KorAP: Find »[drukola/base=brancardier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...19 >

466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură să Înainteze, mîinile galben-cenușii ale mortului au alunecat peste marginile brancardei și se bălăbăneau În chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură să Înainteze, mîinile galben-cenușii ale mortului au alunecat peste marginile brancardei și se bălăbăneau În chip grotesc la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările de fier murdare, trupul lunecă puțin la vale, greoi, iar pălăria cafenie, veche căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările de fier murdare, trupul lunecă puțin la vale, greoi, iar pălăria cafenie, veche căzu, descoperind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările de fier murdare, trupul lunecă puțin la vale, greoi, iar pălăria cafenie, veche căzu, descoperind părul cărunt-murdar, rar și Încîlcit al omului. Unul dintre polițiști ridică de jos pălăria și-i spuse unui brancardier: — E-n regulă, John! Am luat-o eu! Apoi porni În urma lui pe scări. Acum era aproape dimineață, cam trei și jumătate, cerul era plin de stele delicate și strălucitoare, iar noaptea Încă liniștită, scăldată Într-un uriaș Întuneric violet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase o țigară și o aprinse În căușul palmelor, ținînd-o Între buzele crispate, urcă lîngă șofer spunînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase o țigară și o aprinse În căușul palmelor, ținînd-o Între buzele crispate, urcă lîngă șofer spunînd: „E-n regulă, John!“ și duba porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

mai rog la tine niciodată, niciodată, absolut niciodată.“ A doua zi, doctorul constată: — A durat mult prea mult. Ar trebui spitalizat. Aveți vreun vecin cu telefon? Ruth și taică-său îl ajutară să se îmbrace. Vecinii stătură în ușă în timp ce brancardierii îl duceau jos. Doamna Gilchrist strigă pe un ton ursuz: — Ce mod minunat de a-ți petrece vacanța, Duncan. Era o dimineață proaspătă de iulie. Thaw se prinse de marginea băncii din ambulanță, în timp ce domnul Thaw, aflat pe cea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

acid cianhidric, nu voi avea ce face și va trebui să te mustru disciplinar, Porfiri Petrovici. ă Vă înțeleg, exclența vostră, spuse Porfiri, aproape pierzându-și echilibrul datorită reverenței prea adânci. § Corpul era înfășurat într-o pânză verde cauciucată. Doi brancardieri cu șorțuri de cauciuc l-au ridicat de pe targă, fiecare apucând de câte un capăt. S-au strâmbat fără glas când au vazut cât de greu este. Era o chestie de mândrie ca ei să nu scoată un sunet. Cadavrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
că vrea să păstreze o anumită distanță față de aceste cercetări până la un rezultat mai clar. ă Ce bine ar fi dacă ne-am permite și noi așa ceva. După acest comentariu doctorul Pervoiedov munci în liniște. Era ajutat de unul dintre brancardieri, care luă aspura sa rolul de diener. Doctorul Pervoiedov nu și-a făcut studiile în Germania, însă a învățat patologie de la profesori care au studiat acolo și din manualele pe care aceștia le-au adus din Germania și, prin rumare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

vorbă cu nimeni. Nici nu-și amintește cum o chema. Sau unde o fi, nu știe. Plecase. Agentul principal Își dorește ca ea să fie plecată atât de departe, Încât să numai poată fi găsită. De pe scări se ivește un brancardier, gâfâind, care târâie după el o targă. Se pregătește să-i spună să-și tragă răsuflarea, pentru că oricum nimeni nu are nevoie de el. Au sosit deja coșciugele. Dar acela trece pe lângă el, gâfâind, și imediat după aceea, la fel de agitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
zi. La etajul doi, un infirmier Îi strigă să se dea la o parte, să-i facă loc să treacă. Repede, repede, eliberați scările, la o parte toți. Agentul principal se dă Înapoi pe palier, se oprește și vede că brancardierul, cu o grijă infinită, duce targa În jos pe scări. Se lipește de zid. Când trece prin fața lui, Își dă seama că pe targă este fata cu părul strâns În coadă de cal. Are o mască de oxigen pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fiecare etaj ușile sunt deschise. — Ce s-a Întâmplat? Întreabă vecinii buimăciți. Au tras cu arma? Unde? La Buonocore? Cine a fost? Îi ignoră. Au vreme pentru adevăr. Dar fata nu are timp. Agentul principal Îi ajunge din urmă pe brancardieri, Îi ajută cum poate, ține ușa mare deschisă. Portarul de noapte a hotelului e În picioare, În hol, un spectru catatonic smuls din somnul lui de pe bancheta ascunsă În spatele ghișeului de la panoul cu chei. — Ce s-a Întâmplat? A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
1. Dar nu le folosise. Două cartușe rămăseseră În Încărcător. De ce? Buonocore se gândea la viața tenace a fiicei de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o dăruise. Brancardierul Închise portiera și, trecând prin fața agentului Împietrit, spune că da, Încă mai trăiește. Apoi urcă lângă șofer. Motorul ambulanței ambalează. Sirena urlă. — Hei! aleargă după ei agentul principal, lovind cu pumnul În geamul Închis. Scapă? Se salvează? Măcar ea! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

putu ignora oamenii, atât de mulți păreau Îngrămădiți În holul Îngust. Nu mergeau nicăieri, stăteau doar acolo În grupuri mici, cu capetele laolaltă, discutând. Unii, În mod clar pacienți, purtau pijamale și capoate; alții purtau costume; câțiva jachetele albe de brancardieri. Chiar În fața ușii secției de patologie, văzu o uniformă cu care era mai familiar: Rossi stătea În fața ușii Închise, cu o mână ridicată Într-un gest care se voia a Împiedica mulțimea să se apropie și mai mult. Ce este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
lui În pumn. Bărbatul făcu un pas În spate, iar această scurtă mișcare fu destul să-l facă pe Brunetti să-și recapete stăpânirea. Își forță degetele să se desfacă, duse mâna În buzunar, Își scoase portmoneul și-i arătă brancardierului legitimația. Omul Își făcea doar datoria. Îmi fac doar datoria, domnule, zise el și se Întoarse ca să-i deschidă ușa. — Mulțumesc, Îi spuse Brunetti trecând pe lângă el, dar fără să-i Întâlnească privirea. Înăuntru, Îi văzu pe Vianello și Miotti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
de oră din partea asistentei de la biroul de acolo, zise el, referindu-se aparent la biroul de afară. A spus că o femeie nebună l-a atacat pe unul dintre doctori, așa că am venit aici cât de repede am putut. Aparent, brancardierii nu au putut-o reține, chiar dacă erau doi la număr. — Trei, zise Bonaventura cu ochii Încă Închiși. — Ce s-a Întâmplat? — Nu știm, domnule. Asta Încercăm să aflăm. Femeia plecase când am ajuns noi, dar nu știm dacă au dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
au putut-o reține, chiar dacă erau doi la număr. — Trei, zise Bonaventura cu ochii Încă Închiși. — Ce s-a Întâmplat? — Nu știm, domnule. Asta Încercăm să aflăm. Femeia plecase când am ajuns noi, dar nu știm dacă au dus-o brancardierii. Nu știm nimic, spuse el, neîncercând deloc să-și ascundă exasperarea. Trei bărbați nu reușiseră să rețină o femeie. — Dottor Bonaventura, zise Brunetti, ne puteți spune ce s-a Întâmplat aici? Vă simțiți bine? Bonaventura Înclină ușor din cap. Luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
spunea. N-am Înțeles-o sau poate eram prea surprins. Sau speriat. Întoarse iarăși prosopul; sângerarea refuza să se oprească. — A venit la birou și m-a lovit, apoi a Început să rupă toate hârtiile de pe masă. Atunci au intrat brancardierii, dar femeia era sălbatică, isterică. L-a doborât pe unul jos, apoi celălalt s-a Împiedicat de el. Nu știu ce s-a Întâmplat atunci, fiindcă aveam sânge În ochi. Dar când l-am șters, femeia dispăruse. Doi dintre brancardieri erau Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
au intrat brancardierii, dar femeia era sălbatică, isterică. L-a doborât pe unul jos, apoi celălalt s-a Împiedicat de el. Nu știu ce s-a Întâmplat atunci, fiindcă aveam sânge În ochi. Dar când l-am șters, femeia dispăruse. Doi dintre brancardieri erau Încă aici, pe podea, dar ea plecase. Brunetti se uită la Vianello, care răspunse: — Nu, domnule. Nu e afară. Pur și simplu a dispărut. Am vorbit cu doi dintre brancardieri, dar nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Am sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Dar când l-am șters, femeia dispăruse. Doi dintre brancardieri erau Încă aici, pe podea, dar ea plecase. Brunetti se uită la Vianello, care răspunse: — Nu, domnule. Nu e afară. Pur și simplu a dispărut. Am vorbit cu doi dintre brancardieri, dar nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Am sunat la Casa di Riposo să vedem dacă nu le lipsește unul dintre pacienți, dar au spus nu. Era vremea prânzului, așa că le-a fost ușor să-i numere. Brunetti Își Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]