204 matches
-
pe scările care urcau mai sus m punctul acela, și spuse ceva de felul: - N'ya dru ham tai, Neggen? Vocea ei părea tulburată și suna ca o întrebare. Tonul bărbatului era mai ridicat. - Doamne, Dumnezeule, spuse el. Rubri, ce bolboroseală mai e și asta? Șocul resimțit la acest schimb de replici se răsfrânse și asupra lui Gosseyn. Îi trebuiră câteva secunde pentru a se obișnui cu sentimentul neașteptat că el era într-un fel responsabil pentru ceea ce se întâmplase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aburul. Femeile după treizeci de ani seamănă mult cu el... Acum ele descoperă porunca, legea și Încălcarea ei... Încep să-și simtă viitoarea suire pe cruce, țesînd În fir de aur scene fierbinți din viața și moartea poetului necunoscut, În bolboroseală căruia Îmi ascut eu securea, dedulcită În așteptarea sosirii acelei jumătăți iepure-șchiop ― pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să prindă maimuțele. Kulfi dormea lângă oală. Pe când oamenii erau absorbiți de prinderea maimuțelor, își zicea, într-un fel sau altul, fie va lua, fie va fura, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
salon uriaș. De la intrare, am remarcat prezența unei siluete feminine. Asta m-a făcut să las ochii În jos; mi se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o răsucire rea și speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care fusese a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost căsnicia ideală, doctore, pe noi greutățile ne-au legat, războiul, rana lui la picior, teroarea legionarilor, totul, foamea, bolile, ura de după război, toate ne-au legat, până s-a întâmplat cu arestarea aceea, până ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu comoara câteva ore. Pe la 5, gazda îi aduse un ceai și câteva felii de pâine unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare tot mai sastisit de rolul pe care și-l asumase. Frazele sale nu mai vin în cascadă, ci ca un fel de bolboroseală intermitentă a întunericului care cuprinde tot mai deplin încăperea. „Nu mai sunt tânăr, sunt sceptic cu utopiile, știu ce aduc. Dar eșecul marilor visuri nu este dezastruos? Dar suspiciunea? Nu e mai rea? Rapacitatea, bigotismul, egoismul devin tot mai îndreptățite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de bucuria existenței, în ciuda nimicniciei și care abia dacă aveau asemănare cu noi, cei de-acum, invitați de a fi martorii rămășițelor de atunci. Tavanul pe care erau impregnate înjurăturile, gândurile de viitor, declarațiile de dragoste, frica uriașă de examene, bolboroselile tocitului zadarnic pentru că nimic nu se lipea de creierele noastre decât foșnetul vântului prin lanurile de dincolo de ferestre, huruitul înfundat al Pământului la trecerea trenurilor, marea frumusețe a filmului viitorului nostru, cu scene jubiliare, a unor personaje sărbătorind zilnic succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să vii la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc niște studenți, e mai ieftin, adică... nu mă costă nimic. Dar poți veni și tu, dacă ești cuminte. Bărbatul vorbește mult, nesfârșit, nu mai termină, îi tot toarnă fetei bolboroseli fără hotar, ca și cum cerul și pământul ar trebui acoperite cu vorbe. A aruncat, în sfârșit, furtunul și s-a apropiat de tânără, o urmărește cu ochiul lui de specialist în femei, cum merge fata asta, încet, printre ierburi, parcă doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a doua zi, dimineața, pe lumină, dar cea a Christei era, ca totdeauna, trează, la pândă. Când a revenit de la baia de pe culoar, În timp ce el se scuza de dezordinea din cameră, Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere În căsătorie. Și, Înainte ca el să aibă timp să-și revină din surpriză, s-a cățărat, sprintenă, pe el, strângându-l cu brațele și picioarele Încolăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ajung de aici până În cameră la Lumi, mergând doar pe balustradă? * Se poate presupune că până și Cătălin obosise să-l tot trimită În șuturi pe recalcitrantul băutor novice până În colțul său de pat, de aceea, În gălăgia din cameră, bolboroselile lui Mihnea nici nu au fost auzite. Iar fumul stătut de țigară și ora destul de târzie au făcut ca ultima deschidere a ușii dinspre balcon să pară o bine-venită măsură de aerisire. Să specificăm și că puțina Încredere pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
post vacant pentru prieteni? —E o fată grozavă, a zis Luke. Una dintre cele mai bune. Stând într-o rână, ochii au început să i se închidă, iar discursul a început să i se-nmoaie până când a devenit o simplă bolboroseală. M-am întins de-a lungul spatelui lui mătăsos, l-am luat în brațe, pipăindu-i ușor stomacul ca să văd dacă și al lui scotea aceleași sunete ca al meu. Nu scotea. După ce Luke a adormit, am rămas cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
descurajat, din ce în ce mai des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În fond, de ce Pythiile trebuiau să fie, neapărat, analfabete? Oare zeilor nu le place să comunice prin intermediul unui om cult? Și de ce vorbea, fără șir, Pythia în transă? Cumva fiindcă zeii nu se pot exprima decât incoerent? Dacă divina lor bolboroseală trebuia tradusă într-o limbă inteligibilă, înseamnă că vestita claritate greacă nu e decât o ambiguitate coborâtă de la nivelul originar, divin, la acela explicit, tălmăcit, omenesc? Mi-a fost greu să cred că la umbra Parnasului s-a jucat una
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
căcat pe el de frică, fiindcă nici măcar nu mai înjura, stătea doar acolo, lângă mine, în beznăraie. Să fi trecut așa vreun minut, apoi, de departe, de după ziduri, s-a pornit un huruit puternic, la început se auzea ca o bolboroseală surdă, vibra până și podeaua, apoi sunetul a devenit tot mai ascuțit, părând tot mai îndepărtat, semănând în cele din urmă cu sunetul unui fluier, și atunci s-a auzit un pocnet și, brusc, s-au aprins luminile din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bani. Trebuie să le întrețin pe toate puicuțele astea... În timp ce-mi masam gâtul cu nădejde în fața oglinzii din baie, rezistând privirii pe care mi-o expedia fața mea veștejită, o altă amintire mă ajunge din urmă, născută din bolboroseala nopților de febră din New York-ul cel fierbinte. Cineva venise până în capătul coridorului lung, unde se afla camera 101, o dată, de două ori, poate de mult mai multe ori, cineva venise și zguduise ușa cu toată puterea, și nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trebui să fac efortul. Poate că tu ai înțeles. Eu nu. Acum, când toate îmi merg strună, când viața mea se desfășoară pe atâtea planuri, fiind așa de înfloritoare, vocea subțire de la capătul liniei reprezintă pur și simplu zvonul străzii, bolboroseli, vocea pământenilor anonimi - ultimii sosiți, experții în încheierea plutonului - al căror sens e imposibil să-l intuiești. Și de ce ai face-o? În comparație cu telefoanele de amenințare obișnuite, aceste telefoane de amenințare sunt de-a dreptul amicale. În California, șoferii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după o oră de nemișcare pe Lexington, șoferul a traversat Park-ul ca să-și încerce norocul pe anarhicele bulevarde din West Side. Când Guyland a remarca verdeața, sau lipsa betoanelor (cam la jumătatea drumului), s-a oprit brusc în mijlocul unor bolboroseli, ridicând un pumn încordat și tremurător. — S-a întâmplat ceva, Lorne? am întrebat eu. Dar Lorne rămase încordat. — Trage pe dreapta, mârâi el, scuipă el, pe când ne croiam drum prin Central Park West. Apoi se trânti pe locul lui, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ultima suflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ultima răsuflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]