250 matches
-
zici ; la o sută douăzeci de kilograme cât are, dacă se apleacă, poa’ să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le pune-n țoașcă. Face toate astea încet, de când a mai îmbătrânit, nu mai e așa repezită. Da nici nu-i vine să plece, nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luam unu, luam două, luam câte trebe, și p ormă, stam liniștită... P-ormă, habar n-aveam... Că așa mi se făcea dor de el, să mai fie și el pân casă, să mai zică ce-o zice, să mă bodogăne, să zic și io... Ce n-aș fi dat să mai fie și el pân casă... Da ce să faci ? Că nimic nu po’ să faci, n-ai nicio putere... Și cui să spui ? La ce să spui ? Și ție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai fumezi în bucătărie, fumezi peste chiuvetă și fumul se impregnează în vase... Trecuseră două zile de la evenimentele petrecute la Papuc, (acestea avuseseră loc într-o sâmbătă seara). Gabriel și Brian își luau micul dejun în bucătăria de la Como. Brian bodogănea furios pentru că era luni dimineața și pentru că, peste noapte, Gabriel, întinzând mâna ca să-și ia paharul cu apă de pe noptieră, ciocnise cu verigheta marginea de sticlă și-l deșteptase din somn, iar după aceea nu mai putuse adormi la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită? Păi hotărăște-te pe care-i vrei! Că doar n-o să mâncăm și dintr-unele și dintr-altele! Ce, suntem falsificatori de bani? Te-ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiindcă peste iarnă omătul îl cam hrentuise. Marandă, ia vezi cine mă strigă și de ce? Maranda a privit pe geam doar. Îi goarza de la primărie, Toadere! Da’ ce vrea de la mine? Făncialul l-am plătit și alte dări n-am - bodogănea Toaibă, pornind spre poartă. Ce-i, măi Cotârlă? Ce treabă ai cu mine? Apoi m-o trimes că te cheamă la primărie. E-te-te! Da’ ce am făcut de mă cheamă la primărie? Eu nu știu, da’ așa mi-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe atât de reținut e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și clevetitoare, enervată că trebuie să șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță și stăpînire din propriile sale cuvinte ironice și batjocoritoare. Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă de ce nu s-a chemat o ambulanță. Plecă bombănind și bodogănind de unul singur și exclamînd „Ei, Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
O luă de brațe și o întoarse spre el întrbînd-o moale: — De ce? Pentru că mi-e frică de tine! țipă ea străfulgerîndu-l cu privirea. Se simți copleșit de un sentiment de rușine și zădărnicie. își desprinse mîinile, dădu din umeri și bodogăni: Hm, poate că e mai înțelept să faci așa. Peste o jumătate de minut, se trezi cu ea lîngă el. — îmi cer scuze, îi zise ea. — Nu-i cazul. Poate că sînt un om periculos. Ea izbucni în rîs, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și apus, iar dealurile se află între ele. Pe iarbă, la poalele stîncii, stătea o fată trupeșă, de vreo paisprezece ani, cu picioarele depărtate și mîinile în șolduri, între două grămezi de haine. Era îmbrăcată într-o rochie albastră și bodogănea cu neastîmpăr căci frații ei mai mici puseseră mingea de fotbal la mică distanță de ea și se pregăteau să șuteze în poartă. Thaw o privi îndelung, admirativ. — E magnifică. Mi-ar plăcea s-o desenez, zise el. — Nud? — Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treacă de salon, aplecat peste o cîrjă minusculă. Fața toată îi era strînsă în jurul unui ochi lucitor de animal, a unei bucăți de nas și a unei guri strîmbe, care acoperea parțial gingiile lipsite de dinți. Bărbatul nu conteanea să bodogănească: — Numai Dumnezeu știe cum am ajuns așa. Toată viața am muncit. Am meritat fiecare bănuț cîștigat. Acum, la spital, chiar nu că-mi place. Oamenii din paturile de pe fiecare parte erau mai tot timpul cufundați în gînduri. La stînga, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-un covoraș, ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte serios. Omul se zgâi la el, apoi se depărtă, bodogănind ceva despre cei puși pe glume idioate. Grosvenor se întoarse, zâmbind, către ceilalți oameni, și-și dădu numaidecât seama că le pierise cheful de a lucra. Atmosfera era încărcată. Toți erau "cu capsa pusă". Știind că sunt folosiți ca momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a dreaptă, nici măcar nu vreau să o Întreb, zice Dan. Avem o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-o să-i deranjeze să stea cu cei mici În timp ce noi mergem să găsim ceva drăguț În sat. Ce zici? Bine, bodogănesc eu, trecînd În revistă noile mele rochii de șifon vaporos din dulap, Întinzîndu-mă Însă după o pereche de pantaloni scurți. Bănuiesc că boarfele mele de gală pot să mai aștepte o zi. PÎnă seara, prima petrecută de noi aici, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l ia de la petrecerea Camillei Fioravanti. A spus că ești liberă. Nu, repetă Emma. Nu vreau. Se repezi la telefon și formă numărul de celular al Valentinei. — Da’ mulțumește-i lui Dumnezeu că și-a adus aminte de copii, bodogăni Olimpia. Pe ăla nu-l roade conștiința pentru nimic În lume, Îs doi ani de când copiii ăștia parc-ar fi orfani, dacă și asta-i familie... Nu răspunde, spuse Emma uimită. Valentina nu-și Închidea niciodată telefonul, butona mereu SMS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la cap. Ce face tati, de ce nu vine? bodogăni Kevin, sugând din paiul de Coca-Cola. Dar În paharul mare de la McDonald’s nu mai era nici o picătură. Trăgea doar aer. — Da’ ce secătură ești... Mă sufoci, Îi spuse Valentina dezlegându-și papucii de sport și eliberându-și În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Re-mose. Și acum că Zafenat nu e doar vizir, ci și tată, nimic nu va mai sta în calea măreției lui, a izbucnit Shery, mișcându-se prin cameră, pregătindu-mi patul, pentru că stătuse de vorbă toată după-amiaza. Și ieri, bodogănea ea, vorbind deja de una singură, nebunul ăsta a cerut ca fiul lui să fie circumcis. Nu când e la poarta bărbăției și e în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lasă. Îl scrută atentă. - Trebuie neapărat s-o ținem pe Marie departe de aceste lucruri, mă Înțelegi, Loïc? Mă Înțelegi? - Da, da, mamă. Evident... Doamne! De m-aș fi Întors Împreună cu Gildas În noaptea aia! În loc să fac asta, l-am bodogănit, spunîndu-i să nu se mai teamă și l-am lăsat Împreună cu Yves. Își prinse capul În mîini, copleșit. - Vrei să spui că Yves Pérec e ultimul care l-a văzut? Mirat de tonul aspru al mamei lui, Loïc Înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie spre celula lui Pérec. - Despre prezumția de nevinovăție ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind cu voce tare: - Ce ți-e și cu tipul ăsta, cum Îi mai place s-o facă pe grozavul! Morineau În sus, Morineau În jos... Ușa se deschisese din nou În fața lui Fersen, care nu pierduse nimic din cugetările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
corăbii; dacă s-a Încrucișat cu ei, s-o fi dus poate să vadă Într-acolo. Lucas ieși rapid din birou, dîndu-l la o parte pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni Stéphane. * * * Îngrijorarea n-o mai părăsea pe Marie. Cercetase În van practic toate locurile pe unde Loïc și-ar fi putut găsi un refugiu, telefonase tuturor persoanelor care l-ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă atunci o să fie departe, bombăni Lucas. - Mai bine ajută-mă În loc să bodogăni. Împingea enorma piatră din toate puterile ei, fără nici un rezultat. Lucas, mai În spate, studia modul de Îmbinare al blocurilor. - Îmi dai voie? Aici e treabă de bărbat. O dădu la o parte pe Marie și apăsă În mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în stare să cobori un bidon. BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fântâna.): Eu nu știu ce se-ntâmplă azi cu tine acolo jos... (De sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă pe verticală toate etajele universului. Un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de închide găinile-alea. Acuși înserează. Iliuță, ascultător, se strecoară prin dreptunghiul luminat al ușii, pătrunzând în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace. Urâtă vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]