328 matches
-
și se bazează pe fantasmele ori reprezentările provocate de realizarea unor acte inconștiente"; 2. Obiecte trans-substanțiale (origine afectivă); 3. Obiecte proiectate (origine onirică); 4. Obiecte învelite (fantezii diurne); 5. Obiecte-mașini (fantezii experimentale); 6. Obiecte mulaje (origine hipnagogică) (2005b: 172-173). André Breton (într-o conferință din 1934, "Ce este Suprarealismul?") avea să salute cu entuziasm metoda daliană, subliniind valoarea instrumentală și versatilitatea acesteia: Dalí a înzestrat Suprarealismul cu un instrument de primă importanță, anume metoda paranoico-critică, care s-a arătat imediat capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
șezând, văzută din spate, reparând pânza unei vele, și o barcă; un filosof culcat; fata unui arierat mintal, chior; un ogar; o mandolină, un vas cu pere, două smochine pe masă, un animal mitologic. La această pictură se referea, probabil, Breton când a scris, în "Cele mai recente tendințe în pictura suprarealistă" (1939), că rafinamentul metodei paranoico-critice l-a condus pe Dalí "să imagineze amuzamente la nivelul jocurilor de cuvinte" (apud Ades 1995: 137). În Impresii din Africa (1938), cu impresionante
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Bréton A (1969b) Situation of the Surrrealist Object. Manifestos of Surrealism, 255-278. Seaver R, Lane HR, trans. Ann Arbor: The University of Michigan Press. Bréton A, Éluard P, Soupault P (2001) The Immaculate Conception. London: Atlas. Carrouges M (1974) André Breton and the Basic Concepts of Surrealism. Prendergast: University of Alabama Press. Chadwick P (2005) Borderline. A Psychological Study of Paranoia and Delusional Thinking. London: Routledge. Charles V (1996) Salvador Dalí. 1904-1989. Rochester, Kent: Grange Books. Dalí S (1994). Jurnalul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
chiar dacă dintr-o perspectivă opusă, iudeofobă. În 1771, el explica viciile evreilor prin aceeași teorie „atavistă” prin care Schwarzfeld le explica virtuțile. Pentru filozoful francez, evreii sunt „din fire” răi, fanatici și chiar ignoranți ; ei se nasc astfel, „tot așa cum bretonii și teutonii se nasc blonzi” <endnote id=" (121, p. 108)"/>. El proclama astfel de prejudecăți cu toate că admitea faptul că „prejudecățile reprezintă rațiunea proștilor”. Cu alte cuvinte, a susține - ca Voltaire - că „evreii sunt proști din fire” ar fi - tot după
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ei, așa cum toți frontalierii francezi din partea de Est a Hexagonului lucrează în Germania sau Elveția. Oricum și de oriunde ar fi, frații catalani sunt foarte drăguți și primitori, motiv pentru care ne dorim să-i regăsim în fiecare an. Asemenea bretonilor sau a bascilor, nu renunță nicicum la originea lor și steagul catalan se află peste tot, uneori singur, alteori alături de cel francez și cel european. Privind atent la cele trei care flutură pe poarta de intrare a fortului Mont Louis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
În port, În stilul și imagistica producțiilor populare, mergând astfel până la nivelul unor structuri intime ale imaginarului țărănesc. Ca o mărturie vie a moștenirii comune, ele se regăsesc adeseori În celălalt capăt al Europei, la populațiile neo-celtice remanente, cum sunt bretonii, welșii, scoțienii din Highlands și, firește, irlandezii. Din perspectiva unor caracterologii etnice desuete, această Îndepărtată platformă comună ar putea fi invocată În vederea explicării Înrudirilor temperamentale și de mentalitate care i-ar apropia pe români de irlandezi. De asemenea, atenția pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
secolului al VI-lea, Aquitania este pierdută: o parte este ocupată de basci, cealaltă este alipită regiunii tulusane și Septimaniei, sub autoritatea ducilor franci independenți. Armorica este pustiită de populațiile celte care fuseseră izgonite din Anglia de către anglo-sa-xoni: ei sînt bretoni și vor da țării numele lor. La începutul secolului al VIII-lea, teritoriile merovingiene se găsesc astfel reduse la regiunile situate între Rin și Loara. Ascensiunea în forță a aristocrației france este dublată de aceea a majordomilor, mari seniori care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
următoarelor două decenii, Carol reușește să ocupe totuși principalele orașe ale Cataloniei Gerona, în 795, Barcelona, în 801, Tortosa, în 811 și să stabilească între Pirinei și Ebru o zonă controlată de franci Marca Spaniei. De asemenea, numeroasele expediții împotriva bretonilor, la fel de puțin dispuși să vadă Armorica supusă regatului franc, nu duc, la sfîrștul secolului, decît la întărirea Mărcii Bretaniei. În sfîrșit, Carol trebuie să organizeze, la finalul domniei, apărarea coastelor regatului său împotriva incursiunilor celor care încep să fie cunoscuți
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1969, p. 498. Cf. și M. Maffesoli, La Violence totalitaire, 1979, reed. Desclée de Brouwer, 1999, p. 77. 69 Cf. G. Rodis-Lewis, Descartes, Calmann-Lévy, 1995, p. 91. Cf. și Nietzsche, Naissance de la tragédie, Pléiade, 2000, p. 20. 70 Cf. A. Breton, Ode à Charles Fourier, Fata Morgana, p. 29, și P. Tacussel, Charles Fourier. Le jeu des passions, Paris, 2000. 71 Hegel, Phénoménologie de l'esprit, Hatier, 1991, p. 57. Cf. și K. Rosenkranz, Vie de Hegel, Gallimard, 2004, p. 189
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și pe cei apropiați curții. Dacă Sfântul Patrick (372-466) a încreștinat Irlanda, Sfântul Colomban a înființat în Scoția mănăstirea celebră Iona (563), centrul creștinismului de aici. Cei din centrul și sudul Angliei au îmbrățișat creștinismul în primele trei veacuri, dar bretonii abia în cursul invaziei barbare și în retragerea lor în Galia. Anglo-saxonii, care au luat locul bretonilor, au fondat șapte state. Convertirea lor se datorează Sfântului Papa Grigore cel Mare, care l-a trimis pe Sfântul Augustin(540-604) benedictin, ce
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Scoția mănăstirea celebră Iona (563), centrul creștinismului de aici. Cei din centrul și sudul Angliei au îmbrățișat creștinismul în primele trei veacuri, dar bretonii abia în cursul invaziei barbare și în retragerea lor în Galia. Anglo-saxonii, care au luat locul bretonilor, au fondat șapte state. Convertirea lor se datorează Sfântului Papa Grigore cel Mare, care l-a trimis pe Sfântul Augustin(540-604) benedictin, ce a fondat biserica de Canterburry (azi primația Angliei) și a contribuit la înflorirea statului britanic. Evanghelizarea Angliei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
din cadrul ACJF, ai CFTC7. Totuși, el nu a reușit niciodată să-i adune pe toți catolicii angajați în politică. Nici chiar pe cei care proveneau din Rezistență. Astfel, René Pleven, un fost conducător al ACJF-ului, catolic "albastru" din departamentul breton al Coastelor de Nord, care jucase un rol foarte mare în Franța Liberă, a fost atras de Uniunea Democratică și Socialistă a Rezistenței (UDSR), ca și Eugène Claudius- Petit, care provenea din Tînăra Republică și din rîndurile rezistenței creștine provenite
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era vorba despre alegere. Din cauza restricțiilor existente, dar și a nec onv ertibilității monedelor, miș cările de capital dintre state nu puteau să aib ă l oc. Astfel, mișcările de capital, în această perioadă, au rămas la niveluri istorice scăzute. Perioada Breton Woods (1945 - 1971) a ratelor fixe de schimb este recunoscut ă p entru po litica monetară drept o etapă ce presupunea atâ t o autonomie, cât și o mo bilitate limitată a capitalului. Înainte de sfârșitul celui de al Doilea Război
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
însă și din punct de vedere social și mental, fiindcă videosfera nu asigură unitatea omenescului prin globalizarea telespectatorilor. Chiar în Occident și sub ochii noștri se instaurează o geografie paradoxală prin alianța directă a globalului cu localul. America și cimpoiul breton. Pămîntul și ogorul dublă articulare a sentimentului ecologic. Cablajul, posturile regionale sau locale, noile televiziuni numite de proximitate sau de atmosferă contribuie la eliminarea majusculelor mediatizatoare stabilite mai înainte de Homo typographicus între individ și umanitate, precum Națiunea, Clasa, Partidul, Școala
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Lacordaire se reîntorc prin Milano, neuitînd să își prezinte prin Mellerio 29 omagiile lor față de Rosmini, care la vremea respectivă locuia la Trento; călătoria la Roma avea să se dovedească a fi cu adevărat decisivă în evoluția ideologică a abatelui breton, la fel ca și condamnarea Mirari vos din august 1832, pentru că în timpul acelui sejur roman 30 și-a început lucrarea Des maux de l'Église et de la société prima sa scriere "antiromană" și chemarea la acea "ordre nouveau" pe cît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o ședere mai îndelungată a lui Lamennais la Roma ar fi avut efecte pozitive. 30 Cu acea ocazie a făcut și o călătorie la Frascati, pe lîngă călugării teatini. 31 Relația dintre Tommaseo și Lamennais și fascinația exercitată de abatele breton asupra personalității tommasiene sînt descrise pe larg de A. Gambaro, Carteggi inediti del Lamennais con Italiani, pp. 385-311, și în La fortuna del Lamennais in Italia, în Studi francesi, a. II (1958), pp. 198-219; R. Ciampini, Il Tommaseo e i
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
zăbovit, de pildă, câtăva vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-au conceput. O parte a casei, dinspre grădină, era ocupată de proprietăreasă, o domnișoară bătrână (să fi avut vreo patruzeci de ani), urâtă, cu gușă, părul breton vâlvoi și ochi holbați, înaltă, solidă, nemaipomenit de vitală și petrecăreață, în cele mai bune raporturi cu cei din clanul Cotuțiu - înțeleg prin asta mai ales tinerii -, fără să fi știut vreodată o boabă românească: Karola Vikol, unguroaică dintr-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile bretonilor. În basme, cufundarea în apă face parte din riturile nupțiale, purificând mirii pentru etapa următoare: „La noi este obiceiul, adăogă zâna, ca înainte de a merge la cununie, să ne îmbăiem”. Baia în laptele iepelor năzdră¬vane nu poate fi făcută
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prost acceptați, pînă cînd o nouă imigrație vine să ia locul celei precedente. Aceste aporturi masive de provinciali au modelat Parisul și i-au conferit înfățișarea sa contemporană. Ei s-au aflat la baza comunităților care au marcat anumite cartiere. Bretonii din zona gării Montparnasse sau cei din Auvergne instalați în foburgul Saint-Antoine făceau ca provinciile franceze să sălășluiască în inima capitalei, iar trăsăturile vii ale acestora subzistă încă. În 1886, Parisul era așadar cel mai mare oraș de provincie: numai
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
tinde să-i asimileze; și putem spune că, mai fericiți decît sălbaticii, ei își duc țara pretutindeni pe tălpile încălțărilor" [La Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din Montparnasse. Aceasta marca deopotrivă voința de integrare a exilaților bretoni și mîndria lor identitară, deteriorată oarecum de personajul Bécassine 13, o dădacă înfățișată cît se poate de puțin flatant
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din Montparnasse. Aceasta marca deopotrivă voința de integrare a exilaților bretoni și mîndria lor identitară, deteriorată oarecum de personajul Bécassine 13, o dădacă înfățișată cît se poate de puțin flatant. Astăzi nu mai există o paradă bretonă, însă de mai mulți ani comunitățile chineze din al 13-lea arondisment străbat străzile
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
4). 23 Mă refer aici la ciclurile The Hyperion Cantos și Ilium-Olympos. 24 Mai trebuie notat că Lewis i-a vizitat pe Percy Bysshe Shelley și pe Mary Wollstonecraft la Geneva, în celebra vară ploioasă a anului 1816. 25 André Breton a mers până la a declara că romanul lui Maturin este prima operă suprarealistă din istoria literaturii universale. 26 Scrierea a exercitat o influență notabilă asupra lui H. P. Lovecraft. 27 Este interesant de adăugat că Hoffmann a fost și un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat în primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face și el uitată respingerea ideilor lui André Breton ca necorespunzând „ritmului vremei” și exigențelor „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, pentru a-și orienta atenția către promisiunile stării de vis și „semitrezie” - cum scrie el însuși, în numele întregii grupări, în pamfletul Coliva lui Moș Vinea. În sfârșit, ruptura cu unu va
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Asemenea exemple sunt numeroase în toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițând, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar având în față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămâne fără îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, în genere, al avangardei, oricâte alte trăsături ale scrisului său l-ar diferenția, îndeosebi în raport cu gruparea patronată de André Breton. E un mod al deschiderii, al ieșirii din rigoarea constrângerilor formale pe care poetul părea a le îngădui într-un moment de „cumințire” a scrisului său, când dorința unei anumite recunoașteri „oficiale” și a unei integrări mai evidente în societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]