin alb invitaților. În plus, era lună plină. În timp ce-mi țineam cuvântarea, bodogăneam În gând că asta nu-mi făcea deloc bine la sănătate. Prezența pe scena aceea era Însă unica ocazie de a o Întâlni pe femeia care-mi scrisese o scrisoare atât de emoționantă. Tema cuvântării mele se referea la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]