233 matches
-
oferă informații lacunare. Reconstituind un tabel al acestora, abia de după 1850, putem afla de existența a 8 epileptici, 16 "stupizi", 5 alcoolici, restul, boli "diverse". În sinteza sa, etapa cuprinsă între 1779 și 1863 a însemnat trecerea de la faza de bolniță, fără profil prea bine determinat, la aceea de ospiciu pentru alienați. Abia în ultimul deceniu al acestei prime etape de existență, ospiciul s-a bucurat de o asistență medicală, de practică generală. Cea de a doua etapă începe din 1863
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Maica Domnului". Ca urmare a unei epidemii de febră tifoidă care a determinat o mare mortalitate printre bolnavi, în 1850, Comitetul Sănătății a numit ca medic al azilului pe doctorul I. Finkelstain senior. În această perioadă erau la Golia nouă bolnițe, probabil nouă chilii, amănuntul prețios rezultând dintr-un dosar al Fondului Secretariatului de Stat, existent în prezent la Arhivele Statului din lași. În 1849, Departamentul dreptății solicită aceste încăperi pentru a depozita în ele fondul arhivistic al Moldovei. Faptul demonstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
comisii medicale constituită din doctorii Hristodor, Cadina și Stefano, însărcinați ca să cerceteze starea minții lui Alecu Popovici, arestuit la Poliție, provocând numai supărări și jigniri a celor ce se află cu el "arestați", opinând pentru a i se repartiza o bolniță, s-a pus rezoluția Comitetului Sănătății să fie trimis la Golia, "loc hărăzit din vechime pentru asemenea bolnavi". La 1853, L. Steege adresa comisarului extraordinar rus, general leitenant Budlberg, un memoriu despre starea rușinoasă a acestui azil și a celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se primească la Golia 40 de bolnavi. O comisie prezidată de Episcopul Meletie al Hușilor, din care făceau parte postelnicul N. Istrati și colonelul M. Kogălniceanu, a fost constituită pentru organizarea "Casei Smintiților". Situația ospiciului era în continuare foarte grea: "Bolnița smintiților la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare și butuci", menționa raportul comisiei amintite. Până la secularizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de la Mănăstirea Adam" a trecut în Fondul Epitropiei. Dosarul de revizie rămâne deci singura sursă mai importantă care ne poate transmite unele imagini despre acest obscur ospiciu. Documentul, cuprinzând un număr de 26 de pagini, poartă denumirea de "revizia făcută bolniței de esaltați de la Sf. Mănăstire Adam" și a fost întocmit în luna ianuarie 1851. Menționăm că, deși se pomenește de o bolniță, din cuprinsul dosarului rezultă că instituția avea un caracter mai evoluat, de ospiciu, fiind specializată exclusiv în internarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
imagini despre acest obscur ospiciu. Documentul, cuprinzând un număr de 26 de pagini, poartă denumirea de "revizia făcută bolniței de esaltați de la Sf. Mănăstire Adam" și a fost întocmit în luna ianuarie 1851. Menționăm că, deși se pomenește de o bolniță, din cuprinsul dosarului rezultă că instituția avea un caracter mai evoluat, de ospiciu, fiind specializată exclusiv în internarea și tratarea bolnavilor mintali. De altfel, pe parcursul dosarului întâlnim, în repetate rânduri, când termenul de bolniță, când acela de ospiciu, ceea ce demonstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că, deși se pomenește de o bolniță, din cuprinsul dosarului rezultă că instituția avea un caracter mai evoluat, de ospiciu, fiind specializată exclusiv în internarea și tratarea bolnavilor mintali. De altfel, pe parcursul dosarului întâlnim, în repetate rânduri, când termenul de bolniță, când acela de ospiciu, ceea ce demonstrează că, în limbajul curent, chiar în limbajul oficialității, diferența nu era semnificativă. Titulatura oficială era, însă, aceea de Ospiciu de Alienați. O serie de date menționate în acest document aruncă o lumină interesantă asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Galați menționează că: "a dovedit principiul de prosperitate nu numai ca medic și ca administrator, dar și ca bun creștin și bun român care în privința umanității a dat tot concursul maladiilor (sic) infirmi găzduiți de atâția zeci de ani la bolnița acestei monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal rezultă că Ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche care, cum se vede, exista de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea Ospiciului, la dotarea sa și la metodele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și ca bun creștin și bun român care în privința umanității a dat tot concursul maladiilor (sic) infirmi găzduiți de atâția zeci de ani la bolnița acestei monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal rezultă că Ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche care, cum se vede, exista de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea Ospiciului, la dotarea sa și la metodele de tratament. La data reviziilor starea imobilelor era proastă. Epitropul Lupu menționează că: "terenul și binaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu fie infractuoase și maladi care se curarisesc acolo să poată dobândi adevăratul și neapăratul azil". Din raport rezultă că erau mai mult de 8 încăperi "cu câte 8-12 crivate, cu duedeci de crivate mai mult decât au fost la bolnițe"; "și lenjiu" erau foarte curate; fiecare pat adăpostea o singură persoană. Deducem că era un total de circa 80 de alienate. Exista un utilaj special pentru ergoterapie (gospodării de întreținere a ospiciului); dosarul menționează că dr. Lăjescu organizase o "cuhne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Sf. Spiridon. Este caracteristică pentru vechimea acestei instituții existența unui sigiliu, pomenit de revizori ca existent în inventarul ospiciului printre obiectele de la cancelarie și denumit ca "sigiliu al stabilimentului din 1833". Cum nu putem fixa data de început a existenței bolniței și apoi a ospiciului de la mănăstirea Adam, nu putem deduce nici durata existenței sale. Instituția nu mai exista în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. ASISTENȚA PSIHIATRICĂ LA OSPICIILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
préhistorique de Tăbăcești et quelques uns des problèmes de la civilisation de Cucuteni, în Berichten V. de rijkeduents voor het ondheid kundig bodemonderzoek, Amersfoort 9, 1960, p. 748. 83. Dumitrescu V., Hăbăcești, Monografie arheologică, București, 1954. 84. Duțescu și N. Marcu, Bolnițele și spitalele românești din sec. al XVIII-lea, la Simpozionul de Istoria Medicinii, Râmnicu Vâlcea, 24 mai 1969. 85. Engels F., Dialectica naturii, ed. a II-a, Editura Politică, București, 1959. 86. Engels F., Originea familiei, a proprietății private și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai vine... Dar răniții, ciungii rămășiță de om ce gem prin bolnițele mânăstirilor? Dar vitejii care au luptat bine, care nu și-au precupețit viața, ca Moldova să fie o țară liberă? Tăcere... Lungă tăcere... Boierii stau cu capetele plecate... Brusc, vocea poruncitoare a Domnului: Hatmane! Mâine! În zori! Pe Câmpia Direptății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alifie de tămăduit fudulia nu găsești prin straița signoriei tale? Ne-ar prinde bine multora... Tăutu râde. Râde și Don Batista: Serenissime... Illustrissime, ridere... Ștefan îl bate prietenește pe spinare: Grazie maestro! Grande maestro medico chirurgicale... Io voglio creare una bolnița a Monastirea Neamțului, per ranito... Înțelego Don Batista! Ospedale per eroico! Capisco! Vindecare la plaga! Si! Si! Ospedale per eroico, spune Ștefan, fericit că s-a făcut înțeles. Moltto plaga, se întristează Batista cu mâna pe inimă. Presto, subito! Don
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează mitropolitul Teoctist. Mulțămesc Sfinției tale, și rogu-te să rânduiești ca frații monahi, plini de har și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-au scuturat... Uneori, mă simt atât de bătrân. Am trăit... cât pentru trei vieți am trăit.... M-am gândit, suspină Voichița, dar în glas își face curaj singură. M-am sfătuit și cu Ea. O să plec la mănăstire, la bolnița pe care ai zămislit-o la mânăstirea Neamțului. Acolo, aș fi de folos. Mă pricep să leg rănile. Nu mi-i silă de sânge. De mică, taica m-a pus să grijesc răniții din războaie... Deci, vrei să pleci la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe care ai zămislit-o la mânăstirea Neamțului. Acolo, aș fi de folos. Mă pricep să leg rănile. Nu mi-i silă de sânge. De mică, taica m-a pus să grijesc răniții din războaie... Deci, vrei să pleci la bolnița Neamțului... spune Ștefan cu tristețe. Un gând de adevărată domniță... De vrei tu... reia el chinuit după o tăcere. Erai o lumină. O să-ți duc dorul... Deci, pleci... Poate... Da... E mai bine așa. O să-mi lipsești, Voichițo... În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-mi scoată ochii. Bine că nu ți-a tăiat-o în somn, îl batjocorește Alexa. Toți râd, dar fiecare avea musca sa pe căciulă. De bună samă a ieșit cu scântei, de-a surghiunit-o Vodă pe fătucă la bolnița mănăstirii Neamțului. Ce-or fi găsind muierile la el, se întreabă Cupcici scobindu-se în nas, de unde scoate un muc pe care îl face cocoloș între degete. Are pe vino-n-coa'... Dracu' să-l ia! explică Alexa podidit de invidie. Muieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a lui Eminescu. Cât a fost sub observația Junimii, poetul era ajutat cu sume de bani strânse în tăcere de către membrii clubului sau simpatizanți, fără zgomot public, fără chete pe străzi ori prin localuri. Din 1887, însă, după ce iese de la Bolnița de lângă Mănăstirea Neamț și este nevoit să se stabilească la Botoșani, Junimea nu-l mai ajută cu bani. Eminescu intră în grija cercurilor socialiste din zonă, V.G. Morțun, C. Mille, Cornelia Emilian și tinerii elevi la pictură, etc. Aceștia sunt
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
familiei, la Ungheni, lângă Iași. Aici, la Ungheni, a primit vestea că soțul ei este pe moarte. Casa din Târgu Neamț, apoi, o va ceda Mănăstirii Văratic la 16 octombrie 1886 (câteva săptămâni înainte ca Eminescu să fie adus la bolnița mănăstirească din același târg). Ca tânără boieroaică moldavă - era soția Rectorului Universității, probabil cea mai importantă funcție științifică și culturală din fosta capitală a Moldovei! - Veronica petrecea multe zile în plimbări, fie pe la rude și cunoscuți, fie pe la mănăstiri - fie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
S-a păstrat până în zilele noastre un fragment din însemnarea preotului care a a oficiat (datorăm editarea acestui fragment d-lui Prof. Paul Miron): „Pe ziua de sf. Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. Și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar M.Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. Și mi-au sărutat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
moldovene, care i-au îndrumat pașii spre biserică. O indicație prețioasă este însemnarea unui duhovnic pe o veche carte bisericească, descoperită de curând, care glăsuiește: „Pe ziua de Sfinții Voievozi, din anul 1886, m-a chemat la mânăstirea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul Mihai Eminescu. Iar Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist și mi-a sărutat mâna și mi-a spus: Părinte, să mă îngropați la țărmul mării și
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
si inscripția "MIRCEA CEL BĂTRÂN"; în dreapta, de sus în jos, inscripția "ROMÂNIA", anul de emisiune 2008, stema României și valoarea nominală - 10 LEI. Reversul prezintă, în centru, biserica mănăstirii Cozia; la partea superioară, de la stânga la dreapta, paraclisul de nord, bolnița și paraclisul de sud ale mănăstirii; sus și jos, inscripțiile "MĂNĂSTIREA COZIA" și "MONUMENTE DE ARTĂ MEDIEVALĂ CREȘTINĂ". Moneda din argint, cu valoare nominală de 10 lei, dedicată mănăstirii Voroneț Aversul prezintă, în stânga, portretul domnitorului Ștefan cel Mare, reprezentat că
CIRCULARĂ nr. 32 din 14 octombrie 2008 privind realizarea şi punerea în circulaţie, în scop numismatic, a unui set de trei monede din argint dedicate mănăstirilor Cozia, Voroneţ şi Br��ncoveanu. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/203783_a_205112]
-
Articolul 1 Imobilul "Fosta bolniță", situat în ansamblul Mânăstirii Cozia din Căciulata, orașul Călimănești, județul Vâlcea, se clasează ca monument istoric, grupa valorică B, cod în Lista monumentelor istorice VL-II-m-B-09697.07. Articolul 2 Direcția patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național comunică prezentul ordin
ORDIN nr. 2.684 din 29 noiembrie 2012 privind clasarea în Lista monumentelor istorice, grupa valorică B, a imobilului "Fosta bolniţă", situat în ansamblul Mânăstirii Cozia din Căciulata, oraşul Călimăneşti, judeţul Vâlcea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/249139_a_250468]