1,211 matches
-
fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile culisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase de multe ori spiritul marțial pe câmpul de luptă dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale untelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de la merinde și efectele personale, sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva ca o umflătură a pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei, starea nu făcea decât să circule de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a merge în camera lui Hideyoshi, de pe culoar și din odăile pajilor se auziră bolborosind glasuri fericite, iar Hideyoshi îi întrebă pe cei din jur: — S-a întors Sakichi? De ce întârzie atât de mult să vină aici? Și trimise un om să-l muștruluiască. Ishida Sakichi se născuse la Nagahama și cunoștea geografia zonei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vitejească a lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, parcă încercând să-i citească de pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poziției lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Părea că se turnase apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind ca turbat spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și cu picioarele care i se ghiceau subțiri prin acel joc prea liber al pantalonilor. "Urăști șefii? zise tinerelul, și își înfipse privirea în ochii celuilalt. Păi și eu sânt șef! Mă urăști și pe mine?" "Ei, nu pe dumneavoastră...'', bolborosi paingul deodată înfuriat. "Păi așa ai zis: șefii. Unde ți-e logica? Vrei și tu să spui ceva, dar nici tu nu știi ce spui, continuă tinerelul, și-și flutură degetele la tîmplă: trebuie să fie așa, în capul tău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-am înțeles-o! Fii bun și explică-mi! Cine s-a legat de salariul tău?" Ura reapăru pe chipul grasului. Îmi aruncă o privire turbure, apoi se feri cu o jenă culpabilă, pe care însă o alungă imediat: "Așa, bolborosi, să nu se lege nimeni de salariul meu." " Nu m-ai înțeles, strigă Vintilă. De acord, să nu se lege nimeni, dar cine s-a legat?" "Vintilă, strigă în clipa aceea famenul, care se înviorase brusc, sânt glasuri, Vintilă, sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-l omoare... Dacă îl loveam peste ochi, nu-i crăpau ochii? Bacaloglu mirosea parcă o idee prin aer și după câteva clipe de tăcere îi dădu glas cu o indignare distilată, simulând o îngrijorare: "Domne, ăsta lovește oamenii..." " Da, bolborosi și Calistrat cu privirea turbure, în timp ce își umplea paharul gânditor, a venit aici să ne terorizeze..." "Ba a venit să facă cinste, strigă Vintilă, căruia i se făcuse iar foame și mesteca pâine goală. Și voi doi ați început să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se indignă el. Credeți că o iert? Nu trebuiesc iertate, dom' profesor, sînteți băiat tânăr, ia să am eu anii dumneavoastră, n-ași ierta nici una!..." Desfăcu sacul și începu să pună var nestins în căldări. Și în timp ce apa începu să bolborosească: Dom' profesor, eu, la vârsta dumneavoastră, nici pe soacră-mea n-am iertat-o! N-aveam eu știința de-acuma, da' nici prost nu eram. Să vedeți! Până să-mi facă un copil, mierea lui Dumnezeu. După aia, observ eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i spusei și mă lăsă cu mâna întinsă continuând ciuguleala. Gândii că trebuie să mă car imediat, dar interveni Vintilă: "Mă besmeticule, dă mâna cu dom' profesor", și atunci Calistrat tresări și își fixă privirea sa porcină asupra mea și bolborosi: "Dumneata cine ești?" Ca să-mi dau seama că nu era nici treaz, cum crezusem, și nici afumat, ci beat pulbere, dar cum dracu de se ținea atât de bine pe picioare? "A, zise, dumneata erai? Scuză-mă, n-am memorie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a destinului nostru tragic, care ne înghițise și pesic care crescuseră apoi nămeții... În același timp o mână fermă și dulce îmi mângâia ceafa... Mă smulsei de sub hăul închipuirii și sării în picioare. "Vii și tu cu cântece din astea..." bolborosii. "Victoraș, iartă-mă, m-am speriat de ce e afară... Uite, cad fulgi cât pumnul meu de mari. Mama zice: "stai, Suzy, cum pleci așa singură pe vremea asta? Am zis și eu ca tine: ce poate să fie? Și am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din mai multe registre (argou, stil de conversație sau de compunere școlară, limbaj tehnic și științific etc.) Poema chiuvetei oferă aceeași „filosofie poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei: stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el vasele cu resturi de conservă de pește te-au și îndrăgit. vino, și ai să scânteiezi toată noaptea, deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. (Poema chiuvetei
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deosebit de important ca micuțul să nu perceapă cititul cărților drept o povară. g) pe măsură ce crește, să aibă la îndemână cărțile și revistele preferate, chiar dacă nu le poate citi, dar le răsfoiește și e un pas câștigat. Copiii le răsfoiesc și bolborosesc pe limba lor (imitând adulții) și sunt foarte mândri de ceea ce fac. Niciodată să nu-i descurajăm, dimpotrivă lăudați-i, arătați-le că vă bucurați de performanțele lor. Altfel, îi demobilizăm. h) după studiile americanilor, dă rezultate foarte bune metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
golului și al neputincioasei fascinații: "De altfel, nu cunosc, în strada Popa Tatu, pe nimeni cu numele acesta. L-am văzut, probabil, întîmplător, în cartea de telefon de la club și mi-am adus aminte de el în visul de azi-noapte, bolborosind niște cuvinte pe care nu vi le-am raportat, ca și celelalte lucruri de aici, decît ca să dăm împreună din umeri." Să facem loc. Interpretărilor.
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
de buzunarul de sus și mi-am croit drum prin mulțimea de jurnaliști și gură- cască. L-am văzut de departe pe Boswell și am trecut aplecândumă pe sub o panglică a poliției ca să ajung până la el. - Bună dimineața, domnule, am bolborosit eu. Am venit de îndată ce am aflat. Și-a dus un deget la buze și mi-a șoptit în ureche: - Fereastra de la parter. Le-a luat mai puțin de zece minute. Nimic altceva. - Ce ? Apoi mi-am dat seama. Cel mai
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
înăuntru! M-am uitat la vitrină. Era încă încuiată zdravăn și nici unul dintre celelalte obiecte expuse nu fusese atins. Cheile erau ținute în altă parte și în momentul de față erau transportate până aici de la Londra. - Hei, ce ciudat... am bolborosit eu, aplecându-mă să văd mai bine. - Ce-ai văzut, a întrebat Paige nerăbdătoare. Am arătat spre o porțiune de sticlă dintr-un panou lateral, care se unduia ușurel. Porțiunea era cam de mărimea manuscrisului. - Am observat asta, a zis
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
fost mustrat de profesoară. Pentru că ai promis? am spus eu încercând să înțeleg. Dar mi-ai promis o grămadă de lucruri. De pildă, să mă protejezi și să mă iubești până când moartea ne va despărți. —Ei, îmi pare rău, a bolborosit James. Dar de promisiunile alea nu pot să mă țin. Și-atunci ce-o să se întâmple? l-am întrebat anesteziată. Nici o secundă n-am acceptat ce îmi spusese James. Dar orchestra continuă să cânte chiar și atunci când nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
minut să-mi dau seama la cine se referea. —CUM? am urlat. Nu vrei să spui Denise cea drăguță de sub noi, nu? Judy a dat din cap abătută. Bine că eram așezată. —Curva! am exclamat. Și mai e ceva, a bolborosit Judy. James zice că vrea să se însoare cu ea. Ce vrei să zici? am țipat. E deja însurat. Cu mine. N-am auzit ca în ultimele zile să se fi legalizat poligamia. Nici n-a fost legalizată. Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îngrozită, l-am văzut venind pe soțul lui Denise. Probabil că se întorcea acasă de la serviciu. — Dumnezeule! am zis prevăzând o mare nenorocire. — Ce-i? a sărit Judy alarmată, cu fața roșie și transpirată de efort. —Soțul lui Denise, am bolborosit. —Și ce-i cu asta? a zis ea tare. Mă așteptam ca tipul să facă o scenă îngrozitor de emoționantă. Cum am mai zis, omu’ era italian. Sau îmi era teamă să nu-mi propună să ne aliem pe principiul „dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
copil. Nu, Helen, am zis obosită. O s-o botez Kate. Helen s-a holbat la mine câteva secunde, încrețindu-și fruntea deasupra nasului ei frumos și drept, pentru ca apoi să priceapă. A, am înțeles, a zis ea râzând. Apoi a bolborosit, nu foarte discret: —Ei, nici ăsta nu e nume de copil. Apoi mi-a înapoiat fetița, cu același gest cu care fermierii descarcă din camion un sac de cartofi de paisprezece kile și-l livrează la aprozar. Adică folosind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns să arate nici pe departe ca Jamie Lee Curtis, ne-am simțit nițel dezamăgite și am decis să ne răzbunăm pe bicicletă ignorând-o. După o vreme, până și tata a încetat să mai pretindă că folosește mașinăriile. A bolborosit ceva foarte vag despre un articol pe care-l citise în Cosmopolitan despre faptul că exercițiile fizice în exces fac la fel de mult rău ca atunci când nu faci deloc exerciții. Citisem și eu articolul în chestiune. În realitate, el se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cât de groaznic se simte, probabil. Nu, chiar nu puteți, am aprobat eu pe mutește. A urmat un moment de tăcere. Foarte bine, m-am gândit, asta le-a făcut să se rușineze. — Aseară ți-a spart scrumiera Aynsley, a bolborosit Helen. Ce-a făcut? a sărit mama cu o voce tăioasă. Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându-i-se, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el și mi-a arătat-o cu tristețe. —Ce-i asta? m-a întrebat. Ce ți se pare că e? mi-a venit să-l întreb, simțindu-mă vinovată ca la cincisprezece ani. E o cutie de bere, tati, am bolborosit. —Gândește-te cum se simte mama ta din cauza asta, a zis el sărindu-mi direct la beregata vinovăției. Cum se simte ea când tu stai în pat și bei bere de una singură în miezul zilei? Asta nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]