1,323 matches
-
zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară, vuind necontenit și izbind turbată țărmul. Valurile uriașe trec adesea peste puntea corăbiei... 12. COMPOZIȚIA CU SFÂRȘIT DAT Ca și compoziția cu început dat, compoziția cu sfârșit dat prezintă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ipotești. Cetate de vise, de dor și de cântec. Aici, în prag de legendă, noi am stat de vorbă cu Luceafărul. Simțeam că am pătruns într-o împărăție. Ochii mari și luminoși ai poetului ne priveau întrebători. Fruntea lui era brăzdată de gânduri. Ne-am apropiat cu pași timizi de el și i-am spus: Din palma ta a răsărit cea mai frumoasa floare: Poezia fără asemănare. Tu te-ai logodit cu apele, cu florile, cu pământul, cu nemurirea. Sufletele noastre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat! Ce ți-am spus? zice bunicul. Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vânt rece. M-am hotărât tocmai acum să ies la o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este o frunză
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă. Ploua. Frunzele copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să-l scufunde în apă. Ploaia m-a prins pe drum. Veneam de la bunica. Era dimineață. Nu se vedea nimic la cel puțin cinci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre mine, suspinând fără zgomot pe umărul meu. — Uneori e greu să vezi ceea ce ai în fața ochilor. Dar odată ce îl vezi sau odată ce un lucru legat de el te atinge, nu cred că mai ai cale de întoarcere. Cu fața brăzdată de lacrimi, Scout privea neabătut înainte. — Păi, asta-i viața, am spus desfăcând o sticlă de apă și întinzându-i-o. E bine că înaintăm cu stoicism, nu? Se uită la mine cu un zâmbet aproape sincer. — Ai schimbat placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicat încet în picioare și m-am uitat peste pupa, dar n-am văzut decât pagini albe și ude rostogolindu-se pe apă. Care-i problema? Mulineta doctorului prinse viață cu un păcănit rapid, eliberând repede firul brusc întins, care brăzdă apa ca un fir de tăiat brânza. — Ua! Fidorous se sprijini cu picioarele de marginea navei și trase tare în spate, undița rezistentă încovoindu-se datorită presiunii ca un arc de jucărie. — Ludovicianul? am zis și m-am trezit făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am zis și m-am trezit făcând un pas în spate. Ai prins ludovicianul cu undița de pescuit? Doctorul se luptă cu ceea ce trăgea de sub valuri, smucind și aducând mai aproape ființa ascunsă cu câteva clicuri ale mulinetei odată. Firul brăzdă apa de la stânga la dreapta. Totul era un complicat dans al tensiunii și mișcării corpului. Cred că nu. M-am întors și am văzut-o pe Scout în spatele meu. — Scout, șuieră doctorul printre dinții încleștați, ce naiba faci? Du-te sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doctorul peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat pe direcția indicată de doctor și l-am văzut, l-am văzut - o înotătoare triunghiulară, înaltă și dură brăzdând albastrul apei, întorcându-se într-un cerc larg spre Orpheus. O umbră lungă și întunecată pe sub valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză îndreptându-se spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin cadru, dar acum fără să scoată vreun zgomot. Abia reușeam să întrezăresc ploaia, căzând mai deasă, brăzdând scena în mici tușe cenușii. M-am uitat o vreme la casa mea în alb-negru. Nu, am spus într-un târziu încet, adresându-mă imaginii. Nu mă întorc, n-o să mă întorc niciodată. Pas cu pas, să-ncerc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
postliceale și universitare, de tehnică a comerțului exterior și economie mondială. Activitate științifică și publicistică În țară și în străinătate, peste 50 de lucrări (comunicări, publicații, studii, invenții, inovații). A publicat șase cărți tehnico-economice și beletristice. Întreaga viață îi este brăzdată de multe necazuri, dar și de bucurii. Ambițios, muncitor, modest, sociabil, timid, dar și curajos au fost trăsăturile sale. După terminarea Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, a lucrat în producția de medicamente, precum și în cercetare. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să faci treabă și s-o ajuți pe Marinița! S-a-nțeles, soldat?! Da! După ce și-a sărutat familia, Victor a plecat fără a se uita În urmă, de teamă să nu i se vadă cele două lacrimi ce-i brăzdau obrazul. Va și cu Mihăiță, un băiat mic de statură, brunețel, cu niște ochi vii și poznași, o fire extrem de veselă și ghidușă, cu o gură mereu zâmbitoare, preocupat de orice i se părea interesant, ascultau transmisia meciurilor la radio
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mistică asupra existenței: „Sufletul poate, lesne, a ieși din om / Și spiona Nemarginea Tăriei, / Cum se decorpora Napoleon, / Taman, la fix, în miezul bătăliei. // Somele, toate-s un «morman de GAZDE» / De spirite ce-adesea-și schimbă soma / deși e-același chip brăzdat de brazde / Alt spirit te privește din aceeași somă!»“ (Suflete și întrupări) Iar altele sunt pur și simplu ininteligibile și nu pot fi clasificate: „Atunci când ansamblurile suflet-om vor putea accesa liber / la memoria tuturor rădăcinilor de suflet cu suporți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case care aveau grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara Șișu dormea pe prispa casei, la aer curat, apărat de un cîine nebun ca și el. Na, cuțu, papă pîniță cu antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]