1,186 matches
-
zi la pământ cu fața către Mecca. Scăfârliile lor bolnave și nesupuse le vom acoperi cu turbanul Islamului. - Ce frumos vorbește acest predicator, zise astrologul. - Vreau să recit un poem în fața oștenilor, spuse ațâțat Sadedin. Tocmai îl meșteresc în cap. Bolborosea în continuare. Tuz Okcean era acum convins că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo se zăreau derviși din tot felul de secte, zdrențăroși
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
din inima pădurilor dese de brazi care înconjurau deplin satul, un vânt tăcut de întuneric bătea din zori până în asfințit. Chiar și în lunile de vară o umbră de vânt întunecat se prelingea din pădure până în sat. Iar râul, spumegând, bolborosind, șerpuia printre ogrăzi și se năpustea în vale, cu malurile albite de spumă, ca și cum ar fi gonit cât putea el de repede ca să se îndepărteze, și totuși zăbovind o clipă pe acolo ca să blesteme întregul sat. Maya și Matti erau
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
scalde în ape tulburi, securiștii, turnătorii și activiștii au reușit să-i facă prizonieri pe acei intelectuali pentru care societate modernă e aceea care-ți umple buzunarele, indiferent de valoarea ta. Deși își imaginează că vorbesc limbajul „noului internaționalism socialist”, bolborosesc frazele grosolane ale securismului comunist. Ei văd izbăvirea în construirea unui mecanism gigantic, întins peste toată planeta, care va „redistribui” roadele unei munci pe care n-o mai depune nimeni. În logica lor strâmbă, capitalul trebuie lichidat și înlocuit cu
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
straniu să stau singură pe bancheta din spate a unei mașini conduse de acest tip. S-a oprit în fața porții imobilului unde locuiam. - Hai, la culcare. Și să nu mai recidivați. Mi se adresa iarăși cu dumneavoastră. Cred că am bolborosit un „vă mulțumesc, domnule.” Am mers până la poarta cea mare și, în clipa-n care mă pregăteam s-o deschid, am privit o clipă înapoi. Oprise motorul și nu mă slăbea din ochi, de parcă ar fi vrut să se asigure
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
Dormiți liniștiți,/ Poetul Pomorius veghează!»” Un altul, tot un stentor inutil, e Nikophantes: „De departe, pare o statuie uriașă de slănină./ Dar, dacă te-apropii, vezi că are doi ochi mici, albaștri/ Care lăcrimează continuu și-o gură știrbă/ Care bolborosește neîncetat: «Dacă de Nikophantes, poetul, n-ați auzit, nu e mare scofală, dacă de Nikophantes, poetul,/ n-ați auzit, nu e mare scofală...»”. Victimele nu mai sunt individuale, nici individualizate. Alexandru Mușina atacă, de astă dată, reflexele culturale mediocre, dispuse
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
în găsesc și altă zonă din țara noastră. Se află în Timiș și doar cei din împrejurimi îi cunosc frumusețea. Această atracție turistică este necunoscută, dar ar avea un potențial turistic uriaș dacă cineva ar investi în zonă. Vulcanii noroioși bolborosesc de zeci de ani pe o pășune dintre satele Seceani și Fibiș, la care se poate ajunge doar pe un drum agricol, care devine inaccesibil dacă plouă. Pe timp de ploaie, zona, care arată ca un crater, se umple cu
Vulcani noroioși necunoscuți în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37445_a_38770]
-
arunc asupra acelei vietăți alungite cu toată expansiunea de moment, cu toată dojana pe care mi-o adresez mie, ce tâmpit ai fost, bă, ce tâmpit, te iubește, vezi că te iubește încă, pe când Țeus, taci, îmi spune, ce tot bolborosești acolo, taci acum, și-mi presează și mai tare ceafa cu palma lui răsfirată, pe care mi-o încleștează în păr” (pp. 120 - 121). Fragmentul oferă până și el un indiciu de lectură: romanul reprezintă nici mai mult, nici mai
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianță, încremeniți în mîrîituri sfioase. însă poezia se termina
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
la loc. Iar în final, invariabil, am să spun, Vesel: Asta e tot, copii! I see you soon, with another cartoon!" O.R.F.U. Cine privește-n ochiul de fereastră Lipit cu sîngele-nchegat al amintirii? Nimeni. Doar, în calorifere, mai bolborosesc Satirii, Înlănțuiți pe veci de Tehnică. Măiastră De-ar fi Cîntarea mea, stăpînă-a firii, Lor, zeilor Mecanici, nu are cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
un început de an năvălise cu cețuri și cu glorii împărătești pentru cititorii în stele la colțul străzii moțăia în deplină tăcere un stol de gâște lângă un grup statuar de soldați dintr-o ultimă legiune străină prin țevile blocului bolboroseau fără rost tot felul de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
Culeg cu buzele Zăpada de pe gura lui Sărut Zgura de aur Îi beau Mierea cafenie de pe gât O băutură afrodisiacă Necunoscutul cer dantelat aburind De dorințele mele majore Linia taliei Buzele fruntea În matcă până la întoarcere Nu cred aerul care bolborosește vrăji nenumărate Împotriva mea De forma lui de iubire Nu mai pot scăpa vreodată Îmi pune haina lui pe umeri Nu mi-e frig Îi culeg lacrimile într-un pahar Nu-i frumos să faci asta Mi-ar fi spus
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care bolborosește ceva Într-o limbă Necunoscută Toate astea stau La picioarele mele Și urlă Ne-am săturat Pleacă
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
părut că îi aud vocea baritonală, tumultoasă, inconfundabilă, că îi simt prezența, că simt energia formidabilă cu care ne-a contaminat atîția și atîția ani. M-am uitat la doi puști care aranjau florile pe care le-au adus și bolboroseau ceva. Le-am respectat intimitatea și am plecat spre casă, iute ca să nu pierd emisiunea cu Pleșu și cu Liiceanu. Privindu-i și ascultîndu-i, am uitat, iarăși, de realitatea din jur care îmi absoarbe existența. Probabil că cineva, priceput în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
direcții pe care le căutai urmărind cu degetul.” Destinul personajului se anunță la fel de spectaculos și de nesigur ca traiectoria râurilor de munte care se rostogolesc unduitor pe solul bolovănos, „spărgându-se în mii de valuri spumegoase, ca să se prăbușească apoi bolborosind pe sub poduri și viaducte”. Ni-l imaginăm pe Rossmann reeditând, la Oklahoma, uimirea copilărească a lui Gatsby față cu luminița verzuie de pe promontoriul vilei lui Daisy. Oricât de lung ar fi drumul deja străbătut, visul, faimosul vis american i se
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Pound și pe Eliot, pentru care expresia oblică a crizei a devenit un tic existențial. Angoasele sunt rezolvate prin recurs la arhetipuri. (Jung proceda invers, pentru a le defini). Liniștea sufletului presupune o bătălie prealabilă: „Adulmeci plaja Ilonului, spuma sângelui,/ Bolborosește și în ochii voștri, limpezi de umbră/ Călcăm nisipul prăfuit/ Noapte uitată, coifuri lăsate în urmă/ Pisica egipteană, ochii tâmpi, lada-n campanie/ Sandale umede, știu că legenda înghite tot/ Chiar și bătaia din bar cu Eneas/ Ahile în sus
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
poemul a murit, E foarte bine, îmi curge prin vine Mai chibzuit. Stelele intră în arenă, Scăpându-l din abator; Nici o viață nu va da viață Fără jertfa sa. Ascult o simfonie de Mozart, Degust un pahar de vin, Scriu bolborosind câteva cuvinte Ce seamănă a divin. * Cine mă suge Până la licori Ca visul pe ruje Când din duh cobori? Dar acum ce ești, Mai ales ce nu e Trupul tău cu viermi Poate-ntr-o gutuie? * Cel abia născut își
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
da, sunt "în vizită" la Dino Buzzati, care, Dumnezeu știe de ce, a acceptat o scriitoare puțin cunoscută chiar și în țara ei și căreia i-a cășunat... și m-am trezit vorbindu-i despre moartea cuvântului, ne îmbătăm cu vorbe, bolborosim cuvinte, prea multe vorbe, prea puține cuvinte. Mai mult ca oricând oamenii nu se mai înțeleg, nu se mai întâlnesc. îi povestesc despre Branko și despre fata de la Trieste. Surâde, începe să se anime. îi pomenesc despre cortina roșie pe după
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață, s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în gol, bolborosind continuu vorbe fără noimă. A chemat mașina și s-a urcat cu fata, plecând direct la dispensarul comunal. Medicul dispensarului a analizat starea fetei și când a aflat și motivele ce au adus-o în această stare, i-a făcut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
personaje se strecoară, într-o simplitate a decorului, pe o scenă prăfuită, fiecare în cuibul lui de gânduri, spre izvorul care învie ”duminicile neîmplinite”. Caută esența existenței lor în unicitatea firii. În prezența izvorului, jocurile se învolburează, deznoadă furtunile, esența bolborosește în cei doi ca lava în vulcan. Cuvântul se metamorfozează, șterge unghere împăienjenite, se spun tare adevăruri, până acum șoptite în taină. Este o decopertare a sufletelor la întâlnirea cu Dumnezeu. Fiecare privire aruncată în oglindă este întâlnirea cu noua
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
n-ar fi fost, nu alta! Antonel, reîntors spre cotlonul unde lucrase făptura, percepu mirosul proaspăt de vopsele lansat de vaporii încă persistenți! Deci și aci se produsese?! Nici că-i pasă de amenda primită?! Oare ce capodoperă învremuise? mai bolborosi el consternat că tinerii ăștia exaltați nu iartă nimic în manifestările astea pretins-creatoare. Când se apropie și aprinse bricheta, constată cu stupefacție că minunea de pictoriță finisase un medalion straniu, chiar sumbru. În centrul de un roșu închis se ivea
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
a cunoașterii, focul furat de Prometeu de la zei, sunt puteri care în mână ucenincului vrăjitor pot declanșa ultimul „big bang” de care să se știe. Atunci de ce totuși acest atac antiteist furibund că de viespar agitat, ce deziluzie și patimă bolborosesc în subconștientul acestor „căi ai apocalipsei”, apostoli ai apostaziei, este greu de știut? Argumentele științifice ale morții lui Dumnezeu folosite de propagandă noului ateism sunt docte și sofisticate, însă sunt totodată tendențios, partial și selectiv alese, amestecate cu patos acuzator
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
sau te strâng de gât. Ăsta nu-i joc! Tudorel a început să țipe : -Vreau nuiauaaaa! Nuiaua meaaa! Arapu s-a repezit la nea Ghiță : -Dă-i nuiaua, că te strâng de gât! Sufocat și cu ochii beliți, nea Ghiță a bolborosit : -Ești nebun, bă? Scapă-mă...neamțule, că ăsta mă omoară! Neamțul spuse calm: -Lasă-l, Antoane! Arapului îi era teamă de lungan, așa că...se potoli. Tot calm, neamțul mai spuse : -Dă-i nuiaua, nea Ghiță și lasă-l să plece! Înfricoșat, nea
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna.Eduard călărea alături de tatăl său
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
unele fraze nu aveau nici unul, pentru că se nimerea ca două-trei cuvinte să fie necunoscute ascultătorilor; un fudul. A zis, odată, că este cel care îmbogățește graiul sărăcăcios al locului și că nu se va da după argoul - alt cuvânt aiurit! - bolborosit de gloată nicicând. Să se asculte singur, atunci! Să se citească singur! Să se ia de mână cu Filozoful, altul care vine, uneori, cu câte o vorbă de te crucești! La fel și Actorul - este chiar impresionant -, dar el folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]