518 matches
-
să Întrețină un mit, să compună „Moftologia Olimpului Român”: O țară eminamente agricolă trebuie să aibă un high-life. Ce este? Ce numim high-life? Este crema unei societăți. Ca naștere? - nu. Ca talent? - nu. Ca avere? - nu. Ca onestitate? - nu. Ca bravură? - nu. Atunci... ca ce? Știu eu?3 Despre resorturile adânci care Îl silesc pe Caragiale să ia În răspăr lumea bună a Bucureștilor s-au scris zeci de pagini. Vom reveni asupra lor atunci când Îl vom așeza față În față
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
intrat, spre marea noastră surprindere, și câțiva dandy. Byron, Cravan, Custine, D’Annunzio, Drieu La Rochelle, Maiakovski, d’Orsay, Vaché, semn mai mult decât limpede că apele nu sunt clar despărțite atunci când e să cântărești eroismul războinic. Chiar dacă faptele de bravură ale lui Vaché sau Cravan nu vor atinge niciodată ecoul gloriei lui Cervantes sau a colonelului Lawrence, de pildă. Chiar dacă pe câmpul de luptă dandy-i nu uită nici măcar o clipă că aparțin unei specii ciudate, unui mod de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e alta decât Augusta Leigh, iubita soră vitregă. Nu-i mai puțin adevărat că și „estetizarea” morții, punerea În scenă a propriului sfârșit ține, până la un punct, de dandysm. Ce i se Întâmplă la Missolonghi, locul fostelor sale fapte de bravură și al ultimei poezii, Astăzi Împlinesc treizeci și șase de ani, e mișcător până dincolo de Închipuire. Chiar dacă un dandy autentic nu urmărește asemenea efecte. Barbey d’Aurevilly tc "Barbey d’Aurevilly " Jules Amédée Barbey d’Aurevilly (1808-1889) e, cum s-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o deviză În spaniolă: Urc până unde nu poate ajunge nimeni. Pentru ea, deviza era unică. Unică! Acesta era cuvântul! Înainte de a fi comandant al gărzilor, Lauzun fusese colonel de dragoni, ale căror căciuli - spune ea - „erau semnul unei anume bravuri În această trupă, de neîntâlnit la altele”. Și adaugă: „Colonelul lor avea un aer care-l distingea foarte mult de ceilalți ofițeri, cum i se Întâmplase și cu alte prilejuri, când nu putea fi imitat decât cu greu. Era extraordinar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
chiar de-ai noștri Că vezi apoi acel popor disculț, Nepăsător și schimbăcios și rud, Ce să adună de privesc râzând Cum c-animale luptă între ei Gladiatorii sclavi... ce-adesa sânt Feciori de regi a căror singură Nenorocire-a fost bravura-n luptă, Ce nu au altă vină pe-ăst pământ Decât c-au fost ceea ce-au fost... Văzut-ai Tu un triumf?... Văzut-ai regi bătrâni, Frânți obosiți, adânc * nefericiți, Trăgând la car, carul triumfător? Ți-nchipuiești [tu] mii de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a grămădit puternic în viața ginții mele Încât îmi vine-a crede că sâmburele lumei E răul. Cartea lumei d-eterna răutate E scrisă și-i menită. De vei avea puterea, Voința ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba să se-atingă: onoare se numește. {EminescuOpVIII 268} De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă, dorință-i de mărire, La
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
elementului român, ce ni se răspunde? "Romînii s-au bătut bine". N-aveți încredere în vitalitatea poporului", o frază a d-lui Dim. Sturza. Toate popoarele agricole și păstorești sunt războinice. Dar ce dovedește asta? Dovedește poate că, cu toată bravura, al nostru nu dă îndărăt? Daca politica străină, împreună cu străinii ce ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursături din toate unghiurile lumii, daca nici unul din relele ce bântuie populațiunile noastre nu merită atenția așa numiților oameni de stat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rusia poate fi vită, omul arioeuropean nu e dobitoc. În el reacțiunea e pururea deplină. Cu cât vrei să-i impui ceva mai mult cu atât natura omenească se revoltă în el. Dragostea * de legea Sfântului George și legea * de bravură și temeritate ne-au înnobilat pe toți. Nu suntem vite de jug, nu suntem sclavi abjecți a nici unui papă, a nici unui cezar. E un raport între noi și-ntre cei ce din mila lui Dumnezeu poartă comanda lumei - un raport
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sau în altul cu toții căutăm nemurirea. Înțeleptul speră să trăiască prin învățăturile pe care le lasă moștenire, evlaviosul nădăjduiește la viața de apoi ca răsplată pentru credința și cucernicia sa, viteazul speră să dăinuie prin cântecele care îi vor preamări bravura, iar politicienii sunt convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-a căpătat nemurirea o dată cu apariția noastră în univers nu le-am deslușit încă." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 23. ABURII
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
când cineva taie vreo orătanie, întoarce privirile în altă parte... Montaigne cel familiar cu faptele eroice ale romanilor, contemporanul vitejiei atâtor stoici, prietenul lui Cato, fratele lui Epaminonda, filosoful amator de povestiri în care sângele curge în valuri, în care bravura, curajul și bărbăția sunt mereu în prim-plan, ei bine, acest Montaigne mărturisește că e cam slab de înger și lăcrimează ușor. 3. Straniu până și în proprii ochi. Acest trup purtat în mod neobișnuit unsprezece luni în pântecele matern
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii, a vitejiei, a eroismului cotidian - virtuți austere care definesc soclul eticii exigente a lui Montaigne. Această morală a spiritului de justiție nu împiedică dezvoltarea unei reguli epicuriene a jocului. Dimpotrivă Porticul și Grădina nu-s niciodată departe de Turn, ele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe zei pentru a le obține favorurile, a merita afecțiunea prietenilor prin fapte adecvate, a câștiga stima cetății prin acte de bravură, a trudi pentru a merita niște recompense, a deprinde arta războiului pentru a avea dreptul la libertate, a-ți căli trupul pentru ca el să te asculte. Muncă, familie, patrie* - și merit! Nu-l vedem pe Heracle manifestându-și opțiunea, el
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceleiași medalii: așadar, cum vei ajunge la fericire? Ce vei face cu existența ta? Ce înseamnă o viață împlinită? Evident, Heracle pleacă la braț cu Virtutea, cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
VI.1962, Cracovia), istoric literar și traducător polonez. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează gimnaziul clasic în localitatea natală, absolvindu-l în 1914. Înrolat voluntar în legiunile poloneze, luptă pe front (1914-1918), este rănit și distins cu medalii pentru bravură. Începe studii de filologie romanică și limba polonă la Universitatea Jagellonă din Cracovia, dar le întrerupe cu o nouă plecare pe front și le finalizează abia în 1925. Obține și o diplomă de predare a limbii franceze pentru străini, ca
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
Tincăi, Ștefan, a pierit pe front, la Rahova, și un apropiat al familiei, Doctorul, nu știe cum să-i aducă fetei la cunoștință îngrozitoarea veste. Îi vine însă ideea salvatoare să istorisească despre un alt flăcău, care, dând dovadă de bravură, își pierduse viața pe câmpul de bătaie. Entuziasmată de faptele eroului căzut și mâhnită că iubitul ei nu a arătat, pasămite, aceeași cutezanță și spirit de sacrificiu, Tinca va suporta mai ușor șocul aflării adevărului, podidită de mândrie că Ștefan
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
trăsătura sa cea mai intens și mai voluptuos valorificată. Criticul se propune de multe ori ca un necruțător floretist care îi provoacă pe marii campioni la „meciul secolului”, preocupat regizoral de numărul spectatorilor care îi ar putea să-i aclame bravura. Când ei sunt puțini sau reacționează contrar așteptărilor, criticul se simte bine în ipostaza persecutatului. Ceea ce îl irită în primul rând este statura marilor scriitori, pe care se străduiește să îi doboare de pe soclurile pe care i-a așezat tradiția
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Fanar, neamul Strileștilor are origini îndepărtate, în Spania secolului al XIII-lea (un Miguel de Las Estrellas), autorul făcând aluzie la originea meridională a familiei sale. În pofida avidității, Mihalache Strilea câștigă simpatia prin - paradoxal - nobilele lui însușiri de caracter, prin bravură și inteligență, prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici, poate, caracterul lor uneori contradictoriu, cu atât mai veridic, căci fizionomiile nu cad în schematism și caricatură, ca la Filimon. Conștient
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
Politice și Administrative (1891) și grefier la Consiliul de Război din București, R. e un autor zelos de compuneri dramatice minore. Piesa în versuri Smârdanul și Vidinul (1878), scrisă pe un ton înalt, de odă, exaltă fie măreția trecutului, fie bravura ostașilor români care, ca în ciclul Ostașii noștri al lui V. Alecsandri, merg la război cântând și se bat cu o frenezie învecinată cu euforia, încingând o „horă a libertății”. Hiperbola, solicitată din plin, nu aduce un spor de relief
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
Dinu Gheorghiu, „Dumitru Radu Popescu”, CL, 1981, 9; Tania Radu, Între monografie și eseu, FLC, 1981, 37; Mircea Iorgulescu, Monografii despre scriitori contemporani, RL, 1981, 38; Sultana Craia, „Dumitru Radu Popescu”, LCF, 1982, 37; Grigurcu, Între critici, 340-344; Liviu Petrescu, Bravuri genologice pentru uzul elevilor, TR, 1984, 20; Hristu Cândroveanu, „Civilizația romanului”, RL, 1984, 31; Mihai Ungheanu, „Civilizația romanului”, CREL, 1985, 3; Iorgulescu, Prezent, 305-309; Ioana Bot, Între romanele posibile, TR, 1988, 27; Romul Munteanu, Paradisele artificialității, FLC, 1988, 35; Z
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
vârsta neliniștilor”, caracterizată prin instabilitate emotivă, alternanță în contraste, hipersensibilitate. În constelația psihologică a acestui stadiu sentimentul este dominanta funcțională care își pune amprenta asupra întregului tablou comportamental. Alternanța în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături contrare. Înclinația spre bravură și fapte ieșite din comun se asociază cu timiditatea și supunerea. Prima se manifestă cu predilecție în cadrul grupului, unde este stimulată și aprobată de membrii săi; în relațiile directe cu adulții trec în extrema cealaltă adoptând o atitudine corectă pe
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
mai puțin manifestate. Conservarea se poate prezenta ca o atenție scrupuloasă, permanentă, orientată către sine, sau, dimpotrivă, poate lua aspecte bizare, cu caracter negativ, manifestate În forme mascate (jocul cu moartea, toxicomaniile, căutarea riscului și Înfruntarea pericolelor prin acte de bravură etcă. Grija este o atitudine față de sine care a fost speculată de filosofia existențialistă. Ea este o stare de neliniște interioară, care se poate manifesta uneori sub formă de crize de angoasă. În aceste momente este pusă În discuție existența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceasta se va produce, ci eliminarea lui prin scoaterea din luptă, pentru a-l face să accepte, să recunoască faptul că a fost Învins. Eroismul este dăruire de sine și sacrificiu, un act moral prin care violența este sublimată În bravură. Eroul este simbolul viril, care se opune imaginii lașului. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre evitare și eroism? Sunt antagonice? Nu. Ele sunt complementare. Evitarea este atitudinea morală a Înțeleptului, pe când eroismul este atitudinea virilă a luptătorului pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lirice diferite, chiar contradictorii. El este, astfel, poet social, care își deghizează tendenționismul în filosofie umanitaristă ori sceptică, poet intimist, apoi ispitit de experiențe moderniste, dar și evocator al unui autohtonism impregnat de evlavie ortodoxă, de simplicitate rustică și de bravură haiducească, precum și autor pentru copii. Vocația profundă este însă deficitară. Dacă versurile din Înfrângeri, Notații și Sub flacăra nădejdii sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
negative, iar cei români și ruși plini de calități etc. Pe aceeași linie, reprezentând cerințele ideologice ale momentului, se situează și Ora de istorie (1953), unde U. reia subiectul „eliberării” - cu misiuni și cercetări, probe de prietenie și vigilență, cu bravura „pandurilor” și mândria de a fi „elev matroz” - într-o serie de povestiri inspirate, probabil, de evenimente reale, din biografia sa de combatant. În aceste narațiuni cu personaje conturate maniheist, copiii învață de mici să urmeze exemplul taților căzuți pe
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
acestea se mai adaugă tendința la imitație, sugestibilitatea și autosugestia acestei categorii de bolnavi. În planul moral, notăm un caracter bizar, capricios, fantastic, de o mare mobilitate, sensibilitate vie și disproporționată, în raport cu evenimentele trăite de bolnav, duplicitate, mitomanie, acte de bravură alternând cu acțiuni perverse etc. (Régis, Pitres). Totul, în sfera personalității istericilor, exprimă mobilitate și contrast în planul ideilor, sentimentelor, afectelor, instinctelor și actelor (E. Régis). Majoritatea autorilor recunosc existența unei structuri mintale caracteristice isteriei (Babinski, Janet, Régis, Colin, Gilbert-Ballet
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]