191 matches
-
stă curat și în sine ceea ce este etern, cuprinzând ființa și neființa. A stat și va sta în afară de orice. Despre acest abis nu se poate spune și nu se poate gândi nimic. [s.n.]" - p. 38) arată dincolo de orice îndoială că Breb e, în realitate, adeptul unui spiritualism agnostic mult mai amplu decât creștinismul, bazat pe doctrina "crengii de aur". 3.1.2. Cel de-al al doilea CR situat în sfera BINELUI poate fi numit ETHOS. Reprezentanții săi caracteristici sunt virtuoșii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
-se în lume dreptățile și pământul dându-și roada și înțelepții hotărârile, să lăsăm trecutului răutățile, dorind pe viitor pace între noi, ca să poată sta iarăși tare Împărăția la marginea lumii varvarilor." - p. 80), pare să gândească aidoma lui Kesarion Breb. Însă, ca "mărturisitor" ferm al "credinței lui Hristos" (v. supra, 3.1.1.2., și textemele [11], [20], [23], [27], [29] și [30]), Platon rămâne în câmpul ETHOS-ului și nu are decât un acces limitat la EPISTEME. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în curând se va duce acolo unde deșertăciunile trebuiesc lepădate." (p. 105) 3.1.3. În imediata apropiere a câmpului ETHOS se află ZOON, CR al animalelor, plasat și el în sfera BINELUI. Această situare poate părea bizară, însă Kesarion Breb își exprimă de mai multe ori admirația față de acest CR, pe care naratorul îl așază chiar în opoziție cu câmpul oamenilor (BROTÓS, v. infra, 3.2.1.): "Deasupra, în crengi, huruiau hulubi sălbatici. Într-o lature, în unghiul unui zid
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestei opoziții constă în faptul că, spre deosebire de majoritatea oamenilor, animalele se comportă întotdeauna conform "firii" lor (cu care le-a lăsat Creatorul), și nu încearcă niciodată să și-o altereze nesocotind legea divină. Tocmai de aceea, idealul moral al lui Breb este nu atât dobândirea unui grad cât mai ridicat de cunoaștere, cât dobândirea unei etici nereflexive de ordin "natural" (deci "divin"!), pe care nu o întâlnește decât în câmpul ZOON sau, cel mult, în câmpul ETHOS - grație lui Filaret, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nu atât dobândirea unui grad cât mai ridicat de cunoaștere, cât dobândirea unei etici nereflexive de ordin "natural" (deci "divin"!), pe care nu o întâlnește decât în câmpul ZOON sau, cel mult, în câmpul ETHOS - grație lui Filaret, pe care Breb îl admiră necondiționat pentru ingenuitatea sa: "Străinul înțelegea că bătrânul comunică altfel în toate zilele cu Dumnezeu, bucurându-se de toate ca florile, ca paserile și ca toate gângăniile pământului, care cunosc pe Dumnezeu mai de aproape și mai adânc
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
11] și care e precedată de o constatare amară: "împărăția noastră [...] e cea mai mare și mai lăudată dintre toate împărățiile, însă are slăbăciuni și păcate, ca orișice alcătuire omenească" (p. 50). În cei trei ani petrecuți în Bizanț, Kesarion Breb va avea ocazia să constate pe cont propriu aceste "slăbăciuni" și "păcate", pe care le subliniază cu asupră de măsură atunci când îi prezintă cu anticipație episcopului răspunsul pe care urma să i-l ofere Magului: După cum mi-a fost porunca
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
întâmplător, evenimentele romanului coincid cu convocarea celui de-al Doilea Conciliu Ecumenic de la Niceea (787 d.Hr.), când Biserica Creștină a adoptat definitiv doctrina amintită, respingând iconoclasmul ca erezie. Desigur, ar fi impropriu să afirmăm că Mihail Sadoveanu sau Kesarion Breb ar fi fost iconoclaști. Creanga de aur nu condamnă concepția iconodulă ca atare, dar înregistrează efectele negative ale fetișizării fenomenalului (icoana) în detrimentul a ceea ce este semnificat prin intermediul lui (divinitatea însăși). De exemplu, pentru cei doi soldați ajunși tâlhari, cultul icoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și interpretativ, din perspectiva cititorului - care structurează toate "blocurile" referențiale amintite mai sus într-o "sintaxă" (sintagmatică) specifică. Pentru a reconstitui acest traseu al creației de sens, vom porni de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul" destinului său. Din acest punct de vedere, putem constata că romanul este o macro-metaforă revelatorie, care își subordonează toate cuantele și câmpurile amintite până acum prin intermediul strategiilor dia-, endo- și epiforice
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
CR, ca și articularea raporturilor opozitiv-ierarhice dintre ele, se realizează adeseori prin intermediul microarticulării caracteristice textemelor în calitatea lor de cuante referențiale. 3.3.2. În schimb, capitolele IX-XV corespund momentului endoforic al acțiunii, când, îndrăgostindu-se de împărătița Maria, Kesarion Breb încearcă să o salveze din ghearele Isaurianului. Încercarea înțeleptului dac eșuează, iar unii dintre comentatorii lui Sadoveanu au găsit aici dovada unei strâmbe alcătuiri a lumii 425. De fapt, nu lumea e nedreaptă, ci acțiunile lui Kesarion Breb sunt improprii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Maria, Kesarion Breb încearcă să o salveze din ghearele Isaurianului. Încercarea înțeleptului dac eșuează, iar unii dintre comentatorii lui Sadoveanu au găsit aici dovada unei strâmbe alcătuiri a lumii 425. De fapt, nu lumea e nedreaptă, ci acțiunile lui Kesarion Breb sunt improprii în raport cu "legile" ei. După cum am arătat deja, câmpul EPISTEME (și întreaga doctrină a "crengii de aur") se construiește pe principiul ascendenței spiritualului (numenalului) asupra materialului (fenomenalului). Or, încercând să schimbe ordinea transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
am arătat deja, câmpul EPISTEME (și întreaga doctrină a "crengii de aur") se construiește pe principiul ascendenței spiritualului (numenalului) asupra materialului (fenomenalului). Or, încercând să schimbe ordinea transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită lui Constantin chiar de către Fecioara Maria -, Breb comite o triplă impietate, care îl determină să traverseze succesiv toate câmpurile referențiale din sfera RĂULUI. Mai întâi, încercând să salveze ființa "lumească" a Mariei, Kesarion Breb se comportă asemenea unui BROTÓS, chiar dacă pasiunea lui nu se reduce la instinct
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită lui Constantin chiar de către Fecioara Maria -, Breb comite o triplă impietate, care îl determină să traverseze succesiv toate câmpurile referențiale din sfera RĂULUI. Mai întâi, încercând să salveze ființa "lumească" a Mariei, Kesarion Breb se comportă asemenea unui BROTÓS, chiar dacă pasiunea lui nu se reduce la instinct. În al doilea rând, dacul acționează în concordanță cu "filozofia" POLIS-ului atunci când îi dezvăluie împărătesei Irina complotul pus la cale de către fiul ei, încercând astfel să
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nu se reduce la instinct. În al doilea rând, dacul acționează în concordanță cu "filozofia" POLIS-ului atunci când îi dezvăluie împărătesei Irina complotul pus la cale de către fiul ei, încercând astfel să "negocieze" o posibilă "eliberare" a tinerei împărătițe. Așadar, Breb se folosește aici de EPISTEME pentru un scop egoist, acela de a-și "recupera" obiectul pasiunii. În al treilea rând, contemplarea chipului ("icoanei") ființei iubite îl apropie uneori pe Kesarion de câmpul DOGMA: "Tovarășa lui Doamna Maria sta în podoabele
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de câmpul DOGMA: "Tovarășa lui Doamna Maria sta în podoabele-i de aur ca o imagine sfântă, dintre acelea pe care aveau nărav să le lovească isaurienii, desfăcându-le în două părți: aurul pentru ei, chipul pentru gunoaiele cetății. Kesarion Breb răpi pentru el chipul, lepădând aurul." (p. 123) Cu toate că - repetăm - reveria învățatului dac nu e determinată neapărat de dorința carnală, el se comportă aici asemenea monahilor care fetișizează "chipul" divinității, uitând, fie și doar pentru o clipă, principiul pur spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
reveria învățatului dac nu e determinată neapărat de dorința carnală, el se comportă aici asemenea monahilor care fetișizează "chipul" divinității, uitând, fie și doar pentru o clipă, principiul pur spiritual care se află în spatele lui. Tocmai de aceea, tentativa lui Breb de a media prin EROS-ul profan (fenomenal) "dizanalogia" dintre cele două serii de câmpuri eșuează. Iar reflecția resemnată a eroului ("Mărită stăpână, [...] nefericirea nu ți-a adus-o purtarea Împăratului, ci iubirea mea", p. 144) nu se referă, de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
romanul sadovenian, cel puțin două sensuri inedite. Pe de o parte, creanga de aur nu mai este un obiect (vâscul sau alt arbore), ci o stare dotată cu proprietăți magice (iubirea); pe de altă parte, "regele-profet" pe care îl "ucide" Breb nu este un alt "mag", ci el însuși, mai precis latura sa materială, pe care și-o "jertfește" pentru a putea transcende în planul unei existențe superioare. Această ascensiune, mediată de EROS (dar nu de iubirea "pământească"/fenomenală, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a adevărului documentar (narativ și prelucrat lexical) al evenimentului istoric major descris −, nu înțelegem limba contemporană evenimentului narat. Este suficient să ne amintim Creanga de aur ca să oprim eventuale speculații stilistico-lexicale. Nimeni nu se așteaptă să-l audă de Kesarion Breb vorbind literalmente grecește în Bizanț, sau în limba dacilor pe plaiurile olimpiene ale muntelui sfânt 46. Sau, dacă se așteaptă la așa ceva, nu poate face parte dintre cititorii acestor rânduri. Încrustarea bine dozată a unor elemente lexicale, sau a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pătrundă printre locuitorii Daciei. Acțiunea se desfășoară mai cu seamă la Bizanț și are un caracter inițiatic, trădând preocupările autorului pe acest tărâm. Pattern-ul care regizează subteran textul e mitul amneziei și al recâștigării memoriei pierdute. Protagonistul romanului, Kesarion Breb, un preot dac, după ce primește o inițiere egipteană în simbolistica religioasă, se oprește la Bizanț ca să studieze noua credință (creștinismul) „comparativ” cu învățătura lui Zamolxis, conform misiunii primite. Încercând să o protejeze pe nevinovata împărătiță Maria de intrigile sângeroase care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
culise, în timp ce în scenă oamenii se mișcă inconștienți de regimul lor de marionete în mâinile puterii. În această parte a romanului, autorul-narator are doar rolul de a deschide cadrul la modul expozitiv-introductiv, de a da cuvântul personajelor (Vidra, Bâtlanul, Corbul, Brebul, Vulpea, Struțocămila)și apoi de a comenta, ca pentru cititori, conținutul discursurilor și efectul asupra auditorilor din adunare. Noutatea tehnicii narative se impune de la sine. Acesta e și primul nucleu narativ al romanului constituit în jurul subiectului Struțocămila, propusă ca pretendent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
șah, bineînțeles că se oftica foarte tare, și vroia să mai facem una, ca să plece la el în cameră câștigător. Pe vremea aceea era moda ca să se țină toate taberele de pictură naivă la Gărâna, un sat aparținător de comuna Brebul Nou, ambele situate cam pe la 800-900 m altitudine, în coasta munților Semenic. Puteai aici să ieși în sânul naturii și să pictezi cum te taie capul, deși fiind vorba de pictorii naivi, nu prea era cazul, deoarece aceștia pictează mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
clasă, consolidarea unității naționale și, pe această bază, diversificarea mecanismelor de exprimare liberă a intereselor și voinței oamenilor muncii în conducerea treburilor publice.“ („Statutul democrației muncitorești revoluționare, realizare istorică a poporului condus de Partidul său Comunist“, Radio București) POPESCU Nicolae Breb „Dacă străbunei vetre tot mai înalt îi-e focul Aprins cu-atâtea jertfe sub arcurile zării, E pentru că și slava inimii ei sporește Și însoțește viața primului om al țării.“ („Cântec“, Contemporanul, 5 ianuarie 1979) POPEȚI Corneliu „Partidul, care este centrul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
numai două pagini. Efectul este de-a dreptul comic. Însă un merit al cărții de față este incontestabil: acela de a aduce în prim plan personaje mai mult sau mai putin uitate (Pirgu, Panait Potamiani, Iancu, Următescu, Luca Silion, Kesarion Breb) într-un festin oriental de cea mai bună calitate. Daniel Vighi, Tentația orientului, Editura Paralelă 45, 1998, 196 pag., 18.000 lei
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
Nicolae Breb Popescu Isus în grădina Ghețimani Cu ramuri noduroase, împovărați de ani Foșneau adânc măslinii-n grădina Ghețimani în jurul Lui, sub cerul larg deschis, învățăceii toți dormeau, cum le-a fost scris. Cățuilor alături li se răcise seul. Lăsară-un om
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
cașalotului de aur, ce anunță parcă peripețiile ce-l așteaptă pe Felix Kanmacher, și Umbra lui Emilie, cu uluitoarea forță a iubirii biruind spațiu și timp. Mi-a amintit de altă iubire din Creanga de aur de Mihail Sadoveanu: Kesarion Breb își trimite umbra la asfințit să ajungă aproape de împărătița Maria. Romanul lui Jan Koneffke reînvie România interbelică, unde caruselul istoriei amestecă ame- țitor comedia și tragedia, realul și fantezia. Nu rezist ispitei de a cita calamburul unei distinse scriitoare și
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
mesajul, pe cale non-verbală. Voiam să-i spun că intenționasem să cumpăr 11 cărți pentru toate vîrstele, gusturile și ocupațiile, dar am renunțat: n-ar fi înțeles numărul. Ea a spus o frază ceva mai lungă. Citind pe buze precum Kesarion Breb, am priceput că era vorba de o competiție între amatorii de manele și cei ca mine (părea o injurie). Să știți că vă pierdeți clienții pentru cărți, i-am spus mai încet. N-a auzit, așa că am adăugat, tot încet
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]