159 matches
-
Valea Trotușului, dar și DJ156A - Valea Tazlăului Mare sau (mai puțin) DJ127A (asfaltat parțial la extremități) - axial al văilor Dămucului și Văii Reci. Dintre cursurile de apă care îl străbat, mai ales Tarcăul în nord, Asăul, Camânca, Râul Tărhăușul și Bolovănișul trotușan în sud, Calul, Iapa, Nechitu și Tazlăul Sărat în est respectiv sud-est, constituie căile principale de pătrundere către inima muntelui. Principalele baze de plecare:
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
în locurile cu climat cald, precum Scorțișoara și Dafin-ul. Sedimentarea din solul bazinului Petroșani a continuat până la sfârșitul terțiarului. În această perioadă s-au depus bancuri puternice de conglomerate în alternanță cu gresii și nisipuri, dar și pietrișuri sau bolovănișuri cu stratificație torențială. Dintre toate aceste sedimente depuse în bazinul Petroșani, numai orizontul considerat de trecere de la oligocen la miocen conține strate de cărbune. Geologul Nicolae Oncescu consideră că formarea succesivă a stratelor de cărbunii s-a produs astfel: „ Alternanța
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
de-a lungul dealurilor înlănțuite către intersecția lor cu creasta de la capătul de sud al așa-numitului Deal al Mănăstirii. Ei puteau atunci pătrunde în valea Liri în spatele fortificațiilor Liniei Gustav. Misiunea era una dificilă: munții erau stâncoși, plini de bolovănișuri și tăiați de râpe și viroage. Săpatul de tranșee și gropi pe pământul stâncos era exclus, fiecare trăsătură de relief fiind expusă focului din partea punctelor înalte din jur. Nici viroagele nu erau bune, deoarece grozamele ce creșteau acolo, departe de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
strat acvifer se întâlnesc trei părți componente: Formațiunile permeabile numite și roci acvifere, au pori supracapilari și capacitatea de înmagazina apa dar și de a o ceda prin curgere, cum sunt straturile de pietrișuriși nisipuri, gresii și conglomerate slab cimentate, bolovănișuri și grohotișuri. Există și roci cu fisuri largi de genul celor solubile, cum sunt calcarul și gipsul. Formațiuni impermeabile sunt mai ales argilele. Deși înmagazinează și ele cantități importante se apă, nu pot alimenta puțurile deoarece separă acviferele. Ele nu
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
mai mare parte a lor, pe lunci s-au axat toate drumurile principale și majoritatea terenurilor arabile. Terasele sunt acoperite de proluvii pleistocene iar lunca joasă pe tot parcursul văilor sunt ocupate de depozite holocene de nisipuri grosiere, pietrișuri și bolovănișuri . Solurile formate pe aceste forme de relief nu sunt foarte diferențiate decât în arealele în care râurile și-au modelat și un sistem de terase și au ieșit de sub influența directă a râurilor. În general pentru această zonă subcarpatică, văile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
denumirea. Corola are l0—20 mm lungime, cu câte cinci dinți pe margine. Caliciul este scurt, cu cinci dinți înguști, ascuțiți, adesea răsfrînți înapoi. Clopoțelul pitic de stâncă înflorește în lunile iunie-iulie. În România crește în Carpații Meridionali pe stânci, bolovănișuri, grohotișuri și pe roci calcaroase.
Clopoțel pitic de stâncă () [Corola-website/Science/323397_a_324726]
-
Depozitele aluvionare ale terasei joase. Depozitele sunt formate din dune consolidate și neconsolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m. - Aluviunile luncii Dunării. Acestea s-au separat în două nivele: 1. Inferior - format din aluviuni vechi pietrișuri și bolovănișuri, având diametrul de 5-10 cm. 2. Superior - format din aluviunile actuale ale Dunării, nisipuri fine pietroase. Prin foraje s-a constatat că grosimea depozitelor de luncă este de: 6 m la Cetate, 12 m la Pisculeț, 15 m la Desa
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
în cursul superior este marginită de versanți nu foarte abrupți și impăduriți. Amonte de satul Topa de Criș, albia minoră a râului are o lățime mai mică de 7-8 m, cursul apei fiind tipic de deal, pe un pat de bolovăniș și de nisip grosier. Apa are o curgere relativ lentă. Curgerea apei pe tot parcursul văii Borod este caracteristică depresiunilor și culoarelor cu puternice aluvionări. Lunca internă este situată în imediata vecinătate a albiei minore și ea se ridică deasupra
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
Albania, nordul Greciei, nordul Turciei, Republica Moldova, Ucraina, sud-vestul Rusiei, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, vestul Kazahstanului și nord-vestul Iranului. Preferă solurile uscate și însorite de la margini de pădure, în luminișuri și de lângă drumuri cu tufe, zone de stâncărie cu vegetație arborescentă, buruienișuri, bolovănișuri, de la pădurile de șes până la 1500 m altitudine. În zonele umede este foarte rar. Are o activitatea diurnă. Se mișcă relativ lent, se poate cățăra pe arbuști, pe ramurile cărora se sorește. Devine foarte agresiv când este capturat sau deranjat
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]