418 matches
-
utilizate tracțiunile, ce pot fi: tracțiune continuă - modalitatea de a aduce un membru sau un segment al acestuia într-o anumită poziție printr-o forță de întindere; tracțiune continuă cutanată - realizată prin intermediul benzilor adezive; tracțiune continuă transosoasă - procedeu realizat prin broșe de oțel inoxidabil. Mijloacele externe de mobilizare pasivă sunt: mâna terapeutului, aparatura de mecanoterapie, montaj în suspensie și sistemele de scripeți. Mobilizarea forțată sub anestezie este de fapt o intervenție ortopedică efectuată de către medic; mobilizarea pasivă în relaxare totală - i
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ne este asigurat pentru moment, nu poate fi oricum o soluție definitivă... Și tu nu concepeai viața decît ieșind victorios În această competițieiă — Chiar atît de ambițios mă crezi ?... Te doare ceva? Mi-am pierdut o măsea. Și-a deschis broșa de la piept În formă de cutiuță și-a scos din ea trei pastile mici. — Astea-s bune... medicamentul meu obișnuit. Iar am avut dureri de cap cumplite În ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Braddock atrage atenția bărbaților. Nababul remarcă brațele ei lungi, fruntea albă, înaltă, curba buzelor. Minty, la rândul ei, este șocată de privirea lui. Acest tânăr conducător aspru, cu nasul acvilin și ochii negri - și cu atâtea bijuterii! Mai ales acea broșă. Este absolut irezistibil. Se apropie de ea, îi ia mâinile în palmele sale și scoate niște sunete extraodinare din gât, iar ea știe că va face orice îi va cere. — GRROAAH! urlă nababul, la baza gâtului ei. — O, maiestate! șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un Toblerone. Nimic surprinzător în asta. Nu v-ar veni să credeți câte Toblerone vindem la bord. Și, Doamne ferește, unii pasageri încep să mănânce ciocolatele pe loc. De parcă nu le-am da și așa destulă mâncare! Următoarea clientă cere o broșă cu o harpă pe ea. Nu aș purta-o nici într-o mie de ani și nu am întâlnit pe nimeni care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
purta-o nici într-o mie de ani și nu am întâlnit pe nimeni care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar nu cred că ar trebui să cumpere broșa asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o broșă acasă, așa că nu e pe de-a-ntregul o minciună. Bineînțeles că e mult mai drăguță decât asta. Mi-a dat-o bunica mea și o păstrez din motive sentimentale. Dar n-o să mă vedeți purtând-o când ies în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o minciună. Bineînțeles că e mult mai drăguță decât asta. Mi-a dat-o bunica mea și o păstrez din motive sentimentale. Dar n-o să mă vedeți purtând-o când ies în oraș. Doamne ferește. Sub nici o formă. Oricum, cine poartă broșe? Eu nu am văzut niciodată oameni tineri purtându-le, voi? Mulți pasageri nu pot să se hotărască asupra ceasurilor și a câtorva suveniruri celtice. Doamne, ce-aș vrea să se grăbească și să se hotărască. Sunt intrigată de acestă presupusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de fiecare dată. Acum e cu cătușe la mâini, iar peste o clipă Îl vezi Îmbrăcat la patru ace, În costum cusut de mână și o invită să ia masa cu el la Ritz. — A vrut să-mi cumpere o broșă cu diamante, spune Lissy, dându-și ochii peste cap. Avea cu el catalogul Asprey și zicea Întruna „Asta e chiar drăguță“. La care eu Îi tot dădeam cu „Humphrey, ești arestat, ce Dumnezeu ! Concentrează-te !“ Clatină din cap, ia o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca o pată de culoare care Înviora fundalul alb al recepției, ca un tablou de Matisse atârnat pe un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe din aur, iar unghiile lucioase, fiecare din ele fiind mai lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mica înțelegere cu metodistul de sector. Metodistul pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe cinste. Liceul aduna progeniturile care nu intraseră la școli mai înalte. Deci o școală de nivel mediu la intersecția a trei cartiere proletare. Elevii aveau tot atâta chef de învățat pe cât aveam eu să sar coarda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și senzuală. La patruzeci de ani erau femei planturoase, cu sâni minunați, cu șolduri foarte înalte, adevărate iepe în pantofiori delicați de piele neagră și rochii roșii cu fir de lame și guler "gușă de pelican". Pe piept le scânteiau broșe identice: păianjeni cu corp de opal și picioare de platină. Nici ele nu depășiră linia a cincea. Brusc, una dintre ele se risipi în vânt atât de repede, încît câteva clipe îi mai rămase în picioare scheletul, în pantofi cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul ochelarist, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la viață cîteva simțuri, inclusiv pe acela al timpului, căci fuma încontinuu țigări pe care le lua dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cheia în mînă. Focul se stinse, iar el se răsuci și se uită în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
complect cu toate necesariile și instrucțiuni.“ O desfătare! În rest, mai erau „Globulele Naibei“ care răspândesc un miros urât, contra oaspeților care uită să plece, șarpe care se mișcă „prin sistem invizibil“ de parcă ar fi viu, ac de cravată și broșă care aruncă parfum, mustăți și barbă și favorite false, pentru balurile mascate. Vasilica spune că-s prostii, a devenit foarte serioasă, de când tot naște. Mie îmi plac toate, numai bani de-aș avea. La plecare l-am întâlnit pe domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi, ca pe o broșă bombată și mare, care trimitea irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip, făcându-l să pară și mai schimbat. Vinul se dezlega lângă sfeșnicul de pe masă, în care ardeau două lumânări, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea concretă a sumei. Doar o cifră cu multe zerouri, apoi, cu un efort de imaginație, mantoul de astrahan și guler de vulpi visat de pe vremea bacalaureatului, o broșă de aur în locul cățelului ieftin din duble, un apartament mobilat cumsecade, poate o mașină... Pe buzele sculptorului răsări un zâmbet urât. Avea să dea dracului "capodoperele" și posteritatea, și atelierul mizerabil. Nu, el unul se săturase până în gît! ― Basta! șopti
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiind zise, se Îndreptă spre partea mai veche a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu e sublim faptul că o bucată de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sublim faptul că o bucată de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas, așa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din viața lui. Însă din fericire se apropia de sfârșit. Capitolul pe care-l scria În seara asta era ultimul și cel mai solicitant dintre toate. Când va termina, va coborî, va lega Întregul text cu o fundă, va ascunde broșa de aur Înăuntrul nodului și-i va Înmâna pachetul soției sale. Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii Îi era dedicat ei. — Citește-o, te rog, intenționa să spună. Dacă nu e destul de bună, vreau s-o arzi. Până la ultima filă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părerea celorlalți, astfel Încât pare să primească sentimentul propriei existențe doar prin intermediul părerilor celorlalți despre el. Când au terminat cu cărțile, au Început să cerceteze cu grijă nenumăratele sertare ale biroului de nuc. În clipa aia unul din soldați a zărit broșa de aur de pe birou. I-a Întins-o sergentului care a luat rodia aceea În miniatură, a cântărit-o În palmă, a răsucit-o În aer pentru a vedea mai bine rubinele dinăuntru și apoi i-a dat-o lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]