518 matches
-
întoarce în oglindă trist - A uitat, săracul, să fie altruist ! @ TE CAUTAM PRIN PARCUL... Te căutam prin parcul Umbrit de chiparoși... Aveai doar o rochiță, Știam și cum miroși... Aveai ochi mari, adînci, Te așteptam cuminte, Tu îmi dădeai un brînci, Iar eu nu aveam minte... Și te prindeam în brațe, Voiam să te sărut, Dar fetele sînt hoațe: “ M-ai strîns și m-a durut !” Te mîngîiam, frumoaso, Și tu te întristai, Și cînd îmi ziceam: Las-o! Tu parcă
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
mulțime. A încercat să-l ajungă, însă s-a trezit încadrat de două huidume ce semănau mai mult a gorile decât a oameni, care fără a se sinchisi de protestele sale, l-au purtat afară unde l-au aruncat în brânci și în pumni și i-au dat de înțeles, că ar fi spre binele său, să nu se mai arate pe la bar. În timpul acela, când tocmai se întorcea să plece, cu hainele în dezordine și furios la culme, se ciocnește
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
imperiul ar fi căzut, sau în cel mai fericit caz s-ar fi zdruncinat din temelii și și-ar fi revenit cu foarte mare greutate și cu multă vărsare de sânge. Temându-se de un asemenea scenariu Tiberius munci pe brânci cu o sumă de funcționari loiali pentru a redresa economia și finanțele imperiului și după câțiva ani de încordare, de previziuni și de adaptări ale legislației se întrezări o oarecare stabilitate economică. Situația financiară se îmbunătăți și ea trptat. Statul
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
Mi-s de la țară, Țara e în mine Și dacă sunt, mă simt atât de bine Cu toată veșnicia dintre doage Și versul meu de-acolo mi se trage, Precum se trag izvoarele din stânci, Acolo am umblat copil pe brânci Și tot pe brânci, când sufletul mi-e greu, Urc pe Golgota pân' la Dumnezeu! Azi casa mea și altele din jur Îs tot mai mici și fără de contur Și nu mi-e trist cuvântul când îl scriu, Cel răstignit
SUNT DE LA ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350366_a_351695]
-
Țara e în mine Și dacă sunt, mă simt atât de bine Cu toată veșnicia dintre doage Și versul meu de-acolo mi se trage, Precum se trag izvoarele din stânci, Acolo am umblat copil pe brânci Și tot pe brânci, când sufletul mi-e greu, Urc pe Golgota pân' la Dumnezeu! Azi casa mea și altele din jur Îs tot mai mici și fără de contur Și nu mi-e trist cuvântul când îl scriu, Cel răstignit pe cruce, încă-i
SUNT DE LA ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350366_a_351695]
-
răspuns favorabil, în principiu, și din partea interpretului Fuego. «Călăuzirea» o găsim în cugetările scriitorului Fănuș Neagu din cartea « Fascinația oinei. Jocul românilor de pretutindeni», de Nicolae Postolache: «Oina se juca în școli, cu precădere și a fost dată afară în brânci, la grămadă cu celelalte discipline menite să formeze generațiile de tineri sănătoși și puternici. Vinovată nu e criza economică, tragică în toate înfățișările ei, ci timpul josnic al înstrăinării de rădăcinile acestui neam prăbușit în pribegie istorică. Aș vrea să
OINA, PARTE A IDENTITĂŢII NOASTRE DE ROMÂNI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348485_a_349814]
-
tohoarcă și să-l zvîrli afară, ca să nu te împiedici de el, că și așa de-abia te tîrîiai tu. Orișicît, cînele are patru labe, dar ce te faci tu, biet om, cu numa' două, fărădecît să te pui pe brînci. Ieșeau șoarecii din borte fără frică, da' cu ochii bleojdiți și îndrăzneală mare, gata să sară la mîță ca s-o scarmene. Se îmbătaseră de la damf, săracii. Pe urmă oamenii au început să pună vin și prin ciubere, prin putini
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
satul din pricina nemulsului. Moș-meu Mitică a Anicuței o umplut troaca de la porci cu fetească regală: cum să piardă el asemenea bunatate! În orice caz, porcii nu mai aveau nevoie de troacă, că mîncau numai tescovină. Stăteau toată ziulica pe brînci și făceau: niorc-niorc! niorc-niorc! Nu rîdeți! Era pacoste mare! Acolo își făceau vacul, pe tescovină, și, dacă vreai să-i mîni la coteț, ridicau surlele înspre tine și grohăiau obraznic, ca niște bețivi cărora vrei să le iei sticloanța de sub
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
începu construcția unei case noi și frumoase, Istrate primi o slujbă de director în Primărie, se înscrise într-un partid și fu luat asociat la o afacere cu cherestea de către prietenul său, șeful Poliției. Următorii doi ani, Istrate munci pe brânci, casa fu terminată, afacerile prosperau, iar Vergi mai născuse doi copii. Tăticul, fericit, constată că fetița seamănă cu Vergi, iar băiețelul cu un bunic al lui, mort în război. Într-una din zile, aflat cu treburi în București, Istrate trecu
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
singură dată, ce dracu’! , nu puteau și militarii ăia la termen să-i facă sită de două-trei, chiar și de patru ori ? Și între timp, acum, în zilele noastre, o mare majoritate - cea mai mare ! - se preface că muncește pe brânci la cea mai rămas la stat și sunt plătiți încă binișor (că la privat se muncește greu și pe bani puțini), în vreme ce o mică majoritate (mmm, poate nu chiar foarte mică) plimbă nestingherită genți cu bani cash (lei noi, euro
AUTO-SADOMASOCHISMUL UNUI POPOR ÎNECAT ÎN CACAO de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350011_a_351340]
-
nimic De pildă nici cum poate fi îngrășată o privighetoare numai cu razele lunii Nici cum să scot flăcări din vulcanul inimii Fără să acopăr nicio lume imaginară cu lava cuvintelor Totuși am descoperit un clo pot ce cânta pe brânci Și cum sunt cam super ficial N-am reținut decât rănile cele mai adânci Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: UN AUTOPORTRET MAGIC ȘI CAM ATÂT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1463, Anul V
UN AUTOPORTRET MAGIC ȘI CAM ATÂT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350040_a_351369]
-
se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
ta privire ai răspândit în mine, Credința că nimic nu-nvinge a mea fire, Dacă în suflet pur păstrez credința vie, Și-n inimă, fierbinte, a Domnului iubire. Când plânsul stăpânire a pus pe firea mea, Când deznădejdea cruntă pe brânci m-a-ngenunchiat, Tu ai întors spre mine, zâmbind privirea ta Și sufletele noastre în taină s-au legat. În fața morții crunte, tu pururi ai zâmbit, Și mâna-ți ciuruită de răni mi-a dat putere, Cu dragostea-ți de viață tu
COPILUL MEU, O LECȚIE DE VIAȚĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350240_a_351569]
-
D E A Z I „Ce dulăii!...mândri-mi erați, pe timpuri, la palat... Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci! Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
coteț intrați, dispăreți! Pădurea e sătulă de-a voastră haită! Atât ne-ați jefuit... Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci!Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?!Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci?Lingeți piciorul altui stăpân, care vă lasă să-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare
DULĂII DE IERI ŞI DE AZI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362089_a_363418]
-
în seamă frumusețile naturii pentru că lucrăm zi-lumină și într-un ritm drăcesc. Noroc că sunt clădit bine și tonele de lemne pe care le tai cu toporul, le mișc și le ridic în mașină, nu mă pun așa ușor pe brânci. Cel mai mult mă supără mâinile, pe care mi le julesc întruna, și picioarele ce-mi transpiră crunt în cizmele de cauciuc. Am început câteva poezii, dar nu le pot termina încă, una se va chema chiar „Pădurea toamna”. Aici
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
și idei? Răcoriți doar spații verzi și topogane Vă hâțânați, prin minte cu semnele profane. Și din culoarea minții ies pete cenușii Ați împărțit fragmente din arii- purpurii... ...- s poleite...în doisprezece stânci... Cu pietre ocolite și eu privind pe brânci. Abstracte dimineți, în vârful unui con Când stelele-s pomeți pe cerul de carton, În neclintita noapte ca o albie de râu O zonă a tristeții, iar, mi-a scăpat din frâu. Referință Bibliografică: Pe cerul de carton / Elena Buldum
PE CERUL DE CARTON de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365359_a_366688]
-
mă bagi? Vâsla o scăpași, belea!... Cu o ramă...cum să tragi? Dracul ofensat... se mută Lângă cel care tăcea; Trage coada și destupă Gaura. Apa mai tare țâșnea. Cel care-ndrăzni să-l certe, Prin surprindere fu luat: Partenerul, brânci, îi face, Și în lac l-a aruncat. Mulțumit, Dracul îi zice: - Ce-mi promiți?Te ajutai... - Prietene, îmi ești complice... Trage barca, de ce stai! Frate-mi ești, ți se cuvine... Cât am eu și tu să ai. Bate palma
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366394_a_367723]
-
liniștesc. Dar comedia ,de foarte multe ori ,se-ntâmpla în viața noastră cea de toate zilele. Însă dacă-ți rupi piciorul, nu prea îți vine să mai râzi. Râd ceilalți care se tot amuză de felul cum ai căzut pe brânci.Nimeni nu râde de el însuși ,e mai ușor să râzi de alții. Nu se mai vede,o fi trecut din nou la somn ?! Într-un minut sunt iarași lângă groapă. Dar nici măcar groapa nu se mai vede de la atâta
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
Pe rând, nu-i așa?, întâi elita și-apoi prostimea cât cuprinde !? Pentru a ne permite să hălăduim în voie, liberi ca pasărea cerului și îndeajuns de ghiftuiți ca să ne apucăm cu zel de treabă, bună chibzuire și muncă pe brânci. Sub auspiciile „generoase” ale acestei „milostiviri” peceriste se înmulțise eforturile demagogice ale organelor executive de partid și aparatului de propagandă pentru a demonstra pe viu, prin „teorie aplicată nemijlocit” viabilitatea acestei „pomeni rânduielnice” căzută pe capul românilor sub „înaltul patronaj
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
frigul și noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul abisal,/ Să regăsim comoara ascunsă între stânci;/ Am devenit cu vremea, tot căutând pe brânci,/ Din vânători de visuri, vânatul ideal”...(Vârful lumii). Setea de absolut în iubire, această atracție profundă, dăinuiește mai ales sub aripa poeziei, ca un refugiu în starea energetică a creației, considerând că prin artă ne măsurăm cu absolutul: “Există undeva
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Acasă > Stihuri > Semne > BALADA CAZARĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Balada cazară Trăim , nu simțim sub picioare pământul, Toți se laudă și toți cad pe brânci de un chin, Cum să facă palate din lut frământându-l, Ce frumos era, Doamne, să fii doar copil. Cazării, cazării, poeți mândri, liberi, Nu se tem de Damocles, de suspendări, Ei își iubesc femeile, tineri Cazării rămân din zări
BALADA CAZARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366168_a_367497]
-
râzi de mine Cât poți de mult și cât poți Tu de bine, Negritele, să-mi dea din coconate Să mușc și să le sug pe săturate, Și pedepsit, când ars voi fi de soare, Cu-n deget doar, un brânci să-mi dai în mare, Iar de-oi răgni de sete, cu durere, Tu, apa mării...fă-o toată bere. Amin ! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Rugăciune / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013
RUGĂCIUNE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361701_a_363030]
-
și, în „închidere“, o „arhimedică“ «Lecție despre cerc»: Se desenează pe nisip un cerc / după care se taie în două, / cu același băț de alun se taie în două. După aceea se cade în genunchi, / după aceea se cade în brânci. După aceea se izbește cu fruntea nisipul / și i se cere iertare cercului. / Atât. (SOrd, II, 236). Există în acest volum și o lirosofie stănesciană ca «umbră a ideii», îndeosebi, în poezia «Evocare», structurată în două catrene și un distih
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
actualitatea proastă în care trăim. Actualitatea proastă este o actualitate care se termină mâine, fiindcă mâine vine altă actualitate. Noi suntem intoxicați, trăim într-o țară intoxicată. Trăim într-o țară în care credem că actualitatea înseamnă schimburi de replici, brânciuri și lupte electorale. Există o altă actualitate, actualitatea întrebărilor atemporale. Întrebări de tipul ce sens are viața?, ce înseamnă suferința?, ce înseamnă răul?, ce înseamnă iubirea? Acestea sunt întrebări care sunt valabile și mâine, care au fost valabile și acum
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]