3,270 matches
-
a clipei, ei au avut grijă să-și exploateze editorial o fugitivă - și discutabilă - stare de grație. La un chef, are poate haz să-ți imaginezi următoarea scenă, de coșmar sexual: " Totul era ca lumea. Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri și cu nasul drept s-a ițit dintre cârlionți și mi-a băgat limba drept în gură." Este însă ridicol - și meschin - să-ți notezi conștiincios această fantezie și să
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
misiune de împlinit, dascălii au fost, de-a lungul vremii, cei mai batjocoriți dintre români. Când ceva nu mergea în industrie, cohorte de elevi însoțiți de profesori erau detașați să "deprindă" tainele eroicei clase muncitoare. Când agricultura socialistă, căzută în bot rău de tot, nu mai putea fi resuscitată decât cu forța armată și aceea a învățământului, profesorii au devenit un fel de sub-brigadieri, iar elevii niște argați debili ai țăranului român care, altfel, ocupa multe pagini glorioase în manualele de
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
am copilărit - de la vîrsta tinerii de minte - la Miercurea Ciucului, unde tatăl meu, ofițer genist, fusese transferat la batalionul de vînători de munte. Acolo am facut clasele elementare - perioadă din care îmi aduc aminte grandioasele furtuni din Munții Harghita și...botul calului tatălui meu, cu care vorbeam românește. După moartea tatălui meu, am intrat la Liceul militar "Mihai Viteazul" din Tîrgu Mureș, de unde mi-a rămas o sfîșietoare nostalgie pentru păsările călătoare. De la optsprezece ani, am urmat cursuri de medicină, filosofie
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Ioana Bot La data cînd mi-a parvenit ultimul volum de proză semnat de Adrien Pasquali (Le pain de silence, Geneva, Editions Zoé, 1999), autorul plecase dintre noi, iar această ultimă carte devenise chiar ultima; gest disperat - ca orice asemenea gest - moartea
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise de noi.// Lumină nu lumină.// Timpul ăntepenise la gură cuvântului" (Recviem). Întretăierile dintre obiect și ființă accentuează și ele decompoziția unui fenomenal care nu mai oferă nici macar certitudinea propriei sale identități: Cu botul pe labe, ca niciodată an viața./ Dai târcoale flacoanelor cu iluzii./ Rostirea cu care rosteai mai de mult/ cuvântul curaj și cuvântul moarte/ chițcăie azi doar neputința și lehamite" (Capătul). Cuprinse de deznădejdea descompunerii, recipientele ași creează singure vidul ce
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ale privirii sale sublimat-tendentioase. Distrugerea "frumosului" e o reflectare a distrugerii lumii, ultimul proces reflectând, la răn- du-i, distrugerea raporturilor acceptabile dintre eu și lume, care definesc solitudinea. Din izvorul idealului ultragiat se scurg purulentele concretului bolnav, putrefact: "Cu botul pe labe și an genunchi,/ cu pucioasa curgăndu-ti prin vene,/ distrugi și te autodistrugi/ crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
întreaga, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrală Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezența și pe lînga statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupetul soldă, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri autarhiste. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptura (oarecum
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
teamă că voi aștepta mult și bine. Dar ce, e proastă? Dacă așa s-a scris la ziar, așa e tariful. Nu o crede careva. Ia stai că scoate Biencuța ziarul de sub pernă și îți pune dovada de necombătut în bot. Din momentul ăla, vrei nu vrei, dai 5000 de euro. Vinzi tot, numai să plătești noaptea cu burlăcița și a doua zi de dimineața suni la paparazzi să te aștepte când cobori din bloc să apari ca un mare boss
Combinatorul, avocatul şi burlăciţa - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25114_a_26439]
-
Băsescu îi cam taie elanul lui Boc. Abia ce prinsese avânt cu demiterea în forță și plină de asprime a lui Lăzăroiu, abia ce trecuse de Parlament cu Orban și Ministerul Afacerilor Europene, că Băsescu îi și arde una peste bot. Dacă nu are "sânge în instalație" și nu lămurește situația de la Roșia Montana, dar și mulgătoarele de bani ale statului numite Oltchim și Rompetrol, e ca și zburat. Bine, nu vă imaginați că va și zbura, din motive de competență
Băsescu, ocnaşul de la Roşia Montana () [Corola-journal/Journalistic/25151_a_26476]
-
pe care o avea în 1970. Evenimentul Zilei a descoperit că mama FNI s-a refugiat într-un sat din Făgăraș, unde dă toată ziua la pește. Articolul este o bună momeală pentru câțiva guvizi care vor pune din nou botul la faza cu mogulul rău, adică ”domnul Vântu”. Nu că aș avea argumente să-l apăr, dar să scrie așa ceva în ziarul familiei Bancorescu, parcă nu se face. Attila Biro a ajuns la Kabul și a trimis Hotnews o corespondență
Cine i-a aranjat cu adevărat vizita lui Băsescu la Casa Albă () [Corola-journal/Journalistic/25228_a_26553]
-
Livius Ciocarlie Liirismul rezistă greu trecerii timpului. Mult mai viu rămâi când scrii așa: Ce mi-a folosi c’a zice, după vreme, un nepot, Dobitoc fără simțire, fără carne, fără bot: „Dovedesc prin documenturi că de-a dreptul mă cobor Tot prin spiță bărbătească chiar din Vasile Pogor”. „Sunt bine, sunt prea bine, sunt bine, sărut mâna.” Îl citez pe Al. Depărățeanu, dintr-o discuție cu Dumnezeu. Și Dumnezeu îl asigură
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
să se sperie și să nu se mai întoarcă niciodată. Orașul arăta la fel ca atunci când nu se întâmpla Astupă totul în grabă, întorcându-se spre casă. nimic. Fumul se ridica liniștit, iar zgomotul așternea o Ajunsă în curte, cu botul plin de urme de sânge, zări imperturbabilă mantie peste toate. De sus, porumbelul nu câțiva oameni scotocind prin grădină. Se repezi la ei cu mai distingea străzile, mașinile, casele. În curând avea să furie. distingă doar tarlalele satelor ce aveau
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
ediție de "opere alese" oprită după al treilea volum), și-o asumă recent o autoare din generația care ne urmează, ajunsă acum la maturitatea care permite întoarcerea privirii spre predecesori și pretinde, totodată, întemeierea proprie într-o perspectivă teoretică: Ioana Bot, universitar clujean cu bune specializări (parțial făcute în străinătate) în cîteva din domeniile practicate de însuși Caracostea. Cartea sa, teză de doctorat la origine, a apărut la sfîrșitul anului trecut și nu știu să fi provocat prea mari dezbateri. Ea
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
ci încearcă să redimensioneze peisajul critic al perioadei interbelice prin plasarea discuției în perspectiva europeană a curentelor critice, unde importanța demersului teoretic, miza pariului (pierdut de altfel pe termen scurt, cum recunoaște autoarea) se judecă după alte criterii. Cartea Ioanei Bot, consacrată lui D. Caracostea, teoretician și critic literar 1), urmărește de fapt să descrie și să explice partea esențială a încercării profesorului de a contura un vast domeniu, din punct de vedere morfologic, și de a realiza un instrument, din
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
ele apar uneori ca superflue pentru discuția care le prilejuiește (textele unor autori mărunți, la urma urmei, precum Brătescu-Voinești sau Galaction) și nu au nici calitatea de a ușura lectura unui text pe care îl parazitează cu considerații abstracte. Ioana Bot știe să extragă din această cascadă de intenții, justificări și căutări neterminate grupuri coerente de motivații și să le ordoneze, tematic și cronologic, într-un demers care se dovedește a fi marcat întreaga viață a lui Caracostea și a fi
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
doar drept cel mai "modern"critic din generația lui, mai accesibil înnoirilor și plasării dezbaterilor pe terenul inconfortabil al interdisciplinarității, dar și cel mai interesat de justificările teoretice ale acestor căutări. Cele trei faze principiale pe care le distinge Ioana Bot în activitatea lui Caracostea - cea dominată de căutarea personalității ca factor motor al operei, cea divergentă, tutelată de ideea humboldtiană a formei interne și, în fine, cea a mărcii specifice, a geniului sau "spiritului" național - nu sînt numai trei etape
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
lui Caracostea de a subsuma toate investigațiile spațiului umanist unui principiu unic n-a mai părut nimănui pînă acum drept partea cea mai importantă a unei activități creatoare în care n-au lipsit, totuși, atîtea realizări importante. Este meritul Ioanei Bot de a fi construit teza (și cartea) sa în jurul acestei idei care, dincolo de toate noutățile recunoscute teoreticianului și criticului literar, face din Caracostea una dintre cele mai interesante și mai "creative" figuri ale perioadei interbelice, depășind de fapt spațiul, și
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
în plus și planul bibliografiei pe care o propune el prin 1947-'48 Bibliotecii Academiei, de oarecare importanță pentru că arată unde este sprijinul adevărat al tuturor noilor perspective, în științele umaniste cel puțin: în cunoașterea temeinică a trecutului. Cartea Ioanei Bot este o foarte bună pledoarie în favoarea rejudecării acestui proces, prea devreme închis și uitat. 1) Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician si critic literar, Bucuresti, Ed. Minerva, 1999, V+241 p.
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
importanță pentru că arată unde este sprijinul adevărat al tuturor noilor perspective, în științele umaniste cel puțin: în cunoașterea temeinică a trecutului. Cartea Ioanei Bot este o foarte bună pledoarie în favoarea rejudecării acestui proces, prea devreme închis și uitat. 1) Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician si critic literar, Bucuresti, Ed. Minerva, 1999, V+241 p.
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
plină libertate, nechezînd după mînzul ei dispărut într-o curea de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de sîrmă ghimpată ale proprietarilor de locuri... Aleargă bezmetică peste pajiștile smălțate cu margarete, sîngele voinicului, lac de apă, nădușită. O iapă neagră-cărbune cu botul catifelat, încrețit într-un rînjet teribil de tensiunea căutării.< * Zăpăceala pricinuită de trecerea ștabilor. Responsabilul vilei "Căprioara" uitînd de clienți, preocupat doar de servirea (cu cotlete de batal) a procurorului-șef al județului venit la vînătoare. Relații feudale în plin
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
aruncă umbre asupra bunului nume al președintelui Constantinescu. Amnezia se întinde ca o pată de ulei peste România, iar cei mai mulți dintre români au o privire de câine bătut. Câinii bătuți sunt liniștiți și țin aproape de cei care îi plesnesc peste bot. Probabil acum traversăm pustiul deznădejdii. Harta e roșie dar nu de la cerneala tipografică, e roșie de la sângele celor peste o mie de tineri, care încă mai mustește. Iar câinii bătuți ling flămânzi pământul roșu. Este ceea ce merită cei care uită
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
aceste zile, atât la cuvintele lui Nichita, cât și la situația creată de justiția franceză, ajunsă, pe urmele lui Adrian Costea, în România. Sunt celebre de-acum ieșirile de mahalagiu ale lui Ion Iliescu: "Măi, animalule!", " Să le dăm peste bot!" și, last but not least, "Sula-n coaste!" Iată că, atunci când nu se aștepta nimeni, sub o formă care dovedește că există deasupra noastră o forță divină, ultima dintre aceste expresii se întoarce, ca-ntr-o piesă de cea mai
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
ca să mai răresc fumatul, și am azvîrlit bomboana nedesfăcută, - atenție! - spre Suzy, care o prinse imediat din zbor, înviorîndu-se subit, și care o desfăcu rapid cu degetele ei umane,... Ea duse bomboana desfăcută la buze, o linse, o duse la bot, o mirosi, pe urmă, privindu-mă fix cu bomboana dusă la botul ei roșietic, îmi azvîrli obiectul care, ieșind printre gratiile cuștii, îmi căzu drept la picioare. La început mi se păruse o nimereală. Deși, mă lăudasem cu ce mi
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
care o prinse imediat din zbor, înviorîndu-se subit, și care o desfăcu rapid cu degetele ei umane,... Ea duse bomboana desfăcută la buze, o linse, o duse la bot, o mirosi, pe urmă, privindu-mă fix cu bomboana dusă la botul ei roșietic, îmi azvîrli obiectul care, ieșind printre gratiile cuștii, îmi căzu drept la picioare. La început mi se păruse o nimereală. Deși, mă lăudasem cu ce mi se întîmplase. Ia mai încearcă o dată, să vedem", - poate să mi se
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
împreună la Zoo de mici. Ea prinse bomboana cu cea mai mare ușurință, ba chiar mi se păruse cu o complicitate,... ca și cum ar fi ghicit dinainte intenția. Era ca și cum aș fi fost un Jimmy al ei resuscitat. Ducînd bomboana la bot, o mirosise ca și prima dată, o desfăcuse apoi cu o mișcare expertă a degetelor, și brusc o trase iarăși spre mine, în același loc, făcînd-o să treacă printre gratiile cuștii. Ei, asta nu mai era o întîmplare! Mi-a
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]