378 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > HORĂ ÎN BĂTĂTURA NAIBII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Hai să dăm mână cu mână toți borfașii din comună nu ne pasă nu ne pasă ceilalți să plece-acasă Să rămână doar borfașii ceilalți nu prea ne știu pașii și dansează într-o ureche că n-au nici măcar pereche Dracul să-i împerecheze căci nu știu a noastre
HORĂ ÎN BĂTĂTURA NAIBII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379366_a_380695]
-
ÎN BĂTĂTURA NAIBII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Hai să dăm mână cu mână toți borfașii din comună nu ne pasă nu ne pasă ceilalți să plece-acasă Să rămână doar borfașii ceilalți nu prea ne știu pașii și dansează într-o ureche că n-au nici măcar pereche Dracul să-i împerecheze căci nu știu a noastre teze noi ghidăm lumea din gând făr-să spunem un cuvânt De-aia zic e mult
HORĂ ÎN BĂTĂTURA NAIBII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379366_a_380695]
-
la viață. E vorba de nebunii romantici și de nebunia de a-ți trăi viața așa cum ți-o cere ea, nu de nebunii clinici care-și duc viața prin ospicii și nici de condamnații de drept comun, adică de hoți, borfași, criminali, derbedei care, din dorința de a-și “trăi” viața, săvârșesc în numele ei fapte odioase. Poate și de aceea m-am atașat eu de domnul inginer Ionescu. Și el este tot un nebun, un nebun în sensul frumos al cuvântului
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
persoane în arest. Există prea puțini jurați care respectă legea, Că alte influențe sau presiuni, ceva, nu mai admit din Vest. Îi iubesc și îi admir. Nu pot să le ridic statui. Nu am atâția bani, cum azi au toți borfașii, Dar ține minte, iubito, că timpul nu stă-n loc Acum și-aici pentru atâți nevinovați și fără bani cu sacii. Pentru cinstea ta dintotdeauna și nevinovăția dovedită Am să mă bat cu dânșii-n ring ca marii boxieri, Iar
POEM PUS LA PICIOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371963_a_373292]
-
conflicte, spălări de creier, uitări a promisiunilor și a prieteniilor, pierderea sensurilor valorilor naționale și a conceptelor salvgardante lăsate într-un dictionar uitat în vreun sertar... Pe aceste elemente psihologice ușor și-au făcut avânt cei care dau din coate, borfașii, > promițătorii de aer a câtor mai multor ‘înfăptuiri’ necuprinse..! Același destin au avut aceste două biete tărișoare surori -chiar gemene - peste care mai trec încă răvășiri, frământările interioare și nu pe cât ar fi presiunile și opresiunile altor state, pentru că primele
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
ținuse minte și avea să-i numească și ea mai târziu, nu se redusese la tatăl său. Curând apăru și un Clark Gable, care avea să-i răpească fecioria, cu o mustață de berbant, uitându-se la ea „ca un borfaș la ceasul unui lord”. Se trezise ținută de mână, semnând certificatul de căsătorie, pe care ofițerul stării civile avea să i-l ofere, legând-o de un bărbat despre care prea puține știa. Peste câteva săptămâni au început primele simptome
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
ținea țigara între degete. Scrumiera era plină de chiștoace. Fuma numai kent. Pe filtrul alb se vedeau urme de ruj. Simțindu-se privită, începu să-și exprime nemulțumirea față de fiica sa, care avea absențe cu nemiluita. Toată noaptea stătea cu borfașii din cartier hă hăind pe la colțul blocurilor. „Nu s-o găsi vreun gagiu care s-o înțepe cu un cuțit în coaste, poate numai în felul acesta se va liniști!” Scăpată de sub control, incorigibila puștoaică, nu fusese văzută niciodată punând
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
mai trage în el, o va respinge: Ea a murit.-Am îngropat-o-n zare. Sufletul ei de lume este plâns - Am sfărâmat harfa - și a mea cântare S-a înăsprit, s-a adâncit, s-a stins. Eros este un borfaș, trage cu săgeți nevăzute drept în inimă și, fără să vrei, rămâi maculat cu otrava aceea care ți se răspândește în tot corpul. Simțea că, împotriva voinței lui, această femeie intră în inima lui ca o nălucă din alte lumi
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
pradă au fost frați! Ca tătarii sau ca hunii au sfârtecat-o-n bucăți, de-am ajuns milogii lumii! Pricopsiți cu (patri)hoți! Se luptă pentru putere și trag jar pe turta lor, când țara plânge-n durere de ținta borfașilor! Birurile ne apasă cu datorii pe viață! Moare-n soartă nemiloasă, și ultima speranță! Înlăcrimat e Crăciunul pentru neam din țara mea că, de-un sfert de veac, destinul face viața tot mai grea! Fiii, părinții, bunicii, colindăm cu colindeți
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
dumnezeu Când Țarina respiră tot mai greu Acum, când anul moare de bătrân Noi ne-am pierdut statutul de stăpân Pe plaiuri moștenite din strămoși Ne-au atacat călăii lui Gavroche Nu-s fericit. Cum suntem colonie Ne-au invadat borfașii din pustie Și ne-au impus puteri imperiale Să ignorăm credințe ancestrale Nu-s fericit - străinii ne-au distrus Pervers și criminal ca un intrus - Prezentul, veșnicia și trecutul Sunt bulversat, căci ne trădează Mutul Nu-s fericit că am
NU-S FERICIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375200_a_376529]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BORFAȘII Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului BORFAȘII Din senin se plouă cu ger La cumpăna dintre ani; Nu-i de mirare că pier Din viața politică milionari. Și-au dat
BORFAȘII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372800_a_374129]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BORFAȘII Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului BORFAȘII Din senin se plouă cu ger La cumpăna dintre ani; Nu-i de mirare că pier Din viața politică milionari. Și-au dat întâlnire-n celule Mâncătorii de fabrici de bani Pentru un timp, să scape de lume, Și pentru
BORFAȘII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372800_a_374129]
-
joacă șeptica, barbutul și table Și fac petreceri cu tot ce-i mai bun; Ba unii mai scriu câte-o carte... Unora li se dau amante pe salbe, Iar noi, cetățenii de rând, Ne disipăm durerea în fum. Și-aici borfașii se lăfăiesc de căldură, Pe când în spitale bătrânii Tremură cu genunchii la gură, Că legile-s moșite doar pentru unii. Ies la plimbare și unii și alții - Puțini dintre ei prea bine păziți! Mai liberi se simt arestații; Ceilalți sunt
BORFAȘII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372800_a_374129]
-
de-un Soare cu dinți. De Noul An un ger prea cumplit A îngheațat atâtea suflete nevinovate, Că șirul nu le poate fi pomenit De preoții din zeci și zeci de sate. ION PĂRĂIANU Romanești, 1 ianuarie, 2015 Referință Bibliografică: BORFAȘII / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1462, Anul V, 01 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
BORFAȘII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372800_a_374129]
-
puteri străine. În această poezie glasul poetului este mâhnit peste măsură: „Cu teorii despre democrație / Ne-au fost impuse legi umilitoare / Îngenuncheați sub jug și silnicie / Ne-au sufocat ginte minoritare // Secătuită țara se destramă / Finanțele-s pe mână de borfași / Președinția - permanentă dramă / Senatul țării - pentru arendași // Se construiesc secrete catacombe / Atacă corbii cerul României / Și croncănesc ca Țara să sucombe / Plătim cu viața drumul sărăciei // Ne înjosesc minorități păgâne / Modificând versete din scriptură / Ne-au interzis „Deșteaptă-te, române
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
personal gestica lirică villonescă, iar în altele nu sunt greu de recunoscut descendența din Blaga sau tonul imprecațiilor lui Esenin. El își asumă ipostaza de trubadur al mediilor marginale („Eu mă simt legat prin sânge / Și prin tainice blesteme / De borfașul care plânge, / De lehuza care geme. / Și mă simt legat de visul / Fetei care vinde grații. / O, Parisul meu, Parisul / Turbulentelor tentații!” - Paradis proscris), adresează, ca Esenin, invective femeilor trădătoare și trăiește acut nevoia de mituri, pentru a compensa insignifianța
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează pe Adrian Maniu drept „borfaș de rând”). Articole incitante mai semnează Al. Sahia (Răspuns tovarășului Panait Istrati, replică la publicarea cărții Spovedanie pentru învinși), Paul Costin Deleanu (Răspuns la „Eonul dogmatic”), Camil Petrescu (Ad rem, răspuns la un articol al lui Șerban Cioculescu din „Vremea
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
Tudor Arghezi Într-o zi, prin asfințit, Șoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A prăda stupul de miere. El intrase pe furiș, Strecurat pe urdiniș, Se gandea că o albină-i Slabă, mică și puțină, Pe când el, hoț și borfaș, Lângă ea-i un uriaș. Nu știuse că nerodul Va da ochii cu norodul Și-și pusese-n cap minciuna Că da-n stup de câte una. Roiul, cum de l-a zărit C-a intrat, l-a copleșit. Socoteală
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
universului moral a cărui radiografie Raymond Chandler o inițiase încă din vremea când era jurnalist. Superioritatea lui Marlowe nu e doar morală, ci și intelectuală. Aluziile culturale, citatele atent plasate în discuții indică un individ educat, ajuns inexplicabil în lumea borfașilor și a asasinilor. Exilul e, de altfel, starea permanentă a personajului, prizonier al cenușiu-murdarului marii metropole californiene. Dacă acceptăm regulile stabilite de teoreticienii literari - de pildă, cele ale lui E.M. Forster din Aspects of the Novel -, Philip Marlowe intră în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nevroze de nevindecat, agresivă și, în cele din urmă, autodistructivă. Tuturor acestora, Marlowe le poate opune o singură valoare, pe cât de fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub suspecta ploaie californiană: mândria profesională. O armă inadecvată, ridicolă, ineficientă. Dar e singura de care detectivul nu se rușinează. Demodat, marginal, disprețuit - banul este forma cea mai frecventă de a-i testa integritatea -, el își duce la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acasă și nu a dispărut absolut nimic cu excepția celor câteva sute de pagini de memorii. S-a creat, desigur, o imagine de devastare a apartamentului, dar când proprietarul s-a adresat Miliției, răspunsul a fost că probabil au intrat niște borfași mărunți și că nu este nimic de făcut. Mircea Mihăieș: Aceste lucruri se Întâmplă de obicei În regimurile totalitare ori pe front, În război, unde mor foarte mulți ziariști. Vladimir Tismăneanu: Se mai Întâmplă și În regimurile de așa-numită
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii fără adăpost de care mă țineam departe. Avea gluga de la pulover trasă pe cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri. ― Îmi pare rău, am spus. Băiatul se aplecă În față și-și apropie fața de a mea. ― N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și la intervale neregulate? — Asta mă Întreb și eu... Trigaud se uită la chiorîș la Maigret, convins că-i ascundea ceva sau că rîdea de el. — Aș fi preferat să mă ocup de spargere, mormăi el. CÎnd e vorba de borfași, cam știi cum să-i dibuiești. Îmi cer scuze că v-am deranjat. Respectele mele, doamnă. Se ridică, stînjenit, neștiind cum să plece, și soarele Îi intra direct În ochi. — Acum e prea tîrziu să mă duc la bancă. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja. În spate staționa o mașină neagră, furnizată probabil de pompele funebre, apoi alta pe care Maigret nu o cunoștea. Lecoeur Îi ieși În Întâmpinare. — A trebuit să-mi las baltă borfașii, Îi spuse el. Spargeri au loc În fiecare zi. Publicul s-a obișnuit cu ele și nu mai e tulburat. În timp ce o femeie sugrumată la ea acasă, Într-un oraș așa de calm ca Vichy, fără un motiv aparent... Maigret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aproape nimic despre oamenii ăștia. Posibil să fie vorba de o poveste În care sînt implicate amîndouă femeile. N-a spus că mai rămîne două-trei zile la Vichy? N-am mulți oameni disponibili, dar spargerea va trebui să mai aștepte. Borfașii n-au scăpare. Urcaseră În mașină și mergeau spre ieșirea din cimitir. Voi pune pe cineva s-o supravegheze cît mai discret posibil, deși, la hotel, e aproape imposibil. Unde vreți să vă las? — Undeva lîngă parc. — Adevărat că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]