238 matches
-
faci mișcări fizice deosebite, dar asta face parte din distracție" ...No comment. În rolul fratelui geamăn salvator evoluează un tînăr actor de culoare, Chris Rock, al cărui temperament, zurbagiu și exploziv, se completează de minune cu morga nu lipsită de bonomie a lui Anthony Hopkins. La proiecția de presă a filmului, cei prezenți au primit, ca de obicei, cîteva pagini cu "note de producție", un fel de caiet-program sau pliant publicitar, un material util, în principiu, oricărui ziarist. Acolo am citit
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu numai pe cele ale d-
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
de educație sexuală a adolescenților/ ore la care se analizează posibilitatea depistării/ partenerilor patrioți care ar putea aduce pe lume/ feți-logofeți cu perciuni valutari ca/ să nu mai vorbim de-o eventuală clonare a lor" (Deși nu e vremea poveștilor). Bonomia, ca prim-plan stilistic al multor poeme ale lui Leo Butnaru, nu e decît un mod de-a insinua decepția. E aici o antifrază adîncită, dincolo de expresie, în stratul trăirii înseși, precum un factor specific unei serii de barzi moldoveni
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
dorea un roman universitar, al unei generații care crescuse în cenaclurile din facultăți, care avea mulți reprezentanți la catedră și care trăia, cheltuind multă energie, și pentru problemele obștii academice. Am scris atunci cu empatie dulce-amară, scoțând în evidență o bonomie, o îngăduință de romancier care vede exact cum stau lucrurile, dar nu se indignează mai mult decât trebuie, nu aruncă verdicte acre, dimpotrivă, se bucură de lume așa cum e. Nu mă îndoiesc că tot așa era și omul din spatele scrisului
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]
-
iscă prin urmare o tensiune între individul ca exponent holografic al ansamblului din care provine și universul scriptic, intuit ca un spațiu profan, vagă imitație a actului demiurgic, așadar un sacrilegiu. Astfel încît - surpriză! - Amintirile, receptacol, în optica obștească, al bonomiei și al hazului, n-ar fi decît "una din cele mai triste cărți ale literaturii române". în felul acesta jovialul, veselul, ludicul Creangă își recîștigă o față de gravitate, în măsură a face posibilă joncțiunea cu poezia romantică a întoarcerii spre
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
șarjă anti-moralistică, nu se poate să nu dea de gândit celui care a citit Canonul cuconului Dinu Matraca, proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul de a-l reciti la intervale de decenii schimbă perspectiva mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le servește lui Mr. Smith denotă un umor educat la școala Witticismului. Dacă scena devine uneori execrabilă prin instalarea în clișeu, în schimb replica te scoate pe o scenă de teatru
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
care era nu numai priceput, dar autoritar cu bolnavii recalcitranți. Ioanide, doctorul și madam Ioanide irumpseră pe neașteptate în odaia lui Tudorel, care se săltă în pat cu o grimasă de suferință. - Ce-i cu dumneata, stimabile, zise doctorul cu bonomie profesională, faci pe lăuza în pat? Și cu dosul mâinii pipăi un obraz împurpurat al lui Tudorel. - Puțină febră, constată conferențiarul scoțând untermometru din trusă; ia să luăm temperatura științific. Și puse termometrul la subsuoara bolnavului, așezîndu-se după aceea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eroare a dumitale, nu știu despre ce e vorba. . - Curios, zise Gonzalv, toată lumea crede că aveți raporturi de familie. . Râzând, Gaittany își consultă ceasul și se îndreptă brusc spre Ioanide. . - Sunt al dumitale numaidecît! După aceea concedie peceilalți cu o bonomie fără replică: Așadar, ne revedem mîine! . După ieșirea lui Gonzalv și a celorlalți, fața lui Gaittany se metamorfoză brusc, scoțând la iveală o stare de spirit preocupată și un total dispreț pentru Gonzalv. . - Un tîmpit! califică Gaittany pe Gonzalv față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram obișnuiți până la momentul acela. Era însă mult prea apăsătoare răceala domnului profesor. Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am adunat ambele grupe în speranța soluționării cât mai rapide și eficiente a acestui diferend ce aducea în prim plan atitudinea pasivă a distinsului nostru profesor. Ne doream
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram obișnuiți până la momentul acela. Era însă mult prea apăsătoare răceala domnului profesor. Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am adunat ambele grupe în speranța soluționării cât mai rapide și eficiente a acestui diferend ce aducea în prim plan atitudinea pasivă a distinsului nostru profesor. Ne doream
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
convins. Mă duc la Institut, așa cum am mai zis undeva înainte, căci mă chemase Cotescu. Intru în biroul lui, era o dezordine artistică acolo, tot felul de reviste de teatru și film, niște tablouri, o atmosferă stil, destul de greoaie față de bonomia maestrului, care se ridică îndată ce intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv, mă îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule, n-o fă pe-a prostu’ ! Din coșul pieptului se auzi un suspin adânc. - S-a găsit urmă proaspătă ieșită din ograda dumitale. Dimineața caii erau în grajd, obosiți. De pe rampă lipsesc șapte sute
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Înmormântarea tatălui meu au venit mai puțini oameni decât ne așteptam. Nu s-a arătat nici un proprietar de franciză Hercules, nici unul dintre bărbații cu care Milton se Întâlnise regulat de ani și ani, și ne-am dat seama că, În ciuda bonomiei sale, Milton nu avusese niciodată prieteni, ci numai parteneri de afaceri. Au venit, În schimb, membrii familiei. Peter Tatakis, chiropracticianul, s-a ivit În Buickul lui vișiniu Închis, iar Bart Skiotis și-a prezentat condoleanțele În biserica a cărei fundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou la el: - Tinere, văd că nu mai vii pe la noi să-l ajuți pe Titi al meu. Poți să vii neinvitat, Titi e puțin cam lăsător, trebuie îndemnat. Felix vizită dar din nou pe Titi, care îl primi cu bonomia lui placidă și-l întrebă, ca să nu trădeze de la început scopul didactic al vizitei, dacă a citit La chartreuse de Parme. Atunci Titi scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la început, fiindcă era îmbrăcată, cu îngrijire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de anatomie. Venise tiptil, trecând prin toate odăile fără să trântească ușile, așa încît Felix fu speriat când auzi înapoia lui un glas bărbătesc. Stănică începu să se plimbe prin cameră, examinând cu atenție toate lucrurile și vorbind cu o bonomie intenționată, ce presupunea complicități din partea lui Felix. - Va să zică, aici stai... nu e rău (Stănică înfipse mâna în saltea, privi fugitiv în dulapul de haine), are mobile moș Costache... Nu știi cât îți reține pentru pensiune? Te pomenești că nu știi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare. Accepta chiria lunar, în schimb se acoperea printr-o poliță scadentă la data exigibilității ei. În caz de neplată, preschimba polița sporindu-i cifra, sau o protesta, dând afară pe chiriaș. În genere însă îngăduia pe toți cu multă bonomie, fiindcă prin sistemul polițelor și al întîrzierilor, chiria, mică în teorie, se dubla. Plătită anticipat, chiria era, de pildă, patruzeci de lei lunar, polița era de optzeci de lei, la întîrzieri cu preschimbări se adăuga dobânda. Când tânărul chiriaș se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Noica, ne-a dat o altă măsură a gândirii, una ce pornea de jos, din miezul umil al fiecărui lucru, pentru ca apoi, asemeni spiritului din sticlă eliberat, să se lățească peste întreaga lume ― l-am pierdut. Aerul acela de bonomie eternă, pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului, s-a instalat pe fața lui. De unde răsare această cumsecădenie a neputinței răstignită peste golul care crește treptat în noi, acest zâmbet strivit pe față care ține loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Stabile. Ceva cu care erau cu siguranță În contact marile ordine sacerdotale și cavalerești dispărute.” „Dumneavoastră credeți asta?”, Întrebă Belbo. „Persoane mai echilibrate decât el Îi caută pe Superiorii Necunoscuți”. „Și Îi găsesc?” Agliè râse parcă În sinea lui, cu bonomie „Ce fel de Superiori Necunoscuți ar mai fi, dacă s-ar lăsa descoperiți de primul venit? Domnilor, trebuie să lucrăm. Mai am un manuscris, și, ca să vezi, e chiar un tratat despre societățile secrete.” „Ceva bun?” Întrebă Belbo. „Da’ de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de interesat de munca ta. — Chiar sunt? se întreabă tânărul care, ca majoritatea celor care gravitează în jurul fiicei sale, este ușor distrat. Da, sigur, sunt interesat. Chapel îi întinde mâna și îi este scuturată cu convingere. Într-un acces de bonomie îi invită pe Astarte și pe prietenul ei la masă. Pagină separată Jonathan nu-și amintește să mai fi fost așa de fericit. Star și tatăl ei discută unul cu altul, sau mai precis fac aluzii, urmărind idei separate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ea mai înainte, uite așa, firesc, din raționament în raționament... Mă bucur că s-a întâmplat să vii, îi spuse și-i zâmbi cu buzele strânse, mărginite de două paranteze largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
diamante. Cine ar fi crezut că morocănosul israelit pe care hazardul feroviar mi-l scosese În cale avea să mă implice Într-o inexplicabilă tragedie!? A doua zi, cu ajutorul primejdiosului capolavoro al unui chef calchaquí, am putut să cercetez cu bonomie fauna umană care popula universul restrâns al trenului aflat În mers. Riguroasa mea cercetare a Început - cherchez la femme - cu o siluetă interesantă care, chiar și pe strada Florida la opt p.m., ar fi meritat virilul omagiu al unei ocheade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fundamentale sunt patru: acru, sărat, insipid, amar. Doctrina provoacă polemici, dar fiecare Aristarh trebuie să lupte cu mii de inimi cucerite. În 1891, Praetorius Își publică volumul astăzi clasic, Les Saveurs; să notăm În trecere că maestrul, făcând cu impecabilă bonomie concesii reclamei unor corespondenți anonimi, adaugă primitivului catalog o a cincea savoare, dulcele, care, din pricini pe care nu e cazul să le investigăm, multă vreme Își bătuse joc de perspicacitatea sa. În ’92, unul din participanții la șuetă, Ismael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele mantouri. O atare predilecție nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]