1,005 matches
-
în vârstă, cunoscători ai locurilor (mă aflam în cartierul Castello, unul dintre cele cinci cartiere ale centrului istoric venețian), îmi dau o veste bună. Există locul cu pricina! Răsuflu ușurată. Mai mult, unul dintre bărbați, pe picior de plecare și bombănind privitor la un articol citit în ziarul strâns sub braț, m-a condus până înaintea unui pod, Ponte S. Gioachin. De fapt, mergea înaintea mea, aruncându-mi, din când în când, câte-o privire. Rostea mereu, Fa Caldo. Zâmbeam. Nu
Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
e de acord să fie încheiate două căsătorii: a fiicei lui cu Sostratos și a lui Gorgias cu sora acestuia. Sclavii pregătesc ospățul care va urma sacrificiului închinat lui Pan și unirii celor patru tineri, iar Knemon, consecvent cu sine, bombăne mai departe, spre hazul acestora. În Biblioteca Vaticanului s-au găsit de curând doua sute de versuri ale poetului grec Menandru, dupa cum preciza ziarul "„Osservatore Romano”". Descoperirea îi aparține unui tânăr italian specialist în manuscrise grecești, Francesco D’Ainto
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
mașina . May a spus mai târziu că un program al filmărilor făcut cu săptămâni înainte de filmare a trebui schimbat datorită programului său. După ce l-a vizitat pe Hammond la spital, May a spus: "Am fost bucuros să îl văd chiar dacă bombănește, pare să fi rămas același rahat mic și iritant pe care îl cunosc și îl iubesc. Chiar dacă nu poate să spună mare lucru, parcă nu e mai puțin rațional ca atunci când poate vorbi normal... Acum că l-am văzut cred
Richard Hammond () [Corola-website/Science/304245_a_305574]
-
regilor greci victorioși) au fost folosite și refolosite în bogata literatură a Greciei. Iliada insistă asupra unui singur episod care a avut loc pe la sfârșitul lungului război. În acesta, Ahile, cel mai mare războinic grec, se ceartă cu Agamemnon și bombăne în cortul său, refuzând să lupte. În consecință, războiul ia o turnură proastă pentru greci, până când bunul prieten al lui Ahile, Patrocle, este ucis; înfuriat, Ahile se ridică la luptă, omorându-l în cele din urmă pe cel mai de
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
să rămâie sub ocupație; mersul pe jos în convoaie, deavalma, săptămâni în șir și instinctiv al tinerilor patrioți, care nu erau în vârsta luptătoare, dar nici în acea idilică; mersul pe jos al populației românești, cu tunul dușman în spinare bombănind și vrând să o ajungă. Știu foamea, știu setea, știu spaima, știu boala, știu truda unor bravi ofițeri, întorși fără câte o mână sau fără câte un ochi de pe front, truda lor de a mă educa într-ale războiului pentru
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
un complot care, neîndoielnic, făcea parte din „programul paideic“ al lui Noica: Dragomir fusese „dușul rece“ care trebuia să-mi fie administrat în chip preventiv pentru ca debutul cu cartea despre tragic să nu mi se urce la cap. Pe drum, bombănind întruna, am răsucit pe toate părțile obiecțiile lui Dragomir. Apoi noaptea, înainte de a adormi, m-am tot întrebat ce o fi însemnînd că mai am cîte ceva de învățat în privința lui „a gîndi“. Aceste pagini reprezintă prima parte a prefeței
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
depozitul pe care-l făcuse într-unul dintre balcoane orice se strică sau spărgea, „în caz că.” Mama vroia să arunce orice lucru de genul asta și să cumpere de nou ce ii trebuia (și, dacă ar fi să mă iau după ce bombănea tata, mai ales ce nu îi trebuia). Lui tata i se părea o inepție că maică-mea să-și cumpere nu știu câte căciuli de blană, în timp ce ei i se părea de neconceput că el își cumpără câte o pereche de pantaloni
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
scufundat mai încolo, amândoi erau destul de preocupați de viața politică și de transformările ce aveau loc pe vremea aia (țin minte că maică-mea era total împotriva lui Iliescu. Tata habar n-am ce părere avea, dar știu că tot bombănea despre inflație). Și-așa am ajuns să-mi amintesc de cat de înfierbântate erau capetele și la mine acasă, unde până la urmă ceartă s-a redus tot la ăștia cu gusturi middle class, pentru cărțile alea stufoase, chipurile de mare
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
-mă! le strigă el. De nu, vă zvânt în bătaie! Pelerinii vârstnici și țărăncile care urcau până la templu își râdeau de el: — Ia te uită, asta nu cumva e o maimuță? La un moment dat, fu îndeajuns de calm ca să bombănea în sinea lui: — V-arăt eu vouă. Trupul său mic, lipit de marea coloană a templului, fu umplut dintr-o dată cu sentimentul unei mari puteri. Își ținea gura în legătură cu asemenea lucruri și, cunoscându-și prea bine osânda, afișă o expresie sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bietul Ofuku. — Stăpâne Ofuku! — Stăpâne Ofuku! Unde-i Stăpânul Ofuku? Servitorii din casa cea mare îl căutau pe Ofuku de o bună bucată de vreme. Prizonier al privirii lui Hiyoshi, Ofuku își pierduse curajul de a le răspunde. — Te cheamă, bombăni Hiyoshi și adăugă, pe un ton poruncitor: acum poți pleca, dar să nu uiți ce ți-am spus. Cu această remarcă de despărțire, se răsuci pe călcâie și porni spre intrarea din dos a casei. Mai târziu, cu inima bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în conac, nu mai scăpăm vii. De ce te-aș crede? — Fiindcă așa e. — Dacă aflu că-ți arde de jocuri, am să-ți tai capul. — N-o să afli pe degeaba. Trebuie să-mi dai ceva în schimb. — Hm? Tenzo, bănuitor, bombăni în sinea lui. Deasupra, cerul înstelat devenea to mai luminos, dar conacul, înconjurat de zidul său, era cufundat încă într-un întuneric deplin. — Ce vrei? întrebă nesigur Tenzo. Nu vreau nimic, decât să mă lăsați să devin membru al bandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la o oarecare distanță în fața lui. * * * Căldura stăruitoare a verii slăbise în sfârșit; diminețile și serile miroseau a toamnă, iar frunzele de taro erau verzi și crescute complet. Șanțul ăsta n-a mai fost dragat de cinci ani cel puțin, bombăni Hiyoshi. Practicăm la nesfârșit călăria și învățăm tehnica suliței, dar lăsăm mâlul să se adune sub picioarele noastre! Nu-i a bună. După ce se întorsese de la casa tăietorului de bambus, inspecta vechiul șanț al conacului. — La ce folosește un conac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dacă nu întrebați! Nu suport să fiu închis în întuneric. — Ești gata să vorbești? — Da. — Bine. Pun eu întrebările, spuse Mitsuharu. — Începeți. — Ce e cu... Dar calmul lui Hiyoshi părea să-l irite pe Mitsuharu, care se opri în mijlocul frazei, bombănind: N-ajută la nimic! E un sucit. Mă-ntreb dacă o fi întreg la minte. Precis se ține de jocuri cu noi. Cu o privire spre Mitsuhide, râse acru. Dar Mitsuhide nu râdea. Îl privea pe Hiyoshi, neliniștit. Mitsuhide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
răsputeri să nu se lase depășit, dar și el începea să-și piardă răsuflarea. Goroza trecu pe-alături, lăsându-și stăpânul într-un nor de praf. Nemulțumit, Nobunaga sări la pământ, cu o expresie copleșită. — Murgul ăsta are picioare bune, bombăni el. Nici în ruptul capului nu și-ar fi recunoscut vreun cusur. Ajutoarelor li se părea că seniorul lor descălecase, în loc de a parcurge toată distanța. — Doriți puțină apă, stăpâne? Era Tokichiro, recent avansat la rangul de purtător al sandalelor. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poți deschide un culoar de atac. Și nici nu este prea multă apă de băut în castel. Prin urmare, punctul slab al castelului e aprovizionarea cu apă. Nu se găsește destulă pentru o bună apărare, în caz de asediu...” În timp ce bombănea astfel de unul singur, un om cât un uriaș se apropie și îl bătu pe umăr. — Domnule Maimuță. Ești de serviciu? Tokichiro ridică privirea spre chipul vorbitorului și în același moment găsi o soluție a problemei. Nu, e un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
crimă? — N-ai nici un pic de bun simț? Ți-o spun fiindcă s-ar putea totuși să devii samurai. Buna creștere e foarte importantă pentru un războinic. Când treci pe-aici, te uiți la construcții cu o mutră înfumurată și bombăni neumlțumit în sinea ta. Dar un șantier de construcții la un castel stă sub aceeași disciplină ca un câmp de luptă. Nesimțitule! Dacă te mai porți așa, n-ai să scapi la fel de ușor. Poftim, uite ce se-ntâmplă când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
absolută ca pedeapsa să fie strictă, indiferent de motivele conflictului. Inuchiyo e un om prețios, dar iute din fire. Iar aceasta a fost a doua ocazie când a rănit un servitor. Legea nu permite mai multă mărinimie. În aceeași seară, bombăni spre un vasal superior care era de serviciu: — Inuchiyo ăsta! Mă întreb unde s-a dus, acum că l-am surghiunit. Face bine la suflet să fii ronin. Poate că puține greutăți îi vor fi de folos. Și cum mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
printre servitori nu era nimeni care să fi dormit cum se cade în ultimele două nopți. Nobunaga singur făcea excepție. Dormea noaptea și trăgea câte un pui de somn chiar și în timpul zilei, nu în dormitor ci pe oriunde apuca. Bombănind aproape resemnat, Hayashi se plecă în fața stăpânului și a colegilor lui și se retrase. Ca niște dinți smulși, oamenii se ridicară și ieșiră unul câte unul. În cele din urmă, numai Nobunaga mai rămase în marea sală de audiențe. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp în timp, fețele albe de dedesubtul frunzelor fremătau pe neașteptate într-o briză de vară răcoroasă, care cobora din Taishigadake. Unul dintre soldați ridică privirea spre cer, în timp ce-și aplica alifie pe degetele bășicate de la picioare, și bombăni ceva în sinea lui. — Ce s-a întâmplat? îl întrebă altul. — Uită-te. — La ce? Se adună nori de furtună. Diseară, probabil va ploua. — Ar fi plăcută o ploaie bună. Dar îți spun eu, pentru aceia dintre noi care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca să stăm de vorbă. Chemați-l încoace imediat. — Am-înțeles, o luă la fugă soldatul. Nu peste mult, Fuwa Heishiro, urmat de soldat și de cinci sau șase ofițeri, veni cu pas vioi spre malul râului. — Tigrul! Ce-o fi vrând? bombăni Fuwa, atitudinea sa prost dispusă indicând cât de obositoare se aștepta să fie întrevederea. — Generale Fuwa, îți mulțumesc că te-ai deranjat să vii. Nici un deranj. Cu ce-ți pot fi de folos? — Privește acolo, arătă Osawa spre malul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
totul conform ordinelor. Sper că veți trece cu vederea nepriceputa mea performanță, precum și felul brusc și secretos în care s-a perecut totul. Și, astfel scuzându-se, se retrase. Întâmplător, de astă dată Ieyasu era împreună cu ceilalți generali, alături de Nobunaga. Bombănind în sinea lui, îl privi pe Hideyoshi cum pleca. Din acel moment, începu să-și dea seama că exista un om formidabil, nu mult mai vârstnic decât el, care se născuse în aceeași perioadă. Între timp, abandonând Castelul Kanegasaki și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâi prin domeniul Tokugawa, era o bună ocazie de a observa drumurile spre Mikawa, dar a reieșit că nici asta nu ne este de nici un folos. Mă rog, nu tocmai de nici unul. Mâine, s-ar putea ivi un nou prilej. Bombănind nemulțumit de sine însuși, se despovăra cumva în singurătate. Plecarea eficientei și puternicei armate din Kai a fost amânată, iar oamenii au petrecut vara lenevind. Dar, la venirea toamnei, în munții de la apus și colinele de la răsărit au început din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ruine nu va mai rămâne nici un semn de viață omenească! Nici chiar Rakasa, demonii canibali însetați de sânge din infernurile buddhiste, n-ar fi putut face una ca asta. Generali care-i auziseră ordinul erau iritați. Și-a pierdut mințile? bombăni printre dinți Takei Sekian, destul de tare ca să-l audă și ceilalți generali. Totuși, numai Sakuma Nobumori, Takei Sekian și Akechi Mitsuhide îndrăzneau să-și exprime opiniile în fața lui Nobunaga. Înainte de a se confrunta cu seniorul lor, juraseră: — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clasa samurailor! Pentru Nobunaga, provincia lui Ieyasu era una dintre luniile sale de apărare; pentru Ieyasu, însă, Mikawa era căminul lui. Ieyasu n-avea de gând să-și îngroape oasele în altă provincie decât aceea. Când primi răspunsul mesagerului, Nobunaga bombăni ceva cu sensul că omul era prea nerăbdător și se întoarse la Gifu imediat ce termină cu Muntele Hiei. Probabil că și Shingen avea ceva de spus despre viteza lui. Lucru deloc de mirare, era la fel de dornic să profite de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care detesta până și rostirea cuvântului „praf”, a lăcuit balustrăzile stacojii și pereții negri. Un ceramist născut în China a fost numit maestru faianțar. Fumul de la cuptorul său de lângă lac se înălța în văzduh zi și noapte. Un preot solitar bombănea în sinea lui, privind castelul. Nu era decât un căugăr itinerant, dar fruntea sa înaltă și gura largă îi dădeau o înfățișare neobișnuită. — N-o fi Ekei? întrebă Hideyoshi, bătându-l ușurel pe umăr, ca să nu-l sperie. Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]