844 matches
-
lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă. În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept ""o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante"". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
va sta alături până la sfârșitul vieții. De la începutul anilor 1920, pictorul începe să întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul anului 1925, pictează primele sale tablouri suprareliste. Prima expoziție individuală a lui Magritte are
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni. Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție ""Le Nu dans l'art vivant"" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul"" pentru coperta cărții lui André Breton ""Qu'est-ce que c'est le surréalisme?"" ("Ce este suprarealismul?"). În anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937). Din anul 1940 participă în mod activ cu articole
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
declarată ca fiind "degenerata" de către Partidul Nazist, si a fost forțat să părăsească Germania și să se stabilească în Franța în anul 1938. Muncă acestuia a fost bine venită în arta pariziana, în special de către suprarealiști, în frunte cu André Breton, datorită referințelor la adresa frumuseții feminine și a sexualizării formei tinere. Fotografiile sale au fost publicate în jurnalul suprarealist "Minotaure", 5 decembrie 1934 sub titlul "Poupée, variations sur le montage d'une mineure articulée" (Păpușă, Variații asupra Ansamblului unui Minor Articulat
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
să recunoască suzeranitatea britanicilor asupra indienilor Iroquois și să deschidă comerțul cu triburile îndepărtate de indieni negustorilor de toate neamurile. Franța și-a păstrat celelate posesiuni nordamericane antebelice, inclusiv Île-Saint-Jean (astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care a înălțat cetatea Louisbourg. După semnarea tratatelor de la Utrecht, francezii au continuat conflictul cu împăratul Carol al VI-lea și cu Sfântul Imperiu Roman până în 1714, când ostilitățile au luat sfârșit odată cu tratatul de la Rastatt și tratatul de la
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
als Künstlerin, Femeia ca Artist, prestigiosul sondaj din 1928 în rândul femeilor artist din lumea occidentală. Toyen și Štyrský au devenit treptat tot mai interesați de suprarealism. După ce asociații lor Vítězslav Nezval și Jindřich Honzl l-au cunoscut pe André Breton la Paris, ei au fondat în 1934 Grupul Suprarealist Ceh din Praga, împreună cu alți artiști, scriitori și cu compozitorul Jaroslav Ježek. Membrii grupului i-au primit cu căldură pe André Breton și Paul Éluard în martie 1935. În același an
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
Ceh în 1938. După război, Toyen a expus din nou la Praga în 1945. Ea a plecat la Paris în 1947, împreună cu Jindřich Heisler, înainte de preluarea puterii în Cehoslovacia de către comuniști în 1948. Ei au lucrat la Paris cu André Breton, Benjamin Péret și alți suprarealiști. A participat la activitățile grupului suprarealist și a expus la galeria Denise René. Catalogul expoziției a fost prefațat de André Breton. În anii '60 ea a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
textului de către Balzac nu au reușit să elimine lipsa de coeziune narativă a romanului ce se datorează faptului că cele șase capitole au fost scrise la date diferite fără a fi plănuite a forma aceeași operă literară. Profesorul André Le Breton (1860-1930) de la Universitatea Sorbona, unul dintre cercetătorii operei lui Balzac, a criticat cu asprime această acțiune a scriitorului și a exagerat părțile slabe ale romanului: „În ciuda tuturor „cârpelilor” și a tuturor „petecelilor”, ele se văd foarte bine din extraordinara dezordine
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
ca și Dumas-tatăl: o fabrică sau o manufactură de romane, și, ca și el, face bani din orice; văzându-l cum și-a irosit geniul, e o minune că a izbutit uneori să creeze capodopere”. În ciuda criticilor aduse romanului, Le Breton recunoaște talentul lui Balzac de a ilustra pasiunile puternice ale personajelor: „Nu există nici un fapt din viața noastră morală despre care să se poată spune că el nu-l înțelege. (...) El cunoaște mersul pasiunilor; știe cum se nasc și cum
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii. Cariera lui cinematografică începe odată cu intrarea lui în cercul suprarealiștilor, influențat fiind de prieteni ca: Salvador Dalí, André Breton, Max Ernst, Marcel Duchamp, Paul Éluard. Deși primește o educație religioasă, Buñuel își manifestă nonconformismul și tendința permanentă, declarată, spre a distruge mai degrabă decât spre a crea, adoptând ca revelatoare metodele suprarealiștilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valențelor
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
așa-numitele ""Fatagaga"" (prescurtare de la "Fabrication de Tableaux Garantis Gazométriques": "Fabricare de tablouri garantat gazometrice"), lucrări comune apărute din experimente legate de legea hazardului. Își prezintă colajele la Târgul Internațional "Dada" de la Berlin, din anul 1920. În anul 1921, André Breton prezintă publicului parizian o selecție a operelor lui Max Ernst. Un an mai târziu, artistul sosește la Paris, unde va rămâne cea mai parte a vieții. Max Ernst este una dintre personalitățile marcante ale dadaismului. Din această perioadă păstrează - printre
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
zgârieturi ("grattage"), decalcomanii, fotomontaje sau "dripping"-uri (metodă constând în împrăștierea vopselei cu ajutorul unui bețișor pe pânza întinsă jos pe podea). Max Ernst nu a primit viză pentru a participa în 1921 la expoziția sa de la Paris organizată de André Breton, Franța fiind încă dominată după primul război mondial de sentimente antigermane. Câteva luni mai târziu, André Breton și Max Ernst se întâlnesc în Tirol, apoi Breton și Paul Éluard cu soția lui Gala pleacă la Köln. Max Ernst se împrietenește
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
întinsă jos pe podea). Max Ernst nu a primit viză pentru a participa în 1921 la expoziția sa de la Paris organizată de André Breton, Franța fiind încă dominată după primul război mondial de sentimente antigermane. Câteva luni mai târziu, André Breton și Max Ernst se întâlnesc în Tirol, apoi Breton și Paul Éluard cu soția lui Gala pleacă la Köln. Max Ernst se împrietenește cu Éluard și devine amantul soției acestuia. Éluard, adept al iubirii libere, nu protestează, o va ceda
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
viză pentru a participa în 1921 la expoziția sa de la Paris organizată de André Breton, Franța fiind încă dominată după primul război mondial de sentimente antigermane. Câteva luni mai târziu, André Breton și Max Ernst se întâlnesc în Tirol, apoi Breton și Paul Éluard cu soția lui Gala pleacă la Köln. Max Ernst se împrietenește cu Éluard și devine amantul soției acestuia. Éluard, adept al iubirii libere, nu protestează, o va ceda de fapt mai târziu definitiv pe Gala lui Salvador
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
după ce el pleca În oraș, mergeam În urma pașilor lui și inhalam mireasma aceea, urmele parfumului lui. Știam la vârsta aceea, datorită lui, aproape toate mărcile de parfum bărbătesc. Ne mai descoperea câteodată jocul acesta și ne zâmbea ușor, ne ciufulea bretonul și pleca spre noile lui cuceriri. După ce Doru a Împlinit șaptesprezece ani, nu l-am mai văzut la fel de des prin fața blocului. Era ocupat cu școala și sportul. Avea rezultate bune la Învățătură, În special la matematică și fizică. Imaginea asta
Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
lui Moldov. De-a lungul timpului, revista a cuprins texte și desene de autori precum Șasa Până, Moldov, Madda Holda, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Vasile Dobrian, Benjamin Fondane, Aurel Zaremba, Jean David, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard, Mân Ray dar și Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Claude Sernet, Jules Perahim, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Mân Ray, Theo van Doesburg, Louis Aragon, Gomez de la Serna, Moussinac, Vitrac, Vicente Huidobro, René Daumal, Maiakovski, Gherasim Luca
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
pe Anna una dintre cele mai diverse personaje Disney din toate timpurile. La 18 ani,Anna are o figură subțire și un ten echitabil.Ea are ochii albaștrii,obraji roz,păr lung de culoare blond-roșcat legat în două cozi împletite,breton pe partea dreaptă a frunți și un praf vizibil de pistrui.Când ea poartă rochii fără mâneci,se poate vedea că are pistrui și pe umerii,în plus față de cei de pe fața ei.Fața ei este puțin mai rotundă decât
Anna (Disney) () [Corola-website/Science/333764_a_335093]
-
1789: bolșevicii au fost asimilați iacobinilor, Kerenski girondinilor, Albii vendeenilor, Troțki lui Lazare Carnot, „organizatorul victoriei” etc. Un istoric simpatizant ca făcea încă din 1920 analogia între Robespierre și Lenin, între Teroarea Roșie și Teroarea Iacobină din 1793. Poetul André Breton nu este singurul care a interpretat revoluția rusă ca o răzbunare pentru înăbușirea Comunei din Paris, el observând că ultimele cifre ale anului 1917 sunt ultimele cifre inversate ale lui 1871. Dar „marea lumină de la răsărit” (titlul unei cărți de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
rând pe conceptul de "dicteu automat", socotit deja un bun câștigat, ci pe acela de „suprarealitate”. Scrierile suprarealiștilor români din această perioadă se constituie într-o încercare disperată de a salva curentul, încercare ce o repetă pe aceea a lui Breton însuși, astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat la București. Grupul suprarealist român este caracterizat de exegetul francez Sarane Alexandrian drept "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel mai delirant
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
fiind reticent la inovații și experimente, cât și socială, fiind caricaturizați și marginalizați pe criterii politice și etnice. Invariabil s-a pornit un război ideologic, foarte vizibil în discursul adepților suprarealismului. Suprarealismul revoluționar, o construcție pornită de poetul francez André Breton, este adoptat local de un grup de literați și artiști plastici, grupați în jurul revistei unu. Inițiată și susținută financiar de medicul militar și poetul Șasa Pană, unu a fost cea mai longevivă revistă suprarealistă existentă în spațiul românesc. Toate textele
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
Earp și Doc Holliday. În luna aprilie a anului 2015, cunoscutul fizician Freeman Dyson a declarat în New York Times Sunday Book Review că este unul dintre cei trei scriitori pe care i-ar invita la o serată literară, alături de Joan Breton Connelly și Kristen R. Ghodsee.
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]
-
pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis. Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
a subiectului. În 1938, artista a avut prima și singura galerie solo în SUA, la galeria Julien Levy. Lucrările sale au fost în general bine primite de public, expoziția atrăgând o sumedenie de artiști de marcă. La invitația lui André Breton, a mers în Franța în 1939, deschizând o expoziție și în Paris. Cu această ocazie, Muzeul Luvru a cumpărat una din lucrările expuse, "Cadrul"("The Frame"). A fost prima operă de artă realizată de un artist mexican în sec. 20
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
legătură amoroasă cu Marie-Thérèse Walter. În 1925, Picasso participă cu tabloul "Trei dansatoare" la prima expoziție suprarealistă din Paris. Picasso nu este însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară ("Pictorița" 1933, "Nud în mijlocul unui peisaj" 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri ("Moartea
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]