246 matches
-
De pildă, futurismul va avea audiență intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe orbita industrializării, marcate de frustrări identitare și de voința deprovincializării, Anglia, Franța, Germania și țările nordice fiind aproape imune. Complexul periferiei, un anume bovarism al modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia, Cehia, Serbia) se manifestă cu precădere influența futurismului rus, în detrimentul celui italian; în altele (Ungaria, Croația, Slovenia) - cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arată că Samuel Rosenstock nu se hotărîse încă pentru pseudonimul care urma să-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-formalizant al experimentalismului) distinge între „înnoitori” (Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Saint-John Perse ș.a.) și „avangardiști”. Contimporanul se situează, ca de obicei, pe o poziție de echilibru. Vinea, bunăoară, poate fi apreciat drept un „înnoitor” cu nostalgia tradiției autentice și cu bovarismul avangardei... Un lucru e cert: viziunea „contimporanilor” este una „puristă”, radical-autonomistă, ducînd modernismul pînă aproape de ultimele consecințe: de aici, predilecția lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de conservare, o idee fixă: e ideea originii noastre latine. Fără iluzia aceasta, am fi rămas poate un trib incoherent și balcanic. Istoria românilor, politică și culturală, nu-i decît istoria și aventura acestei idei fixe, fecunde. Un act de bovarism, desigur”. Abia după război - consideră Ion Vinea - apare cu adevărat, sub presiunea „stilului nou al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se integreze unui ritm, fără continuitate și fără tradiție” (idem., p. 106). Cîtă deosebire, totuși, față de „patriotismul nostru nu înseamnă încă a păstra, ci a construi”! Spre deosebire de autorul Paradisului suspinelor, care era, în fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un mesianic negativ, delirant, avid de sincronizare nu cu spritul solar-emancipator al „anilor nebuni”, ci cu totalitarismele sumbre ale deceniului patru. Însă dincolo de uriașele diferențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În fond, Călinescu însuși e un „sensibil schimonosit”, un manierist genial cu bovarismul clasicității... De o „încîntătoare neghiobie”, amestec de „idei culte și de naivități”, unele versuri ale pitarului Hristache par, în lectura inversă a lui Călinescu, „fabricate” de Urmuz. Proza „excepțională și revoluționară” a lui D. Anghel părăsește „adesea pe nesimțite” comparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
accident bizar”, Gelu Ionescu deplînge faptul că ne lipsește voința de a da cărți fundamentale despre Caragiale și Călinescu, în vreme ce „o mare carte despre Urmuz”, care „nu e nici posibilă, nici necesară”, a fost „mereu posibilă”. Motivul ar fi „un bovarism al literaturii noastre”, un „bovarism al sterilității, desigur”, căci „cine n-ar vrea să scrie cît el și să fie, totodată, citit și răscolit de exegeți — dar, firește, să rămînă în viață, calm și senin martor al acestei miraculoase impuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
faptul că ne lipsește voința de a da cărți fundamentale despre Caragiale și Călinescu, în vreme ce „o mare carte despre Urmuz”, care „nu e nici posibilă, nici necesară”, a fost „mereu posibilă”. Motivul ar fi „un bovarism al literaturii noastre”, un „bovarism al sterilității, desigur”, căci „cine n-ar vrea să scrie cît el și să fie, totodată, citit și răscolit de exegeți — dar, firește, să rămînă în viață, calm și senin martor al acestei miraculoase impuneri?”. Viitorul exeget al tînărului Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
credit estetic: „între ce ascunde textul urmuzian și ce arată scrisoarea sa există loc pentru literatură. Dar nu atît cît pentru o capodoperă, cum par unii să o creadă”. Și totuși: nu putem oare vorbi, în egală măsură, de un bovarism al capodoperei „masive” în cultura română? Relevanță valorică sau relevanță de „document/simptom” al unei crize? În anii ’70, la un anumit nivel al conștiinței critice „medii”, persistă încă întrebarea dacă „antiprozele” urmuziene au caracterul unui „accident insolit de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și În Israel, au comunicat această descoperire În scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Contribuții la critica sociologiei tranziției”, Sociologia Românească, nr. 3. Belli, Nicolae, 2001, Tranziția mai grea decât un război. România 1990-2000, Editura Expert, București. Berevoiescu, Ionica et. al., 1999, Fețele schimbării. Românii și provocările tranziției, Editura Nemira, București. Burzănescu, Ștefan, 2000, „Bovarismul instituțional și reforma românească”, în Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir, Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Editura Expert, București. CASPIS, 2004, Raport asupra stării sărăciei 1995-2003. Constantinescu, Emil, 2004, Adevărul despre România. Un președinte în război cu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
the Prophet, Londra, SCM Press, 2004 (trad. rom. de V. Gâlea, Editura Deisis, Sibiu, 1998). Amstrong, A.H., and Markus R. A., Christian Faith and Greek Philosophy, Sheed and Ward Publishers, New York, 1960. Antohi, Sorin, „Romania and the Balkans: From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology”, Tr@nsit-Virtuelles Forum (2002), vol. 21. Antohi, Sorin, Civitas imaginalis-Istorie și utopie în cultura română, Editura Polirom, Iași, 19992. Antohi, Sorin, Utopica, Editura Idea Design, Cluj-Napoca, 20052. Aristotel, Etica nicomahică, trad. rom. de S. Petecel, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest "eu" gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rodul întîmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că o dată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i-ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se depăși înspre locul năzuinței sale. Tocmai lipsa resurselor determină faptul că limita vizată nu i se cuvine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umilința ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRĂIN DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) Frica și libertatea Nehotărârea și absența de destin Despre destin. secvența "de depășit-de atins" Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Prostia ca încremenire în proiect A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. numirea. ocrotirea și distrugerea Raportul cu lucrul făcut de mine. Fabricațe și creație A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tip speculativ sau științific. "Cel mai bine îi simt titlul în germană: Das bildnerische Denken. Mărturisesc că în mai tot ce am scris am plecat de la experiențe nemijlocite, nu de la idei sau cărți. La mine este vorba mereu despre un bovarism pe dos: nu aplic cărțile în viață, ci invers, un fapt de viață mă trimite la cărți. Îmi amintesc, de pildă, că, îndrăgostindu-mă prima oară, m-am dus să caut în Larousse la cuvântul "iubire". În prima carte este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre estetic și sinucidere: gratuitatea lor fundamentală, „inutilitatea” și i-raționalitatea lor le determină să-și transcendă simpla condiție de repere ale unui ludism despovărat de contingență. Prinse Într-o capcană comună, ele contribuie, În egală măsură, la crearea unui bovarism tragic, ireductibil. Sinucideri „soft”, sinucideri „hard” Nu Întâmplător, multe cărți tratând problema morții vorbesc fie de o „experiență” (vezi Paul-Ludwig Landsberg, Supra, nota 12), fie de o „revelație” (ca În cartea clasică a lui Lev Șestov 16). Pe cât de banală
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sub semnul dubiului sinceritatea autorului. Numai admițând perfecta bună-credință a scriitorului se poate Întreprinde o analiză, dacă nu relevantă pentru adâncimile psihismului creatorului, atunci cel puțin față de obiectivitatea rece, cuantificabilă a textului scris. Autorul poate să-și cultive În voie bovarismele - pentru că, teoretic, Într-un jurnal intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit mereu "documentul". Altminteri, ca să recurg la vocabularul lovinescian despre personalitate, Memoriile constituie opera temperamentului, pe când literatura de imaginație devine expresia voinței de creație și a "bovarismului" criticului modernist. Și totuși, în ciuda precizărilor mai mult decât lămuritoare, romanul nu s-a bucurat de o receptare favorabilă nici în epocă, și nici după aceea, pentru simplul motiv că exegeții l-au raportat mereu (am spus-o de nenumărate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
căutată, nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de criticul modernist. Gândind lucrurile în acest fel, Lovinescu credea că întreaga creație eminesciană nu-i decât un simplu "ecou" al unui "caz" psihologic, e drept, cu totul excepțional, dar nici pe departe singular ori "inexplicabil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
voia să fie judecat... Și totuși, în ciuda evidenței, Lovinescu încearcă să acrediteze ideea unei "mutații" profunde a scrisului său, chiar dacă rezultatele concrete confirmă mai degrabă contrariul. Punând un preț mult prea mare, în teorie, pe capacitatea "voinței" (și, implicit, a "bovarismului") de a crea opere configurate la alt calibru estetic decât la cel impus de "temperament" (adică de predispozițiile înnăscute, inconștiente), Lovinescu nu mai vrea să accepte ideea că "opera" unui scriitor este doar expresia personalității sale psihice și nimic mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]